KorAP: Find »[drukola/base=anomie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 ...14 >

332 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259

de relațiile interculturale. Dialectica singularului și a multiplului, a identității și alterității, a interiorului și a exteriorului constituie axa principală a demersului de față, alături de procesele de identificare, logica diferențierii și cea a reciprocității, fenomenele de disonanță cognitivă, riscurile de anomie sau de dezafiliere, atitudinile de mixofobie sau de mixofilie. Cum se pot Împăca, spre exemplu, libertatea individuală și datoria civică, tradiția și modernitatea? Trebuie să acordăm Întâietate „corectitudinii” (right) sau „binelui” (good)? În centrul discuțiilor stau controversele dintre „liberali” și

[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
NAȚIUNE DEMEULENAERE Isabelle Doctorand În lingvistică la Universitatea catolică din Louvain (UCL) BILINGVISM (În colaborare cu BEHEYDT Ludovic) DURRIEU-DIEBOLT Carine Avocat În cadrul Baroului din Paris AZIL (drept de Î) FERREOL Gilles Profesor de sociologie la Universitatea din Poitiers ACULTURAȚIE, ALIENARE, ANOMIE, ASOCIAȚIE, ATITUDINE, CLASE SOCIALE, COMUNITATE, CONFLICT, CONVENȚII (socio-economia Î), CULTURĂ, DEVIANȚĂ, ETNOCENTRISM, EXCLUDERE, GRUPURI RESTRÂNSE (dinamica Î), IDEOLOGIE, INEGALITĂȚI SOCIALE, INSTITUȚIE, MOBILIZARE, NORMĂ, PUTERE, REGLEMENTARE SOCIALĂ, RELIGIE, RITURI, SOCIABILITATE, SOCIALIZARE, STRATIFICARE, TRANZACȚIE, VALORI FLAGEUL Noël Conferențiar, științe economice, Universitatea Lille

[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
neantul. Eseu de ontologie fenomenologică, Paralela 45, 2004. THEUNISSEN Mickael (1986), The Other, trad. americană, Cambridge, The MIT Press (prima ediție germană: 1977). Φ Alienare, Dialog (principiul Î), Recunoaștere (politică de Î), SCLAVIE Altruismtc "Altruism" Φ Asociație, FRATERNITATE, SOLIDARITATE Anomietc "Anomie" Din punct de vedere filosofic, termenul, creat În 1885 de Jean-Marie Guyau În Schiță pentru o morală fără obligații și fără sancțiuni, desemnează, contrar perspectivei kantiene și cu referire la individualizarea credințelor și a sistemelor de reprezentare, absența unei legi

[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
al acestor disfuncționalități, reprezentative pentru situații În cadrul cărora domnește resemnarea sau fatalismul. După cum observa Philippe Besnard Într-o importantă lucrare consacrată acestei teme, semnificațiile termenului sunt multiple, nu lipsite de ambiguități și, uneori, contradictorii. G. F. & BESNARD Philippe (1987), L’Anomie, ses usages et ses fonctions dans la discipline sociologique depuis Durkheim, Paris, PUF. CHAZEL François (1967), „Considérations sur la nature de l’anomie”, Revue française de sociologie, vol. 7, nr. 2, aprilie-iunie, pp. 151-168. CLINARD Marshall (coordonator) (1964), Anomie and

[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
semnificațiile termenului sunt multiple, nu lipsite de ambiguități și, uneori, contradictorii. G. F. & BESNARD Philippe (1987), L’Anomie, ses usages et ses fonctions dans la discipline sociologique depuis Durkheim, Paris, PUF. CHAZEL François (1967), „Considérations sur la nature de l’anomie”, Revue française de sociologie, vol. 7, nr. 2, aprilie-iunie, pp. 151-168. CLINARD Marshall (coordonator) (1964), Anomie and Deviant Behavior. A Discussion and Critique, New York, Free Press. MERTON Robert (1965), Eléments de théorie et de méthode sociologique, trad. fr., Paris, PUF

[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
L’Anomie, ses usages et ses fonctions dans la discipline sociologique depuis Durkheim, Paris, PUF. CHAZEL François (1967), „Considérations sur la nature de l’anomie”, Revue française de sociologie, vol. 7, nr. 2, aprilie-iunie, pp. 151-168. CLINARD Marshall (coordonator) (1964), Anomie and Deviant Behavior. A Discussion and Critique, New York, Free Press. MERTON Robert (1965), Eléments de théorie et de méthode sociologique, trad. fr., Paris, PUF (prima ediție americană: 1949). Φ Atitudine, Devianță, Reglementare socială Anticolonialismtc "Anticolonialism" Numim anticolonialism orice practică sau

[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
s-au aplecat apoi asupra proceselor de socializare, privilegiind, În funcție de autori, o optică funcționalistă (Bronislaw Malinowski) sau una structuralistă (Alfred Radcliffe-Brown). Alte conceptualizări, cum sunt cele propuse de Edmund Leach sau de Max Gluckman, insistă, dimpotrivă, asupra riscurilor de tensiuni, anomie sau incoerență. Oricare ar fi grila de interpretare reținută, dimensiunea contextuală este esențială. Senzațiile de plăcere, de mânie sau de frică Îi pot lăsa impasibili pe cei care n-au fost crescuți Într-un anumit mediu; impasibilitatea figurii ar fi

[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
abuzivă sau În orice caz „metaforică”, folosirea acestei apelațiuni ce corespunde unor realități mult prea Îndepărtate de profilul arhetipal. Thomas și Znaniecki au arătat astfel, Încă din 1918, cum transplantarea de țărani polonezi În Statele Unite a provocat o situație de anomie, de „dezorganizare socială” și de demoralizare a indivizilor, constrângându-i la o viață eratică, limitată la vicisitudinile cotidiene, și la o existență percepută ca lipsită de semnificație, factori prea puțin propice construcției identitare a unui grup, creativității și, de fapt

[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
permite definirea conturului comunității În interiorul căreia este chemată să se exercite solidaritatea socială și nu explică legăturile de obligație reciprocă de care depinde orice sistem de alocare publică de resurse. Republica procedurală este În cele din urmă sortită să producă anomie și deziluzie”. Vedem aici semnificația profundă a logicii comunitariene. Dacă apartenența la o comunitate joacă un rol atât de important În determinarea scopurilor omului, liberalismul nu mai este decât o tradiție printre atâtea altele: „Iluminismul i-a făcut pe cei mai mulți

[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
Împuținarea sistemelor de referință și a proiectelor pe termen lung) devine amenințătoare, la fel ca și „viața de mizerie”, „frustrările” sau „culturile străzii”. Cu atât mai mult cu cât anumite cartiere, căzute pradă „ghetoizării”, sunt dominate de mizerie, marcate de anomie și de Închiderea Într-o underclass ale cărei caracteristici sunt bine cunoscute: resurse insuficiente, nivel foarte scăzut de educație, asistență socială etc. Lucrările sau monografiile de care dispunem merg În același sens și vorbesc de o „adeziune intermitentă”. În funcție de loc

[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
riscul de a suscita un sentiment difuz de nesiguranță și de impunitate (În caz de nesancționare), sentiment care poate deveni el Însuși, „prin reacție”, sursă de violență. Este important așadar să nu izolăm analiza „incivilităților” de a celorlalte cauze de anomie, semnalate În 1999 de către Jacques Chevallier: creșterea inegalităților, extinderea zonelor de sărăcie, excluderea, pierderea reperelor, slăbirea constrângerilor normative (Chevallier, 1999, p. 8). Lupta Împotriva „incivilităților” ar fi sortită eșecului de la bun Început dacă nu am ține seama și de ceilalți

[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
În același timp. În cadrul instituțiilor de Învățământ, folosirea constantă a acestui cuvânt contribuie la neliniștea profesorilor confruntați cu anumite comportamente violente ale elevilor sau liceenilor, lăsați și ei fără repere și fără interdicții de către familiile lor. Procedând astfel, instituțiile creează anomie, deși tot ele o deplâng. Activitatea de structurare socială și simbolică a discursurilor nu se mai poate efectua până la capăt. Eric Debarbieux precizează: „Reducerea rolului școlii implică dispariția consensului În jurul Înțelesului legii” (Debarbieux, 1999, tom 2, p. 46). Între politețe

[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
dintre experți sau de disputele ideologice, suntem obligați să recunoaștem că recrudescența fenomenelor de precaritate și de pauperizare riscă să ducă, pe termen mai scurt sau mai lung, la tensiuni din ce În ce mai accentuate (să ne gândim la riscurile de „excludere”, de „anomie” sau de „dezafiliere”). Și aceasta cu atât mai mult cu cât ă așa cum au remarcat Philippe Bénéton, René Rémond sau Paul Ricœur ă disparitățile, acceptate odinioară fiindcă erau considerate inevitabile, ținând de natura lucrurilor, sunt resimțite de către contemporanii noștri ca

[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
o utopică societate comunistă, și nici un conservator care aspiră la restaurarea unor forme tradiționale ale legăturii sociale. În formele moderne de solidaritate trebuie căutate de acum Înainte noile argumente asociative capabile să combată tendințele contemporane de slăbire a acestei legături (anomie). Orice societate se bazează pe un principiu de solidaritate. Indivizii sunt legați Între ei prin faptul că fac parte integrantă dintr-un principiu care Îi transcende: societatea. Astfel, În Formele elementare..., Durkheim afirmă că religia este o formă transfigurată a

[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
formă de solidaritate socială. Totuși, În cadrul solidarității organice, individul dobândește un loc inedit. Dezvoltându-se, diviziunea muncii favorizează individualismul, fiecare definindu-se În funcție de o sarcină anume În societate. Această autonomie, pe care Durkheim o consideră un progres, are un preț: anomia. Aceasta este caracteristică unor „societăți formate din indivizi”, adică unor societăți În care importanța colectivului este redusă de dezvoltarea conștiinței agenților. Durkheim nu crede că este posibilă Întoarcerea la formele tradiționale de solidaritate, În special la cele bazate pe grupuri

[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
În ghetou etc. Această multiplicare a registrelor face imposibilă o lectură care să reducă problema la o simplă logică a dominației. Excluderea, percepută ca o dezafiliere, semnifică și o Întoarcere la Întrebarea formulată de Durkheim cu privire la legătura dintre solidaritate și anomie. Societatea post-statul-providență este o societate a responsabilității personale: se cere mult de la individ, care trebuie să fie autonom și performant. Pentru aceasta, ponderea instituțiilor trebuie să se diminueze, până la punctul În care societatea nu-și mai socializează sau Își integrează

[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
sociale (de statut, de sex, de generație, de etnie, de regiune) au dispărut cu totul pentru a face loc precarității parcursurilor individuale. Nu toate categoriile sunt egale În fața excluderii, ci aceasta constituie un fenomen care le supradetermină. Noua imagine a anomiei sau a excluderii face trimitere la anumitepropuneri de inserție sau integrare. Dacă, uneori, aceste ultime două cuvinte se folosesc fără să se facă deosebire Între ele, cel mai adesea primul se referă totuși la legăturile sociale concrete (comunitate, loc de

[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
de Magdalena Boiangiu și Beatrice Staicu, Despre democrație În America, București, Humanitas, 1995; Souvenirs (1850-1851), L’Ancien Régime et la Révolution (1856), Paris, Robert Laffont. WIEVIORKA Michel (1993), La Démocratie à l’épreuve: nationalisme, populisme, ethnicité, Paris, La Découverte. Φ Anomie, Asociație, Devianță, DREPTATE SOCIALĂ (teoriile Î), ETNICITATE, Excludere, Inegalități sociale, Melting pot, Minoritate, Recunoaștere (politică de Î), SOCIALIZARE, SOLIDARITATE Intercultural (didactica Î)tc "Intercultural (didactica ~)" Pedagogia interculturală a luat naștere În Franța la Începutul anilor ’70, În contextul migrărilor. Preocupările

[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
o excludere. Putem marginaliza o persoană, dar și o mișcare, o idee sau chiar un popor. Cuvântul face trimitere la un proces suferit de cineva sau ceva, spre deosebire de marginalitate, În cazul căreia actorii au ales, cel mai adesea, această stare. Anomie și devianță Acești termeni, deși există și sunt folosiți În diverse domenii ale științelor sociale, s-au răspândit mai cu seamă În cadrul sociologiei. Totuși, trebuie să recunoaștem că, În tradiția franceză, ei nu au căpătat o veritabilă autonomie, cum nu

[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
În cadrul sociologiei. Totuși, trebuie să recunoaștem că, În tradiția franceză, ei nu au căpătat o veritabilă autonomie, cum nu au căpătat-o, de altfel, nici dinperspectiva anglo-saxonă. Într-adevăr, facem apel la ei cel mai adesea prin intermediul altor două concepte, anomie și devianță. În ceea ce privește anomia, ne stă la dispoziție o literatură foarte abundentă; este așadar inutil să insistăm prea mult asupra acestui subiect. Am putea să precizăm doar că, În privința sa, cercetătorii nu au prea ajuns la un consens. Dacă majoritatea

[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
să recunoaștem că, În tradiția franceză, ei nu au căpătat o veritabilă autonomie, cum nu au căpătat-o, de altfel, nici dinperspectiva anglo-saxonă. Într-adevăr, facem apel la ei cel mai adesea prin intermediul altor două concepte, anomie și devianță. În ceea ce privește anomia, ne stă la dispoziție o literatură foarte abundentă; este așadar inutil să insistăm prea mult asupra acestui subiect. Am putea să precizăm doar că, În privința sa, cercetătorii nu au prea ajuns la un consens. Dacă majoritatea sunt de acord să

[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
cărora, În societățile moderne, normele tradiționale devin inoperante, fără a fi Înlocuite Însă de altele noi. În aceste condiții, indivizii se simt dezorientați și angoasați. Rezultă de aici o destrămare a legăturii sociale sau creșterea ratei sinuciderilor. Regăsim ideea de anomie, modificată, cincizeci de ani mai târziu, la Robert Merton. Pentru el, aceasta este situația de dezechilibru În care individul nu mai reușește să atingă un obiectiv definit și prescris de cultura În care trăiește. În fiecare situație, se examinează astfel

[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
mijloacele aflate la dispoziție. Unii se vor simți frustrați și nu se vor da În lături de la a folosi soluții ilegale. De aici, vor trece dincolo de „marginea” normelor prescrise și vor deveni devianți sau marginali. Aportul Școlii de la Chicago De la anomie la devianță s-a trecut grație sociologilor din Școala de la Chicago. Într-adevăr, Începând cu anii ’50, o serie de studii au pus În evidență legăturile dintre marginalizare, violență și problemele de inserție socială pe care le punea imigrația masivă

[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
În continuare, se va acorda atenție nu atât cauzelor marginalității, cât agenților și mecanismelor de control social. J. L. & BECKER Howard (1985), Outsiders. Etudes de sociologie de la déviance, trad. fr., Paris, Métailié (prima ediție americană: 1963). BESNARD Philippe (1987), L’Anomie. Ses usages et ses fonctions dans la discipline sociologique depuis Durkheim, Paris, PUF. CLOWARD Richard și OHLIN Lloyd (1960), Delinquency and Opportunity: a Theory of Delinquent Gangs, Glencoe, The Free Press. COHEN Albert (1955), Delinquent Boy. The Culture of the

[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
Paris, PUF (prima ediție: 1897). LEMERT Edwin (1951), Social Pathology, New York, McGraw-Hill. — (1967), Human Deviance, Social Problems and Social Control, Prentice-Hall, Englewood Cliffs. MERTON Robert (1965), Eléments de théorie et de méthode sociologiques, Paris, Plon (prima ediție americană: 1949). Φ Anomie, Devianță Melting pottc "Melting pot" Problema așa-numitului melting pot, adică a creuzetului În care coabitează, se confruntă și uneori fuzionează populații diferite ca origine familială, etnică și culturală sau ca nivel social, s-a pus În mai multe contexte

[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]