676 matches
-
și ostentativ. Începe să frecventeze cafeneaua Papa Kubler, aflată pe strada Imperială, colț cu Calea Victoriei. Acolo se adunau nume de marcă, precum Victor Eftimiu, Dimitrie Anghel, Șt.O.Iosif, Panait Cerna, lista fiind lungă. Participanții erau împărțiți în două tabere antagonice, tradiționaliștii și moderniștii. Victor Eftimiu l a caracterizat pe Minulescu ca fiind exuberant, cu o lirică ce năvălește ca un torent. Cu mari dificultăți, Ion Minulescu a început să-și publice poeziile în revistele vremii. La 1 februarie 1905, în
Enigme și controverse Maestrul simbolismului românesc Ion Minulescu. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_454]
-
observație fundamentală a lui Mircea Eliade, asistența ar fi fost mult mai cîștigată. Și s-ar fi respectat și intențiile semnatarului scenariului, producției, regiei și montajului, Subhash Ghai. Un cineast meritoriu, care întreprinde o reușită tentativă de conciliere a etern antagonicelor categorii paralele, filmul "comercial" și filmul "de autor". Poate că nu întîmplătoare este și asocierea pe generic a unor nume ce amintesc de doi clasici autohtoni care s-au impus atenției mapamondului cinematografic în deceniul șase : Raj Kapoor și Satyajit
De doi bani NIRVANA! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16848_a_18173]
-
Alexandru Vlad, și care a fost la origine o prelegere ținută la mai multe universități americane (și nu numai) între 1993 și 1995. Intitulat, cel puțin în versiunea românească, Globalism, multiculturalism și literatură comparată, studiul face o incursiune în istoria - antagonică, dar și interferentă - a primelor două concepte din titlu, urmărind, la capătul ei, să marcheze însemnătatea pe care literatura (îndeosebi cea comparată) și-o menține în modelarea conștiinței și comportamentului oamenilor de la răscrucea de secole și milenii la care ne
Rolul literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16941_a_18266]
-
prim-plan apare această opoziție, în plan secund tema cărții devine divorțul produs între religie și știință, lui homo religiosus opunându-i-se omul areligios al timpurilor moderne. Rezultă de aici două moduri de a fi în lume, două concepții antagonice despre timp, spațiu și Univers. Deși descifrează în manifestările omului modern areligios forme degradate, subconștiente, de comportament ritualic, cartea nu explică totuși o concepție ca cea a lui Einstein, lăsând chiar să se înțeleagă că aceasta e imposibilă pentru că sacrul
O privire în cărțile lui Dumnezeu by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16156_a_17481]
-
un ciudat efect sociologic, îl divide în două părți, una minimă alcătuită dintr-un număr restrîns de oameni care-i sînt favorabili, alta, majoritară, incalculabilă, care-i e ostilă." Cu alte cuvinte, arta nouă ar împărți publicul în două grupuri antagonice, unul, minoritar, dotat cu un organ de comprehensiune refuzat celorlalți, adică masei amorfe, care rămîne parcă umilită, cu o conștiință neclară a inferiorității sale. Să recunoaștem că nu se putea o intuiție mai exactă a elitismului care e nedespărțit de
Ortega y Gasset și estetica modernității by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16275_a_17600]
-
o încărcătură simbolică și se înscrie pe o coordonată cu străvechi rădăcini: când bolșevicii au mutat capitala de la Petersburg la Moscova, faptul a demonstrat ruptura cu tradiția unei Rusii tinzând spre europeizare și revenirea la tradiția imperiului asiatic antinomic și antagonic față de spiritul european. Dacă a te recunoaște într-o epocă sau într-un curent de gândire dintr-un timp mai mult sau mai puțin îndepărtat este un lucru firesc care definește mai bine o personalitate individuală sau spiritul unui grup
Sensul istoriei by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/16386_a_17711]
-
clasă simte nevoia să scoată pistolul, ca să-i potolească! Măi, nu vă bateți joc de școală!... În același București iubit, într-o tavernă mohorîtă, zac, sumbri, beți și săraci, ei, scriitorii, cei care au înțeles primii, din timpuri imemoriale, contradicțiile antagonice dintre vodca rusească și șprițul românesc... Iar strada e plină de limuzine și de cerșetori, și de clasa de mijloc, cîinii... În această lume de vieți risipite apare, ca un Prospero de Dîmbovița, un creier magic, președinte al fundației Filantropica
Prinț sau cerșetor by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16055_a_17380]
-
cerut. Profesorul Caracostea, precursor al studiilor de genetică și de structuralism literar la noi, explică în cele Câteva lămuriri care este viziunea sa asupra cercetării din care decurge și necesitatea acestor anchete. El vede în cercetarea literară două direcții aparent antagonice: aceea care se concentrează asupra textului, urmărind deci opera, și aceea care are în vedere mai ales subiectul receptor și felul în care acesta - cititorul deci - o înțelege și reacționează la ea. Această poziție îi conferă operei, „imediat ce intră în
Mărturisirile scriitorilor by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2749_a_4074]
-
aură de sunete pline de ecou, specifice zonelor tropicale, dar amintind și de clișeicul frig danez, mai degrabă prin staticul calculat asociat muzicii techno și/sau glitch. Walls este proiectul a doua minți muzicale diferite, ce și-au investit originile antagonice în crearea unui sunet original. Cei doi membri, Șam Willis și Alessio Natalizia, se descriu în interviuri ca fiind o reprezentare a fanului techno și dance versus fânul indie. Fragmentele muzicale cu care se ocupă Walls își au originea în
New Pop Order 2013 [Corola-blog/BlogPost/97602_a_98894]
-
oprește filmul. Pentru moment se găsesc cu greu cuvintele. Când descoperi că de fapt sunt două lumi paralele care nu se exclud ci doar se completează, că sunt unii oameni care trăiesc în două lumi paralele care în teorie sunt antagonice dar în practică se completează reciproc...ce să mai zici! -Ai înțeles, nea Vasile!?zice colonelul Doagă. - Ăștia nu au moștenit și nici nu au dobândit ceva, zice nea Vasile cu vorbe abia percepute de cei din jur, vorbe care
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.8 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378113_a_379442]
-
al Consiliului Europei. În treacăt menționez, că România a semnat Convenția abia în 1991. Convenția Culturală lansează un proiect fără îndoială seducător, dar aflat încă în stadiul dezideratului: unitatea diversității, concilierea prin cunoaștere și voință de comunicare a două realități antagonice. Dacă e să privim în jurul nostru, deocamdată, prevalează manifestarea, uneori chiar sângeroasă, a diversității și diferențelor, dacă ar fi să mă refer doar la istoria recentă a fostei Iugoslavii. Nu știu dacă voi mai trăi clipa când "unitatea în diversitate
Europa, dragostea mea by Vladimir SIMON () [Corola-journal/Journalistic/6899_a_8224]
-
așa ceva. Eram tânără, poate că asta era singura mea scuză, și societatea materialistă în care trăiam numi lăsa prea mult timp pentru analize de acest gen. știam, din lecturi și din poveștile bătrânilor de acasă, că există cele două puteri antagonice, că există făcături, farmece, legături etc. și că există și persoane care se ocupă cu așa ceva. Însă pe atunci puterile răului nu se declanșaseră încă cu toate forțele ca acum. Într-o zi oarecare, discutând cu cineva despre acest fenomen
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
existențialul este viguros exprimată de Eminescu printr-un alt sistem de ritmicitate, și anume acela al ritmicei antinomice. Ca atare, dacă de cele mai multe ori ritmica sensurilor în lirica eminesciană este armonizantă, reflectând comuniunea universală, alteori ea este disonantă sau chiar antagonică, relevând latura inarmonică a lucrurilor, a lumii. Așa se naște "tristețea metafizică" din poezia eminesciană de iubire, conștiința dureroasă a denivelării potențialului spiritual între realitate și idealitate, dintre necesitatea internă hyperionică și inerția telurică, refractară spiritualității. Acest gen de ritmică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
cosmic. "Cu toate acestea, nu principiul dizarmoniei este comunicat de cele patru poezii. Disonanța este chemată aici pentru a împlini o funcție bine definită: delimitarea prin contrast a condiției armoniei, cosmice și spirituale, în ultimă instanță, a condiției hyperionice. Ritmul antagonic este infinit depășit de conștiința superioară a idealului comuniunii spirituale, a armoniei universale prin iubire. "Dar armonie cosmică însemnează nu numai ritmi zarea mișcărilor de flux și reflux existențial, comuniunea dintre eu și univers, cadențarea inimii noastre cu sistolele lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
înlocuit de o cântare cu interpretare pe mai multe voci; - preoții să nu mai fie aleși direct de enoriași, ci să fie numiți de către clerul înalt. B. A. Uspenski susține că rascolul bisericii ruse care desparte populația în două grupe antagonice, staroveri (adepți ai ritului vechi bisericesc) și novoveri (adepți ai noului rit bisericesc) este, probabil, unul din cele mai tragice evenimente din istoria rusă. Pentru mulți semeni de-ai noștri, trăitori ai vremurilor moderne, aceste modificări impuse cu forța nu
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
respins, ci gestionat, folosit în interesul organizației. - Perspectiva radicală consideră conflictul justificat datorită dezechilibrului de putere și control asupra resurselor; în același timp, el este considerat o modalitate de promovare a schimbării organizaționale în sensul restabilirii acelui echilibru prin manifestări antagonice deschise: revoluții (Marx este unul dintre cei care au justificat astfel nevoia de revoluție), greve etc. Perspectiva radicală, promovată de partidele comuniste sau anarhiste sau de unele mișcări sindicale, este mai pregnantă și mai susținută în perioadele de crize economice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
etc. Fragilitatea, definită în opoziție cu Robustețea, pare forțată; robustețea este greu de alăturat bătrâneții, iar organismele internaționale, prin grupurile de studii, clasifică vârstnicii în ACTIVI și FRAGILI. A fi activ nu implică a fi și robust. Opinăm pentru cuplul antagonic FRAGIL/NON-FRAGIL. Considerăm, pe de altă parte, că în studiile teoretice se accentuează abordarea declinului funcțional la vârstnic, fără a se aminti că acesta este o consecință a declinului organic. Deoarece nu există funcție în afara organului, se cere reamintit că
Revista Medicală Română by Mihai-Viorel Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/92290_a_92785]
-
e un sat cu o obște înlăuntrul căreia s-au produs diferențieri de avere, cu drepturi inegalitare, expresie a unei populații scindate în cete multiple și categorii sociale diverse, cei bogați încercând să-i domine pe ceilalți membri, cu interese antagonice, puternic invadată de nebăștinași și acaparatori locali, care își întemeiau drepturile nu pe băștinășie, ci pe contracte, ducând o aprigă luptă pentru acapararea „veniturilor” și a fondului de teren vălmaș, pe baza unei economii de schimb și a unor tehnici
Modelul cutumiar de autoguvernare locală: obştile din Munţii Vrancei. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
la "neglijarea" decorației exterioare". Deoarece la Macedonski e vorba tocmai de, ca să spunem așa, neglijarea "decorației interioare" în favoarea celei exterioare. Eliberat parcă brusc de teroarea ce părea ineluctabilă, Macedonski își construiește un Orient de intensă reverie, lipsit de orice încordare antagonică, în care materiile emblematice sînt mătasea, porțelanul, apa pe care privirea ca și degetele pot aluneca în voie. Decorul nu mai e trufaș, provocator, dureros prin sentimentalism, lascivitate ori funcție simbolică, ci suav, jucăuș, fantast la modul odihnitor. Miniaturizarea intimizează
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
la "neglijarea" decorației exterioare". Deoarece la Macedonski e vorba tocmai de, ca să spunem așa, neglijarea "decorației interioare" în favoarea celei exterioare. Eliberat parcă brusc de teroarea ce părea ineluctabilă, Macedonski își construiește un Orient de intensă reverie, lipsit de orice încordare antagonică, în care materiile emblematice sînt mătasea, porțelanul, apa pe care privirea ca și degetele pot aluneca în voie. Decorul nu mai e trufaș, provocator, dureros prin sentimentalism, lascivitate ori funcție simbolică, ci suav, jucăuș, fantast la modul odihnitor. Miniaturizarea intimizează
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
care am văzut nemijlocit ce efecte poate avea asemenea viață, cum puteam să devin altceva decît sînt acum?". Și totuși aveau aceleași gene, aceeași "educație" și proveneau din același mediu. Ceea ce aveau diferit era însă faptul că adoptaseră atitudini complet antagonice vizavi de circumstanțele specifice copilăriei. Cum au putut doi indivizi care au trăit în condiții identice să evolueze în două direcții atît de divergente? Poate că ambii au întîlnit persoane care au avut o influență pozitivă asupra lor, dar numai
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
nu este unul metafizic, întrucât Dumnezeu rămâne peste tot Creatorul și Stăpânul absolut, al ambelor vârste. Ne aflăm așadar la antipodul viziunii gnostice, unde viziunea vârstelor reflectă o dihotomie esențială în sânul divinității: Dumnezeul bun și Demiurgul rău, două principii antagonice aflate oarecum pe picior de egalitate 133. Nu, în cazul textelor noastre, răul se explică fie prin coruperea oamenilor de către îngerii răzvrătiți (Enoh etiopian), fie prin „inima rea”, adică printr-o anumită înclinație a intelectului omenesc către faptele rele (teză
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
s-a părut cea în care un „Pin" (1895) cé-zanne-ian devine, în viziunea lui Mondrian, un „Arbore" (1912). Chiar alături, abstracta „Compoziție no 1" (1913) a aceluiași. Poate că Mondrian a fost „adevăratul" moștenitor al lui Cézanne, și nu cuplul antagonic Picasso - Matisse, așa cum îndeobște credem. Alternativ conformistă și surprinzătoare, expoziția de la Philadelphia a demonstrat încă o dată că Cézanne a dominat generațiile de artiști care i-au urmat cum nimeni de la vechii maeștri - Rafael, Rembrandt - n-a mai făcut-o.
Paul Cézanne și arta secolului al XX-lea by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6789_a_8114]
-
un gust diferit, o culoare deosebită... Realitatea se mișca spre acel teren ambiguu, abscons, situat între bine și rău. Sângeriul se insinua peste tot, halind din sufletul și spațiul acela care părea din ce în ce mai mult suspendat între lumi diferite, nu atât antagonice, cât, într-o măsură mai mare, curgând una din cealaltă, aflate în imposibilitatea de a exista una fără cealaltă. Matei nu se mai sătura să contemple, nu, nu acesta e cuvântul..., nu mai prididea să se uite cu ochii lui
Arătania by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7681_a_9006]
-
latină bos suetus aratro ("boul deprins cu plugul"). Păstrând proporțiile, așa sunt și eu. Da, mi-ar plăcea și mie să fac parte dintre bătrânele care la pensie colindă lumea, dar, din păcate, ce vrea sufletul nu vor picioarele. Situație antagonică. D.P.: La fel, vă percep și ca un model de longevitate a lucidității, înainte de orice. Puteți recomanda exercițiul minții ca o garanție a menținerii prospețimii ei? A.R.: Nu cred că există rețete pentru longevitatea lucidității. Gimnastica minții, exercițiul spiritului
Antoaneta Ralian: „Rafturile cu cărțile mele – conserve de timp, de tinerețe, de emoții” by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/7299_a_8624]