63 matches
-
noapte, Și-n corp îmi dă năvală gândul tău, senin: Nu lăsa privirea să-mi ducă anii departe Că-n geamul tău deschis pot să nu revin...” (Trăiesc în privirea ta). Imaginarul poetic feminin este ”geologic și biologic”, confesiv, retoric, anticalofil, antipoetizant (vezi Georgeta Sadom, Imaginarul poeziei feminine, 2010, p.95-97). Sunt și niște încondeieri subtile, marcate de suavitate și candoare a trăirii, de ingenuitate, dar și pătrunde cu dibăcie sentimentul dramatic al trecerii timpului: Tresare-n somnul meu o zi
CARDIOGRAMA LIRICĂ A RENATEI VEREJANU de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347375_a_348704]
-
o tranșee sau poate numai un șanț. În afară de „ideologie” îl desparte de ei, în primul rând, în modul cel mai vizibil, stilul. Stilurile acelora sunt de o virtuozitate magistrală, cu străluciri de diamant. Al lui Ralea e neglijent, instantaneu, nici măcar anticalofil, ci noncalofil. Își găsește cuvintele la întâmplare, „non sans quelque méprise”. E un stil de conversație, atașant, plin de farmec și la urma urmei excelent. Cei patru cultivă paradoxul și îl administrează provocator, ca o comoție a inteligenței. Ralea întâlnește
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
sunt de prisos, nimeni nu se mai întreabă: cine? / ci «cum» mai poate fi mai frumos”), sentimentul declinului general. Declin al rostirii poetice inclusiv (un poem se intitulează simptomatic Amurg literar) și încercare de revigorare a poeticității printr-o turnură anticalofilă, care - încă de pe acum - nu este pur exercițiu de frondă, ci presupune, structural, o anume viziune: regalul soare îi pare „putrefact și cețos”, carnea roșie a cireșelor este răstălmăcită simbolic, sugerându-i hemoptizia adolescenților tuberculoși etc. Placheta, nepublicată, din 1943
DUMITRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286907_a_288236]
-
melanj de realitate și mit, cartea în ansamblu fiind un joc al imaginației, o proiecție lirică a vieții miraculoase a adolescenților pe care i-a cunoscut. Raportându-se la literatura despre adolescenți scrisă de alții, el se declară „antimedelenist” și anticalofil. Scriitorul, care publicase eseul Superstiția stilului („Vremea”, 1934), prefera literatura lui Malraux, Céline, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu. Avea să abandoneze mai târziu accepțiunea pe care o dădea acum stilului. Receptarea scrierii a fost contradictorie. Eugen Ionescu declară că nu a
MARTINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288047_a_289376]
-
toate mixate dintr-o perspectivă s-ar zice optzecistă, cu rime imprevizibile și neologisme. Poema reprezentativă, și cea mai amplă, e 4 zile de dragoste, despre Euridice și mitul orfic. T. se impune - crede Marian Popa - mai mult lexical și anticalofil decât sentimental, imaginile sale având „ceva din gravura socială expresionistă”. Totuși, lirica târzie nu va mai atinge nivelul cărții de debut, cea „cu sânge, pâine și cocs”, a omului „despletit și oxidat de vânt/ gata să smulgă un ultim echinox
TORYNOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290233_a_291562]
-
Chișu, Andrei Grigor, Răzvan Voncu, Ion Cocora); Adrian Dinu Rachieru, Un „suflet vechi”: Gheorghe Tomozei, CL, 1997, 1; Gheorghe Tomozei, L, 1997, 9-22 (semnează Anghel Dumbrăveanu, Nicolae Iliescu, Lucian Chișu, Angrei Grigor, Răzvan Voncu); Emil Manu, Gheorghe Tomozei sau Calofilia anticalofilă, ALA, 1997, 363; Gheorghe Tomozei. In memoriam, CC, 1997, 3-4; Simion, Fragmente, I, 198-199; Grigurcu, Poezie, II, 479-491; Micu, Ist. lit., 383-384; Grigor, Moromete, 203-205; Popa, Ist. lit., II, 439-442; Dicț. scriit. rom., IV, 575-577; Dicț. analitic, IV, 468-470. D.
TOMOZEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
1935; ed. îngr. Sande Vârjoghe, pref. Petru Creția, postfață Ioan C. Filitti, Galați, 1991. Repere bibliografice: Camil Petrescu, Teze și antiteze, București, 1936, 69-85; Călinescu, Ulysse, 252-256; Călinescu, Ist. lit. (1982), 192-193; Ist. lit., II, 604-607; Radu Albala, Un viguros „anticalofil” - Grigore Lăcusteanu, VR, 1973, 3; Dicț. lit. 1900, 491-492; Manolescu, Istoria, I, 252-255; Dicț. scriit. rom., II, 724-726; Bârna, Comentarii, 182-187; Simion, Genurile, 145-155. F.F.
LACUSTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287736_a_289065]
-
deznădejde seacă, lumpenizată, păzită de gardienii păcii și dezarmării nucleare. Venind din Craiova, Angelo Mitchievici semnează un eseu substanțial despre „trecutul care va veni” - aici cel puțin sub forma amintirilor. În templul memoriei forfecate de spițele istoriei, Angelo adoptă umorul anticalofil. Astfel, copioasa narațiune capătă un ritm alert, cu impact direct asupra cititorului. Genul literar ales e totuși unul din lucrurile care contează cel mai puțin, mai ales atunci când autorul „încearcă o stranie nostalgie pentru lucrurile pe care nu le-a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Camil Petrescu, respiră aerul construcției artistice de o poezie discretă. Realitatea textului ne arată un artist atent la șlefuirea frazei și a muzicalității ei interne, un maestru al stilului, iar nu un anticalofil, așa cum se declară. Camil Petrescu dă particularității anticalofile un sens filozofic: trăirea autentică, fără intermediul exercițiului estetic, ceea ce ar fi străin emoției existenței. Autorul pune în același plan stilul frumos, cu dicțiunea în teatru. Aceasta înseamnă respingerea simulacrului retoric și a preocupării pentru formă, în locul preocupării pentru esență
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
păstrarea nealterată a conștiinței și a demnității sale, în impactul cu o societate bazată pe afacerism și mediocritate. Apărut în 1933, romanul impune un prozator de primă mărime, analist excepțional și creator al unei formule narative deosebite sau al stilului anticalofil: Omogenitatea artistică este determinată de consecvența conceptului de realitate cu care operează Camil Petrescu. Socotind că realitatea este devenire și nu înlănțuire mecanică de cauze, el consideră că scriitorul trebuie să creeze într-o carte spectacolul imaginii mentale, a unei
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
dens, la nivelul cuvintelor se cască o prăpastie între semnificat și semnificant, decriptarea mesajelor devine imposibilă, dialogurile sunt lipsite de conținut"387. Este țara "de legendă"388, cum îi spune mama într-o scrisoare. Monica Lovinescu experimentează un stil fragmentar, anticalofil, de un rafinament exagerat. Intenția este de a releva în mod autentic obsesia însemnătății vieții și conceperea unei tensiuni morale menite să sensibilizeze cititorul. În acest sens autoarea denunță alegoric abuzul puterii și consecințele lui: reducerea la tăcere, înstrăinarea, pierderea
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
destăinuiri și reflectări ce se intensifică la fiecare lamentație și semn de întrebare. Romanul nu poate fi interpretat în afara contextului istoric, deoarece descrie utopia unui ținut proverbial cu trimiteri la regimul totalitar din țară. Monica Lovinescu experimentează un stil fragmentar, anticalofil. Intenția este de a releva în mod autentic obsesia însemnătății vieții și conceperea unei tensiuni morale menite să sensibilizeze cititorul. În acest sens autoarea denunță alegoric abuzul puterii și consecințele lui: reducerea la tăcere, înstrăinarea, pierderea identității și individualității, interzicerea
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
literară, această funcție acționează nu numai la nivelul expresiei (ca în cazul comunicării nonartistice), ci și la ni vel semantic, instituind limbajul artistic/poetic ca sistem autonom de semne. Un aspect particular este evidențiat prin creațiile literare ce ilustrează stilul anticalofil/un registru stilistic prozaic, în care mijloacele expresivității artistice par a fi absente. Însă chiar această absență („gradul zero al scriiturii“, cum îl numea Roland Barthes) devine semnal al funcției poetice, sugerând o lume banală, mediocră, absurdă, lipsită de fru
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
surprinzând raportul dintre om și mediul său natural, social și istoric. Portretul este frecvent focalizat asupra unei dominante morale (personaje caractere) sau asupra unei carențe ereditare (pe care o vor accentua na turaliștii). - Cultivarea unui stil sobru, adesea impersonal sau anticalofil: „Modalitatea de redare trebuie să fie cât mai simplă, pentru ca toți să o poată înțelege.“ (G. Larroux, Le Réalisme) - Diversitatea modelelor realiste: realismul obiectiv (de observație: Comedia umană de Honoré de Balzac; romanul balzacian Enigma Otiliei de G. Călinescu; realismul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
a unui personajnarator (caracterizat prin luciditate, prin profunzimea necruțătoare a introspecției) sau din perspectivele divergente ale unor personaje focalizator (descen trarea viziunii/perspectivă „pulverizată“, multiplă). Rezultanta este o construcție imprevizibilă, aparent dezechilibrată, cu inserții, discontinuități, paralelisme, suprapu neri; discursul, frecvent anticalofil, este, de cele mai multe ori, homodiegetic (literatura autenticității, romanul experienței), dar scriitorii optează și pentru persoana a IIIa narativă (situație în care naratorul anonim se estompează, lăsând în primplan perso najefocalizator, ca în Pădurea spânzuraților de L. Rebreanu, care afirma: „Mam
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
validează autenti citatea unor experiențe definitorii (iubirea, prietenia, războiul, boala, moartea etc.) sunt documentele nonficționale inserate în text (decupaje din ziarele vremii, scrisori, informații de orice natură din domenii nonliterare). Aceste inserții determină amestecul registrelor stilistice, conferind scriiturii un caracter anticalofil. - Romanul postmodern extinde imprevizibil tehnica inserțiilor, transformând textul întro construcție ingenioasă din „prefabricate“ - „decupaje“ nemarcate grafic din alte texte, literare sau nonliterare. Intertextualitatea și colajul devin astfel procedee menite să de construiască textul, săi distrugă unitatea. Epicul își pierde ponderea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
și epitetul metaforic, unghia îngerească, simbolizând scriitura serafică, delicată, turnată în tiparul frumuseții și al perfecțiunii poetice. Metafora „tocirii“ unghiei îngerești exprimă ideea neputinței limbajului poetic tra dițional de a exprima dilemele omului modern și absurdul lumii contemporane. Scrii tura anticalofilă, voit „stângace“ (unghiile de la mâna stângă) reprezintă singura op țiune adecvată unei existențe copleșite de urâtul și răul din lume. De aceea, „cuvintele potrivite“ sunt deli berat banale, comune, „adunate“ în enunțuri stângace (Sau nu o mai am cunoscut). Secvența
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
literară, această funcție acționează nu numai la nivelul expresiei (ca în cazul comunicării nonartistice), ci și la ni vel semantic, instituind limbajul artistic/poetic ca sistem autonom de semne. Un aspect particular este evidențiat prin creațiile literare ce ilustrează stilul anticalofil/un registru stilistic prozaic, în care mijloacele expresivității artistice par a fi absente. Însă chiar această absență („gradul zero al scriiturii“, cum îl numea Roland Barthes) devine semnal al funcției poetice, sugerând o lume banală, mediocră, absurdă, lipsită de fru
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
surprinzând raportul dintre om și mediul său natural, social și istoric. Portretul este frecvent focalizat asupra unei dominante morale (personaje caractere) sau asupra unei carențe ereditare (pe care o vor accentua na turaliștii). - Cultivarea unui stil sobru, adesea impersonal sau anticalofil: „Modalitatea de redare trebuie să fie cât mai simplă, pentru ca toți să o poată înțelege.“ (G. Larroux, Le Réalisme) - Diversitatea modelelor realiste: realismul obiectiv (de observație: Comedia umană de Honoré de Balzac; romanul balzacian Enigma Otiliei de G. Călinescu; realismul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
a unui personajnarator (caracterizat prin luciditate, prin profunzimea necruțătoare a introspecției) sau din perspectivele divergente ale unor personaje focalizator (descen trarea viziunii/perspectivă „pulverizată“, multiplă). Rezultanta este o construcție imprevizibilă, aparent dezechilibrată, cu inserții, discontinuități, paralelisme, suprapu neri; discursul, frecvent anticalofil, este, de cele mai multe ori, homodiegetic (literatura autenticității, romanul experienței), dar scriitorii optează și pentru persoana a IIIa narativă (situație în care naratorul anonim se estompează, lăsând în primplan perso najefocalizator, ca în Pădurea spânzuraților de L. Rebreanu, care afirma: „Mam
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
validează autenti citatea unor experiențe definitorii (iubirea, prietenia, războiul, boala, moartea etc.) sunt documentele nonficționale inserate în text (decupaje din ziarele vremii, scrisori, informații de orice natură din domenii nonliterare). Aceste inserții determină amestecul registrelor stilistice, conferind scriiturii un caracter anticalofil. - Romanul postmodern extinde imprevizibil tehnica inserțiilor, transformând textul întro construcție ingenioasă din „prefabricate“ - „decupaje“ nemarcate grafic din alte texte, literare sau nonliterare. Intertextualitatea și colajul devin astfel procedee menite să de construiască textul, săi distrugă unitatea. Epicul își pierde ponderea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
și epitetul metaforic, unghia îngerească, simbolizând scriitura serafică, delicată, turnată în tiparul frumuseții și al perfecțiunii poetice. Metafora „tocirii“ unghiei îngerești exprimă ideea neputinței limbajului poetic tra dițional de a exprima dilemele omului modern și absurdul lumii contemporane. Scrii tura anticalofilă, voit „stângace“ (unghiile de la mâna stângă) reprezintă singura op țiune adecvată unei existențe copleșite de urâtul și răul din lume. De aceea, „cuvintele potrivite“ sunt deli berat banale, comune, „adunate“ în enunțuri stângace (Sau nu o mai am cunoscut). Secvența
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
noapte de război este scris la persoana I și relatează suferințele eroului ca fiind provocate de un exces de luciditate. Jurnalul de front nu trebuie înțeles ca o convenție literară, ci ca o experiență de maximă intensitate intelectuală. Susținând estetica anticalofilă, Camil Petrescu voia să facă din scris un prilej excepțional de trăire autentică. În câteva zeci de pagini, imaginea sacră a războiului este demitizată, cu soldați care luptă haotic, apărându-și mecanic viața. Unul dintre capitole sună ca un blestem
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
sau "o blondă spălăcită", grăsuță și vulgară, "săracă cu duhul", în viziunea lui Fred Vasilescu. Romanul este "o formă de garantare a autenticității realității și impresiilor, înrâurită de Stendhal și Gide, creatorii dosarului de existențe" (N. Manolescu), are un stil anticalofil, presupune exprimarea concisă a trăirilor, a concepțiilor, ca într-un proces-verbal. Fiecare personaj se oglindește în conștiința celuilalt și privește în sine însuși (introspecția). Aparent Fred Vasilescu și Doamna T. alcătuiesc un cuplu ideal: ea, o femeie tânără, frumoasă, independentă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
își dă seama că nu are acces la Absolut, eroul murmură: Câtă luciditate, atâta existență și deci atâta dramă". O dramă erotică trăiește Maria Sinești, care era "o frumusețe, pe bază de nostalgie, profil suav și nervozitate". Fiind un scriitor anticalofil, Camil Petrescu nu ornamentează nici discursul dramatic. Replica personajului principal: "... eu nu pot să scriu decât ceea ce gândesc" va fi un reper important în programul estetic al lui Camil Petrescu. Caracterizarea lui Gelu Ruscanu Titlul piesei este exprimat sugestiv într-
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]