102 matches
-
de scandal, ci de o scriitură care se vrea revoluționară, în primul rînd în ignorarea categoriilor literare care defineau Vechiul regim al literaturii. Proza recalcitrantă este refractară la o sensibilitate fie prozelit-entuziastă, în anii '60 (mișcările de protest pacifiste și antiburgheze din Occident însoțite de modele artistice respective), fie ironică sau, dimpotrivă, patetic-superficială, în anii '80 (postmodernismul de tip anglo-saxon, alianța dintre cultura populară și cea înaltă); recalcitrantă față de dezvoltarea industriei literare (prin transformarea ficțiunii în literatură de divertisment), față de evidența
Declinul prozei franceze by Matei Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/10708_a_12033]
-
doua jumătate a anilor '90, nici moștenirea Noului Roman, nici aparenta modestie minimalistă - de fapt o acedie - nu mai interesau atît de mult cititorul care fusese pînă atunci să vadă în literatură un discurs contra-establishment, anti-societatea de consum, anti-cultură americană, antiburghez. Literatura recalcitrantă își pierde, rînd pe rînd, caii de bătaie - pe măsură ce niciuna dintre utopiile ei nu se materializează și editorul se vede constrîns la mercantilismul ultraliberal - și se orientează înspre singura zonă a ideologiei dominante neatacată încă de acidul critic
Declinul prozei franceze by Matei Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/10708_a_12033]
-
fost afectat pe termen lung (ci numai destabilizat pentru scurtă vreme) de noua literatură (sau falsa literatură) ce apărea după 1945. Proletcultismul a făcut tabula rasa din modernismul interbelic, dar nu pe un principiu estetic, ci în virtutea unei contestații politice antiburgheze. Am înregistrat o severă punere în criză a modernismului, o contestare radicală a lui în anii imediat postbelici (1948-1959), iar după aceea asistăm la o restaurație a esteticului, perspectiva critică se limpezește și-i reabilitează pe Arghezi, Blaga, Ion Barbu
Canon după canon by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10885_a_12210]
-
de oficialitățile culturale, dar și amenințat în poziția sa de funcționar public, apoi ademenit cu perspectiva primirii în Societatea Scriitorilor Români și a publicării la „Cultura Națională”, Voronca nu reușește să gestioneze dubla postură în care se află: de avangardist antiburghez și de scriitor acceptat de establishment. Acesta din urmă nici nu-l va primi, de fapt, niciodată pe deplin în rândurile sale, iar prietenii avangardiști îi vor întoarce spatele, mai consecvenți în convingerile lor anti-sistem decât în prietenie. Dar marele
În actualitate, avangarda interbelică by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4169_a_5494]
-
a satisfăcut aspirațiile modeste ale oamenilor privind înbunătățirea condițiilor de viață și asigurarea șanselor urmașilor lor. Mă întreb astăzi,când majoritatea scriitorilor și-au scris operele în mentalitatea stângismului comunist și care încă mai persistă în aceste idei,dacă poziția antiburgheză a acestora nu implică riscul subminării valorilor care trebuie să creeze clasa de mijloc și piața liberă. Cea mai importantă evoluție politică din secolul XX a fost căderea regimului comunist din țara noastră ,inclusiv din estul Europei.Nu este logic
CAPITALISMUL ŞI CULTURA ÎN SOCIETATEA ROMÂNEASCĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373058_a_374387]
-
întreg sistem, o rețea de relații interne și externe... Denunțările politicii liberalilor sînt nenumărate și vin din spații diferite. Din această diversitate apare o mișcare democratică unitară confuză și contradictorie care îi va aduna pentru o vreme pe naționaliștii "țărăniști" antiburghezi și pe democrații agrarieni occidentaliști. Unii propovăduiesc revoluția, ceilalți pledează pentru o reformă radicală a moravurilor. Deasupra regimului și a sistemului plutește o totală incertitudine. ÎN CĂUTAREA UNEI FIGURI AUTORITARE Desprinderea definitivă de administrația liberală s-a concretizat prin alegerile
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
poporanismului aflat în căutarea unei căi specifice de dezvoltare, unei treceri spre modernitate care n-ar eradica tradiția, unui acces la profit care ar scuti de tarele sistemului capitalist burghez. Periculoasă poate, respingerea ideii de burghezie, visul unei democrații rurale antiburgheze, determină alunecarea militanților necomuniști de stînga spre un spațiu incert. În ciuda acestei îndepărtări, a acestei distanțe dintre Estul care vrea să creadă că istoria începe și se va face în Est și un Vest european care se autoconvinge că istoria
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
unui aparat, a unei organizații care l-a promovat rapid pentru că întruchipează o anume societate care n-avusese nimic de pierdut în 1944 și înțelege să nu piardă nici în 1965. Ceaușescu și soția lui sînt, pe de o parte, antiburghezi prin definiție, antiintelectuali; ei au învățat multe de la represiunea din anii dictaturii regale, legionare și antonesciene și au acționat din plin cu o violență fără scrupule în anii cuceririi puterii. Ei au oferit dovada nivelului lor la scară occidentală, la
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Papu este un ecou al pozițiilor lui Ceaușescu, care se revoltă în 1972 împotriva tendințelor de supraevaluare a ceea ce vine din străinătate, contra atitudinii servile în fața producțiilor din străinătate. Receptarea protocronismului este extrem de ambiguă: mișcarea îi satisface pe tradiționaliștii antiliberali, antiburghezi, și pe comuniștii exasperați de pretențiile occidentale de amestec în treburile interne, pe patrioții care sînt convinși de adevărata autonomie a națiunii susținute de Ceaușescu împotriva limitelor suveranității enunțate de sovietici. Protocronismul este un antidefetism și creează o imagine identitară
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
de Brummell, Barbey d’Aurevilly, Baudelaire sau Fromentin (Dominique), el exacerbează diferența Într-o societate ce tinde să se masifice”1. Așadar, principalul element unificator al celor patru ipostaze de a fi marginal la mijlocul veacului al XIX-lea este spiritul antiburghez. Nimic mai adevărat. Dar, Într-o a doua etapă a analizei, diferențele nu Întârzie să apară. Ideologic, boema e „de stânga”, atât prin disprețul și refuzul valorilor burgheze tradiționale (proprietatea, acumularea de bunuri și bani, munca, ritmicitatea și coerența vieții
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
cafenelele și cluburile selecte, Îmbrăcat cu cele mai scumpe haine. Luxul pe care acești bărbați trândavi și-l permit este acela de a disprețui În mod ostentativ banul ca scop, dar și munca. Până aici, prin această morală „anticapitalistă și antiburgheză”, ei se aseamănă boemei. Dar motivația și mai ales finalitatea unei asemenea atitudini sunt cu totul diferite. „Un bărbat devine bogat, dar se naște elegant.” Dandy-ul e, prin urmare, născut, nu făcut. Cel puțin, așa crede Balzac, În Fata
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
neoclasică adie prin opera multor dandy ai vremilor crepusculare. Teoreticienii decadentismului și ai dandysmului se Întâlnesc Însă de aceeași parte a baricadei În clipa când am Începe să facem bilanțul cuvintelor-cheie din arsenalurile acestora: hiperestetism, cultul formei, individualism, narcisism, spirit antiburghez, negativitate extinsă, gust novator cu forță de șoc, dar și blazare, stilizare a trăitului, predilecție pentru artificial, efeminare, devitalizare, fascinație a morbidului, suflu agonic. În Franța, euforia decadenților nu ține mai mult de un deceniu. Poate nici atât. La finele anilor
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Rector (1984) pentru carnavalul brazilian, sau de D. Gilmore (1998) În ampla etnografie a manifestărilor carnavalești din Andaluzia. Acesta din urmă remarcă: În mod evident, discursul carnavalesc include protestul politic. O mare parte a protestului este revoluționar: anticlerical, anticapitalist și antiburghez. O mare parte a satirei și profanării din cântecele carnavalești reflectă lupta de clasă Împotriva sistemului latifundiar, a exploatării de către bogați (caciquismo), a opresiunii religioase și a altor nedreptăți (p. 158). Legătura dintre carnaval și mișcările sociale violente (pe care
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
1949-1979) al revistei satirice „Urzica”, în fine, la Teatrul Național, secretar literar (1947-1953) și director artistic (1958-1961). Debutase ca poet de avangardă cu volumul Poeme cu orbi (1933) și va publica după 1944 câteva volume de reportaje și poezii agitatorice, antiburgheze și antiimperialiste, va scrie versurile primului imn al Republicii, cunoscând, în anii ‘50, notorietatea prin piese de teatru ce satisfăceau „comanda socială” a vremii - Bal la Făgădău (premiera în august 1946, regia Sică Alexandrescu), „comedia lirică” Voiaj în Noua Caledonie (jucată
BARANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285619_a_286948]
-
secretar de redacție va fi Ștefan Petică. Revista, gândită de mentorul ei ca publicație antijunimistă, afișa, cu o superbie mai mult teoretică, un purism programatic - stindard intransigent al artei pure (al „literaturii înalte”) - și se adresa „oamenilor de gust”. Frondei antiburgheze și antifilistinismului li se dădea îndreptățire estetică: Macedonski se voia creatorul unei direcții noi. Prin el, L. își revendica drept tradiție pașoptismul (privit în epocă și chiar mai târziu ca o țintă a criticii junimiste) și opunea pozitivismului junimist atașamentul
LITERATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287826_a_289155]
-
în prozaism, discursivitate grandilocventă și anecdotic, începuturile poeziei macedonskiene prefigurează viitoarele-i teme și atitudini lirice. Cu tot sentimentalismul ei, poezia socială, de un patetic suflu umanitar-romantic, și satira, încă stângace, cu accente rechizitoriale uneori, alteori deformant-caricaturale, anunță marile înverșunări antiburgheze caracteristice Nopților. Tonalitatea lamentoului romantic (însușită prin conformarea la moda poetică a vremii) nu convine eului liric macedonskian, energic, incandescent atât în desfășurarea viziunilor ideale, cât și în prăbușirile în lutul realității. De aceea, nostalgia vârstei revolute, pure, a copilăriei
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
Mihnea Gheorghiu, Al. Jar, Eugen Frunză, Miron Radu Paraschivescu, Zaharia Stancu, Petre Constantinescu-Iași, A. Toma, B. Elvin, Nicolae Moraru, Al. Mirodan, Eusebiu Camilar, Tudor Mușatescu. În deceniul al șaselea R.l. continuă să aibă o pronunțată orientare prosovietică, leninist-stalinistă, accentuat anticapitalistă, antiburgheză și, de la un moment dat, antititoistă. Textele oficiale - rapoarte, cuvântări, manifeste, comunicate, decrete, rezoluții - vizează consolidarea regimului instaurat prin îndoctrinarea publicului cititor, „culturalizat” astfel în spiritul noii ideologii. Literatura, atâta câtă există, are un caracter partinic, tezist, violent propagandistic. În
ROMANIA LIBERA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289316_a_290645]
-
la care participă, printre alții, Laurențiu Ulici, Dumitru Micu, Ion Lăncrănjan, Gheorghe Tomozei, Marius Tupan, Vasile Andru, Const. Ciopraga. În deceniul al cincilea, în primii ani ai nou-instauratului regim, câteva anchete au un pronunțat caracter demascator, în consens cu campaniile antiburgheze purtate în întreaga presă de stânga. Astfel, ancheta intitulată Aspecte din literatura contemporană, inițiată pe 8 mai 1945, combate cu virulență suprarealismul (sub semnătura lui M. I. Cosma), ideologia Cercului Literar de la Sibiu (Nicolae Veronescu) ș.a.m.d. Ilustrative pentru
SCANTEIA TINERETULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289531_a_290860]
-
etic, de unde și întoarcerea sa la clasicism. În studiul Avangarda literară. Termeni și semnificații (1972) V. precizează specificul termenilor privind „libertatea” ca opusă chiar ideii de rațional, de normalitate (creația în clasicism), anarhia fenomenului avangardist fiind nu doar o lovitură antiburgheză, ci, prin ricoșeu, o negare a oricăror principii și a moralei în artă. Sunt aduse în sprijin teoriile lui Kant sau ale lui Marcel Raymond, sunt folosite manifestele dada și poemele de tinerețe ale lui Tristan Tzara, dar se trece
VASILE-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290448_a_291777]
-
al ateismului, el receptează de fapt ideile mai noi printr-o grilă pozitivistă, frecvent empirică. Traduce, prelucrează cu zel și consacră acestor subiecte numeroase articole, unele organizate în cicluri. Aceeași perseverență în numele umanitarismului o pune în răspândirea unor teorii sociale antiburgheze. Două lucrări, din Engels (Originea familiei, a proprietății private și a statului) și din Marx (Manifestul Partidului Comunist), pe care le traduce, sunt un fel de corolar al acestei orientări doctrinare cu o urzeală totuși eclectică. Dar în epocă au
NADEJDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288346_a_289675]
-
În cultura burgheză). Totuși, cu toată presiunea comuniștilor sovietici, P nu a acceptat imixtiunea politică și nici spiritul de partid În literatură (partinitatea). În exercițiul literar practic și În compexul ideologic, P s-a manifestat, după 1920 ca o alternativă antiburgheză, preluând o parte din ideile lui Lenin din articolul Organizația de partid și literatura de partid (care stipula preeminența ideologiei clasei muncitoare În operă, Îndrumarea partinică, scriitorul-luptător, opera - curea de transmisie a politicii de partid, accesibilitatea, funcția educativă a scrierilor
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
educativă a scrierilor etc.). Din 1934, P este Înlocuit În literatura sovietică cu realismul socialist (RS). Tematic, literatura P a glorificat munca și proletarul („omul nou”), a impus o serie de șabloane: muncitorul În salopeta albastră, strungul, uzina, munca, revolta antiburgheză, imaginea sărăciei și a exploatării etc. Odată cu P, Își Începe cariera literatura lozincardă, schematismul, șablonizarea tipologică, expresia literară accesibilă (cu scopul lărgirii audienței proletare și literare). Teoretic și principial, realismul socialist a renegat proletcultismul, dar spiritul proletcultist, obsesiile și clișeele
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
timp, primul curent literar (și artistic) oficial, de stat din istoria multimilenară a creației, menit să transmită prin operă ideologia și strategia unui partid de guvernământ. Bazat pe concepția marxist-leninistă privind funcția partinic-combativă a artei comuniste, constituit ca o alternativă antiburgheză, RS a fost decretat drept singura direcție și opțiune de creație În statul socialist, În 1934, la Congresul unional al scriitorilor sovietici. Teoreticieni: A.A.Jdanov, Maxim Gorki, A. Fadeev, Lenin, Stalin, Malencov ș.a. Dezavuând concepte ca: școală literară, curent
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
fi mereu actual, mai curând decât de felul de a se îmbrăca. Ceea ce spunea avea, de fapt, prea puțină importanță, căci în cursul deja lungii sale vieți de flecar care spune adevăruri, fusese rând pe rând maoist, comunist, anticomunist, liberal, antiburghez, deși trăia în cartierul cel mai burghez, apărase toate cauzele și contrariul lor, dar mai cu seamă știa ce trebuie să spună pentru a trece drept contestatar, revoluționar, căutător, chiar și spunând banalități pe care avea să le combată a
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
amintește de o ceapă. Poartă îmbrăcăminte albă din bumbac. O pereche de sandale negre din bumbac. Un costum pe care cadrele de partid îl poartă pentru a-și arăta originea revoluționară. Să fii împotriva pantofilor din piele înseamnă să fii antiburghez. Sunt sigură că veți oferi rezultate care vor fi pe placul lui Mao, îi zic. Îl las în voia lui, să nu se grăbească, îl las să-și calculeze pe degete rata de profit. Primarul Ke mă roagă să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]