712 matches
-
o mizeze pe utopia care este, în fond, literatura. Cu atât mai puțin ar fi înțeles un astfel de personaj că există și o anume presiune, precum aceea a luminii, a talentului asupra destinului, care te obligă și la o "anormalitate socială", pitorească la o privire superficială dar, de cele mai multe ori, plină de înfrângeri și dezastre. Nu "timp" nu avea inginerul cu pricina, pe care poate că natura l-a înzestrat, realmente, cu înclinații artistice, ci frica de ratare i-a
Amintiri despre Florin Mugur și Norman Manea by Horia Gane () [Corola-journal/Imaginative/12682_a_14007]
-
să trăiți", "pe aici toate iubirile se îngrașă și fac copii/ nici o mașină aici nu tinde spre perfecțiune/ nici un sentiment aici nelegat cu sîrmă/ nici un gînd aici care să funcționeze lin, cu înțelepciune". Dar poezia lui Florin Iaru așează peste anormalitatea lumii (și peste normalitatea ei) jocul de limbaj, îmbracă grozăvia în materiale de butaforie și în absurd, pentru că aici, ca la Caragiale sau Urmuz (de la care a pornit) tragicul nu e pur, la fel cum nici comicul nu poate fi
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/14274_a_15599]
-
în descompunere. Manase Hamburda, Mihail Iorca, Epaminonda Bucevschi și ceilalți intelectuali din micul orășel de provincie - replică la celebrul tîrg unde se moare - constituie o "Societate a intelectualilor", organizată după tipicul societăților masonice, ale cărei obiecte de activitate sînt ofensiva anormalității și conștientizarea primejdiei, a faptului că traiul individului e o stare permanentă de risc. Cum? Mai întîi, prin abolirea modului duplicitar de a gîndi relația cu sine și cu ceilalți. Duplicitatea e boala care macină fibra omului din acel timp
Poezia și proza lui Matei Vișniec by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14822_a_16147]
-
optimist, încheind cartea cu o fericită regăsire a normalității prin iubire. Cinismul micului funcționar din prima parte a cărții și ironia din a doua parte au o justificare comună: sancționarea prin rîs a unei lumi în care totul este anapoda, anormalitatea și automatismul (verbal și comportamental) reprezentînd norma. Atît în prima cît și în a doua parte, convenția este respectată, chiar dacă nu și asimilată, soluția pentru care se optează fiind mimarea prostiei, ceea ce îl situează pe personajul lui Hurubă în descendența
De-a rîsu'-plînsu' by Florentina Hojbotă () [Corola-journal/Imaginative/11180_a_12505]
-
o privire asupra cărții indicațiuni pentru balerina din respirație preferința mea pentru titluri alambicate oare și aceea pentru femei sofisticate? surâsul fragilei adriana sculpturala irina învăluită de azurul propriilor priviri (peste ani - ana ipătescu a internetului - marina iradiind good vibrations) anormalitatea devenită normă era agil contrariată de subtextul unor pagini cât o gură de oxigen pentru încă o săptămână rl își edificase propria mitologie bună să oculteze - ca orice mitologie - erorile și concesiile conjuncturale toate astea se întrezăreau din refugiul meu
Poezie by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Imaginative/11764_a_13089]
-
și mari orchestre: London Symphony Orchestra, Orchestra Națională a Franței, Filarmonica din Israel, din München, din Berlin, din Londra. Douăzeci de ani care au născut o carieră, un destin formidabil, douăzeci de ani în care s-a putut ajunge la anormalități ca aceea din seara premierei în care colegi celebri, politicieni din lume, guvernul Austriei, de pildă, îi urează succes și îi trimit flori la cabină, iar din partea noastră, nimic. Pîcla ignoranței. Grea și densă. În seara premierei de la Scala din
Pe drumul lui Strehler by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10627_a_11952]
-
Pierre ou leș Ambiguités" (primele litere ale fiecărui cuvînt formează titlul filmului, altfel fără nici o legătură cu nimic, și în nici un caz cu Melville). Pola X e "povestea" unui tînăr - frumos, bogat, iubit, scriitor de succes - care alunecă în autodistrugere, anormalitate, mizerie, nebunie. Pe tot acest traseu mereu negru descoperi, pierdute, cîteva imagini de un lirism straniu, răvășitor, contrastînd violent cu momente de un kitsch hotărît. Altfel, filmul nu duce lipsă de "puncte de atracție", mană cerească pentru difuzori: îl are
Selectia franceză by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17835_a_19160]
-
cunoștinței. Într-un loc explică, în stilul său inimitabil, ce înseamnă, în filosofie, justificarea- " Justificarea însemnează, întotdeauna, crearea unui cadru de existență în care evenimentul se încadrează în chip normal. Dacă în lumea aceasta, a experienței noastre, n-ar exista anormalități, n-ar fi nevoie de justificare; justificarea este însăși legea ei de existență. Adică, însăși anormalitatea este o realitate a experienței mele". Ar fi trebuit să notez mai înainte că și în acest curs de metafizică, în care prelegerile sînt
Un curs de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17265_a_18590]
-
întotdeauna, crearea unui cadru de existență în care evenimentul se încadrează în chip normal. Dacă în lumea aceasta, a experienței noastre, n-ar exista anormalități, n-ar fi nevoie de justificare; justificarea este însăși legea ei de existență. Adică, însăși anormalitatea este o realitate a experienței mele". Ar fi trebuit să notez mai înainte că și în acest curs de metafizică, în care prelegerile sînt denumite "convorbiri" aflăm mostre edificatoare ale sistemei sale maieutice de oralitate apăsată de predare ("Va să zică, vedeți
Un curs de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17265_a_18590]
-
incert: „Voi fi, peste o sută de ani, altfel? (se întreabă scriitorul, n. n.). Mă va putea cineva scoate de sub picioarele turmei, vocea mea va putea fi auzită într-o sală cu acustică normală, corectă, nedeformatoare?” Trupul tras de boală spre anormalitate se asociază cu imaginea ingrată, deformată a operei în posteritate. Străinătate, absență, dezlipirea de lume În 23 noiembrie (1080), o scrisoare primită de la Norman Manea îl face să se gândească la „Străinătate, absență. Dezlipit de lume.”, după ce își manifestă teama
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
locuri din urmă între națiunile Europei se cere asumată frontal, responsabil, de fiecare individ al societății civile. Căci responsabilitatea pentru această situație revine, în mai mică sau mai mare măsură, întregii societăți. Este vorba de o falsă enigmă, de o anormalitate flagrantă, eradicabilă cu condiția de a fi abordată lucid, matur, fără false pudori, de ansamblul societății civile și deopotrivă de instituțiile societății. Desigur, părerile împărtășite de profesioniști pe o temă dată comportă și ele variații, contradicții, imperfecțiuni, nu sunt imune
Situarea României în lume by Matei Stârcea Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/16961_a_18286]
-
act de lașitate". Versurile lui Paul Vinicius se întemeiază pe o întrepătrundere frenetică a fenomenelor, pe un neîncetat amestec între regnuri, într-o tonalitate precipitată, metaforele îmbulzindu-se în încercarea, s-ar zice, de-a evada din limitele textuale: "nici anormalitatea cu care își alăptează tristețea, nici desenul brațului ei drept atîrnînd vertical/ către locul unde i-a căzut privirea și unde/ covorul face un gri senegal topit în verdele/ veronese// nimic mai normal (în această ordine înceată)/ decît funia spînzuratului
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
care i-a rămas ca un os în gît. "Mărturisesc că nu mi-am dat seama că Piața este percepută drept ceva atît de anormal", murmură cu falsă candoare istoricul Răzvan Theodorescu, părînd a nu-și da seama că dialectica anormalității îl include și pe d-sa și nu în postura cea mai convenabilă. Cu atît mai vîrtos, cu cît e nevoit a admite: Desigur că oamenii televiziunii filmau uneori tendențios, filmau zone de goluri, figuri patibulare". Asta o știam de
Piața Universității în cheie polemică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17016_a_18341]
-
atât de rezistentă în timp -, de reacționari. Critic neîmpăcat al tradiționalismului, E. Lovinescu eticheta drept fatală formarea de sus în jos - de la formă la fond adică - a civilizației noastre moderne, datorită "condițiilor istorice ale dezvoltării noastre"2). Cu alte cuvinte anormalitatea, adică arderea etapelor, devenea normală. Atunci cum mai arăta normalitatea? Sau există un rezervor de normalitate - instrumente și tehnici de adaptare la un anumit regim de temporalitate, din care noi, românii, le-am ales pe cele care ni se potriveau
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
competență socială. Dar se pare că nici pe intelectualii români nu-i mai indignează nimic - și acest lucru nu e doar foarte trist, ci e și foarte grav. Deoarece indică o anumită uzură a percepției anormalului, începutul adaptării lor la anormalitate. Și mai indică faptul că lecția învățată în timpul regimului comunist nu a folosit la nimic. încă nu e tîrziu ca elitele intelectuale, printre care se numără destui oameni de decizie, să reacționeze. Nu e prea tîrziu pentru ca emisiunea lui Stelian
Frica de normalitate by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Journalistic/15760_a_17085]
-
de față, autorul abordează mai multe probleme, își sistematizează altfel materialul, se ocupă și de proză, lansează teoria "culoarelor", pe care scriitorii erau nevoiți să și le cîștige cu trudă, vorbește mai pe larg de protocronism, ca fenomen tipic de anormalitate a literaturii noastre, ca și de miturile care ne bîntuie imaginarul colectiv (acela al patriei primejduite, al străinului rău, al salvatorului etc.), și care au fost atît de bine speculate de propagandă. Autorul se ocupă și de dimensiunea stilistică a
Literatura în totalitarism by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16426_a_17751]
-
asumare a unui efort constructiv înspre ceea ce Eminescu numește "iubirea de muncă". Cu riscul de a cădea în capcana retoricii, nu ne putem opri să nu ne întrebăm: Ce ne oferă acum realitatea social-politică românească? Din nefericire, în toate planurile, anormalitate. Și, de aici, lipsa motivației de a munci. Cine muncește mult și bine nu înseamnă, obligatoriu, că și trăiește pe măsura muncii. În consecință, cu cît faci mai bine un lucru, raportîndu-te în mod constant la valoare, cu atît ești
Eminescu despre ce se întîmplă azi la noi by Liliana Buruiană-Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16587_a_17912]
-
exclud, în mod evident, munca, dar includ corupția. Modelul cel mai la îndemînă, în cea de-a doua direcție, îl oferă aleșii de toate culorile din ultimul deceniu. Ei toți ar trebui să știe că nu sînt deloc originali. Aceeași anormalitate, mai sus pomenită, conduce la o preferință cel puțin ciudată pentru niște oameni care susțin - verbal - cultul muncii, aceea de a aștepta să ți se dea. Pentru că, nu-i așa, dacă viața este atît de grea astăzi și aici, românii
Eminescu despre ce se întîmplă azi la noi by Liliana Buruiană-Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16587_a_17912]
-
muncă, prefăcîndu-ne cum putea mai bine că muncim (o lecție pe care am învățat-o mult prea bine!), acum se pare că n-am găsit cu cale decît să așteptăm. Trebuie ca cineva să ne ofere locuri de muncă! Tot anormalitatea determină completul dezinteres al oamenilor politici pentru însănătoșirea economiei și aproape desăvîrșita lipsă de sprijin pentru cei ce vor să muncească, să producă nu numai pentru ei, ci și pentru alții. Același fenomen obligă la împărțirea societății contemporane în două
Eminescu despre ce se întîmplă azi la noi by Liliana Buruiană-Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16587_a_17912]
-
a avut un succes destul de mare și formula "V-am prins, vrăjitoarelor!", care o oferit unei exclamații de uz frecvent ("v-am prins!") un adaos mai curînd absurd. Unele enunțuri au rămas în uz tocmai prin devierea lor lingvistică, prin anormalitatea formulării stîngace: "Prietenii știu de ce", " Perfect pentru familia mea". Persistența s-a datorat și capacității de adaptare a enunțurilor la situații comunicative foarte diferite: "Prietenii știu de ce" poate funcționa ca un substitut general de cauzalitate, ca un refuz de a
"Și marmota...?" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11934_a_13259]
-
conjunctura istorică (represaliile din perioada dictaturii lui Franco), autorul se concentrează asupra mecanismului psihologic care explică schimbările și perturbările din comportamentul uman (animalizare, alienare) în condiții de viață inumane (clandestinitate, precaritate, izolare, dezrădăcinare, agresiune, amenințare și pericol permanent), asimilabile coșmarului, anormalității și irealității. Fundalul istoric și realismul circumstanțelor îi permit autorului să semnaleze ceea ce consideră a fi problema fundamentală: aceea a violenței, care afectează grav identitatea individului, degradează ființa umană, o reduce la instinctul primar de supraviețuire cu orice mijloace, inclusiv
"Construirea" memoriei by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11987_a_13312]
-
presupune trei-patru viscole de genul celor care au fost. "O iarnă normală în România presupune trei-patru viscole de genul celor care au fost. Că în ultimii ani n-au mai fost trei-patru viscole de această intensitate, cred că asta e anormalitatea, dar cred că noi am cam uitat ce-nseamnă iarnă în România. Prin urmare, nu este absolut nimic ieșit din comun. Singura problemă mai deosebită e la temperaturile care au fost și sunt în continuare, această transformare în ploaie, care
Ion Sandu: Nu vor fi nămeţi ca în '54, cel puţin până duminică () [Corola-journal/Journalistic/23712_a_25037]
-
orice modificare patologică a țesutului cerebral poate determina schimbări în comportamentul și personalitatea omului. Deși e prematur să tragă concluzii certe, echipa din Iowa e de părere că originea comportamentului antisocial sau criminal poate fi legată de o disfuncție sau anormalitate chimică a cortexului prefrontal, cel responsabil de formele superioare ale gîndirii (raționamente, luarea deciziilor etc.) (Damasio, 211). Pentru că nu a avut mijloacele necesare de a-și demonstra afirmațiile altfel decît empiric, frenologia este și astăzi considerată o pseudoștiință. De multe
Limbajul, între frenologie și neuroștiință by Laura Carmen Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8249_a_9574]
-
fi pierdut răbdarea după tentativa eșuată din Olanda de a intra în legalitate ca partid politic! Tot ce e nou se lovește un pic de refuzul celorlalți la început, după care... Lumea și viața e musai să meargă înainte! Cu anormalitatea progresistă pre normalitatea obtuză călcând. Tot înainte! Cu drepturile omului fluturând triumfător deasupra capului, era să zic deasupra coarnelor, și, desigur, cu cântec!”. În același cotidian, Dana Andronie scrie: “Inclusiv austriecii au fost șocați de reprezentanta/ reprezentantul lor... Dar un
Planeta ciuda?ilor by Ana-Maria Szabo () [Corola-journal/Journalistic/84138_a_85463]
-
mult sau mai puțin grave de nebunie - folosite de obicei ca acuzații aduse altora pentru orice deviere de la presupusa normalitate și raționalitate - formula (a fi) într-o ureche nu este tocmai transparentă. Desigur, ea sugerează un defect, o asimetrie, o anormalitate, a cărei legătură cu devierea mentală nu e însă imediat vizibilă. Jocul de cuvinte bazat pe oscilația între lectura figurată și cea literală a expresiei a acționat pe vremea comunismului, prin anii '80, când retragerea fotografiilor-tip cu Ceaușescu în
Într-o ureche, într-o dungă... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7789_a_9114]