645 matches
-
titlu publicat. Se explică astfel cum o editură mică și de curând intrată pe piață și-a câștigat deja publicul ei. Pasionați ori maniaci? Cărțile generează și alte jocuri, periculoase fiindcă uneori se încheie după gratiile închisorii, iar jucătorii sunt anticarii, colecționarii și hoții. Timpul le dă cărților și altă valoare decât cea literară, validată și de istorie și de critică, căutate pentru că fac parte din canon școlar sau universitar, de topurile tirajelor și listele cu lecturi obligatorii într-o viață
Cerneală și cărți – noi mitologii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2398_a_3723]
-
din canon școlar sau universitar, de topurile tirajelor și listele cu lecturi obligatorii într-o viață de om. Primele ediții apărute cu un secol sau două în urmă, devin bunuri dorite, râvnite, obiect de tranzacții și de târguri. Anticariatele prosperă, anticarul devine o autoritate, personalitate cunoscută, frecventată și prețuită, are și el instincte care-l ajută să găsească în maldăre de volume titlurile care se vând apoi la preț înzecit, însutit. Într-un asemenea comerț contează enorm educația și cultura, căci
Cerneală și cărți – noi mitologii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2398_a_3723]
-
devine o autoritate, personalitate cunoscută, frecventată și prețuită, are și el instincte care-l ajută să găsească în maldăre de volume titlurile care se vând apoi la preț înzecit, însutit. Într-un asemenea comerț contează enorm educația și cultura, căci anticarii autentici sunt erudiți, văd cu un ochi lumea ficțională, cu altul obiectul în care ea se perpetuează. Colecționarii de cărți alcătuiesc o clasă aparte, eterogenă, cu motivații diferite, au în comun pasiunea și banii care le îngăduie să obțină cărți
Cerneală și cărți – noi mitologii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2398_a_3723]
-
cu un ochi lumea ficțională, cu altul obiectul în care ea se perpetuează. Colecționarii de cărți alcătuiesc o clasă aparte, eterogenă, cu motivații diferite, au în comun pasiunea și banii care le îngăduie să obțină cărți rare și scumpe. Dar anticarii nu sunt singurii obsedați de cărți, îi concurează serios hoții de cărți, ce ajung să le imite în date exterioare pasiunea și profesionismul. Ei inițiază alt joc, de-a șoarecele și pisica, în care păgubesc mai mulți anticari, folosind datele
Cerneală și cărți – noi mitologii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2398_a_3723]
-
scumpe. Dar anticarii nu sunt singurii obsedați de cărți, îi concurează serios hoții de cărți, ce ajung să le imite în date exterioare pasiunea și profesionismul. Ei inițiază alt joc, de-a șoarecele și pisica, în care păgubesc mai mulți anticari, folosind datele furate de pe cardurile de credit. Anticarii sunt secretoși, dar treptat își găsesc mijloacele de apărare, ele implică poliție și justiție, rețele online și lanțuri de prăvălii. Întâmplările par de multe ori fanteziste, ele pot alcătui subiect de thriller
Cerneală și cărți – noi mitologii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2398_a_3723]
-
cărți, îi concurează serios hoții de cărți, ce ajung să le imite în date exterioare pasiunea și profesionismul. Ei inițiază alt joc, de-a șoarecele și pisica, în care păgubesc mai mulți anticari, folosind datele furate de pe cardurile de credit. Anticarii sunt secretoși, dar treptat își găsesc mijloacele de apărare, ele implică poliție și justiție, rețele online și lanțuri de prăvălii. Întâmplările par de multe ori fanteziste, ele pot alcătui subiect de thriller. În fond, dacă există atâtea tipuri de thriller
Cerneală și cărți – noi mitologii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2398_a_3723]
-
livresc? Allison Hoover Bartlett a publicat o carte pornind de la fapte autentice și persoane reale: Omul obsedat de cărți relatează poveștile intersectate ale unui hoț, care iubea într-atât cărțile încât era dispus să ajungă și la închisoare, ale unui anticar care-i vine de hac, convingând pe anticarii din mai multe orașe să coopereze, să anunțe când hoțul a operat - și nu are un tipar după care să fie recunoscut ușor, improvizează cu multă ușurință, se adaptează ușor și merge
Cerneală și cărți – noi mitologii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2398_a_3723]
-
pornind de la fapte autentice și persoane reale: Omul obsedat de cărți relatează poveștile intersectate ale unui hoț, care iubea într-atât cărțile încât era dispus să ajungă și la închisoare, ale unui anticar care-i vine de hac, convingând pe anticarii din mai multe orașe să coopereze, să anunțe când hoțul a operat - și nu are un tipar după care să fie recunoscut ușor, improvizează cu multă ușurință, se adaptează ușor și merge la risc și reușește. Scrisă la persoana I
Cerneală și cărți – noi mitologii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2398_a_3723]
-
o combinație derutantă. John Gilkey este hoțul de cărți care și-a alcătuit o bibliotecă impresionantă, ascunzându-și comoara (unde altundeva decât într-o insulă?!!) adunată cu atâtea strădanii și cu pasiune obsesivă. Dar cu aceeași ambiție și voință acționează anticarul Ken Sanders care-i ia urma, îi sesizează tehnici și strategii, observă detaliile ce se repetă de la un furt la altul, anunță poliția, pledează și-i convinge pe polițiști să-l aresteze, îi conduce în „insula comorii” și-l duce
Cerneală și cărți – noi mitologii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2398_a_3723]
-
la altul, anunță poliția, pledează și-i convinge pe polițiști să-l aresteze, îi conduce în „insula comorii” și-l duce în fața justiției, conștient că hoțul nu va rămâne prea multă vreme închis, că-și va recăpăta libertatea, iar coșmarul anticarilor și librarilor va reîncepe. Omul obsedat de cărți este o carte incitantă și instructivă, autoarea îl intervievează pe specimenul lipsit de orice moralitate, convins că i se cuvin cărțile furate, ele i-ar da legitimitate socială și lustrul cultural după
Cerneală și cărți – noi mitologii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2398_a_3723]
-
Walk de Samuel Taylor Coleridge, iar FBI ar trebui să apeleze la un expert, ca el, care a cunoscut „partea întunecată”, reușind să adune cea mai mare colecție de rarități din lume. Se adaugă la cele trei soiuri de împătimiți (anticari, colecționari de cărți și hoți bibliomani) și al patrulea: colecționarii de povești. Autoarea însăși recunoaște că a devenit din colecționară de obiecte, inclusiv cărți, colecționară de povești. Poate John Gilkey va fi tentat să caute altă cale de reușită, metamorfoza
Cerneală și cărți – noi mitologii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2398_a_3723]
-
Manole, apoi Teodor Scarlat (1907-1977) cu Har și Anotimp, cu exerciții de virtuozitate, George Sfîrlea (1915-1943) cu Glas peste lut, poetul a decedat pe frontul de răsărit. Const. Pârlea (1917-1985) livresc în Ultima carte și, de asemenea, în Cărți la anticar, brașoveanul V. Spiridonică (1909-1988), Semne și întrebări, Ion Sofia Manolescu (1901-1993) și, nu în ultimul rînd, mai vîrstnicul D. Iov, basarabeanul decedat în temnița comunistă. Alți colaboratori cu poezii: George Lesnea (1902-1979), Aștept să mor, Constantin Almăjanu (1910-1941) Izvorul Tăcerii
Revista România literară by Nae Antonescu () [Corola-journal/Journalistic/15904_a_17229]
-
londoneze Marks&Co - 84, Charing Cross Road - pe care o descoperise într-un anunț publicitar. Douăzeci de ani (1949-1969) va dura corespondența dintre această femeie pasionată, maniacă, extravagantă, imprevizibilă, ironică, sentimentală, lefteră, generoasă și Frank Doel eruditul, neobositul, devotatul, discretul anticar londonez. Cele peste optzeci de scrisori, dispuse cronologic, fără nici o intervenție în text și nici un comentariu, constituie materia acestei cărți pe drept cuvânt subintitulată roman. Roman-document, mărturie asupra unei epoci în două țări despărțite de ocean, dar și de tot
84, Charing Cross Road by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15666_a_16991]
-
Luminița Marcu Reeditarea într-o singură carte a prozelor lui Ioan Groșan este de două ori binevenită. în primul rînd pentru că face accesibile niște texte greu de găsit altfel. Caravana cinematografică și Trenul de noapte sînt astăzi rarități de anticar, așa cum sînt majoritatea cărților de literatură română nouă apărute în anii '80. în al doilea rînd, pentru că ne dă prilejul să recitim un mare scriitor și eventual să vorbim puțin altfel despre el astăzi. Trebuie spus de la bun început că
Proză de zile mari by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15744_a_17069]
-
sînt construite credibil, lucrînd pe spații mici, cu economie de elemente și cu interesul limitat, aparent, strict la înșiruirea de fapte. Clișeele de atitudine existențială masculină sînt puse în lumină cu austeritatea obiectivității. Naratorul-personaj al primei povestiri este un bătrîn anticar evreu căruia celebrul căutător al Troiei îi va dărui, mai tîrziu, o singură frază în amintirile publicate. Din perspectiva acestui �marginal�, însă, existența lui Schliemann și a sa sînt împletite - în eterna repetare a acelorași greșeli. Hotărîrea și tenacitatea lui
Superbe lucruri moarte by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16116_a_17441]
-
și a sa sînt împletite - în eterna repetare a acelorași greșeli. Hotărîrea și tenacitatea lui Schliemann, elanul nepăsător al tinereții mereu convinse că mai este destul timp, sacrificarea perpetuă a prezentului în vederea atingerii unui viitor orbitor sînt prezentate de bătrînul anticar, din amara perspectivă a experienței, într-o lumină descurajantă: independent de efectul măsurabil asupra marii istorii, aceste atitudini eroice compromit ireparabil ființa intimă. Masculinul e, pînă la capăt(ul vieții), intransigent: pentru a ne feri de eroismul dezumanizant, ne vom
Superbe lucruri moarte by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16116_a_17441]
-
O femeie, domnul meu - interveni el doctoral - nu poate să te onoreze niciodată. O femeie, continuă pedant, poate cel mult să te iubească,... să te urască,... să te înșele,... să te mintă... Cei care mai rămaseră ascultau în picioare intervenția anticarului... - Onoarea, mai spuse el, nu aparține genului feminin; de altfel ea nici nu se declină normal,... o onoare, două... ce?! făcu el înfruntîndu-l pe Axente, care, prima dată, de cînd îl știa, i se adresa în acel mod lui, tocmai
Vizuina cu hoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16284_a_17609]
-
vechiul ei prieten, amîndoi adoratori ai lui Shakespeare, ea îi aruncă în treacăt una din replicile din Iulius Cesar: Now let it work mischief, thou art, afoot!... Și-acum, la treabă: viclenie stai la pîndă!" Era actul III, scena II. Anticarul continuă zîmbind: Take thou what course thou wilt!.... "Apucă orice cale vrei!" Pe urmă amfitrioana îl certă că îl pusese pe bietul Axente, autodidactul marxist, într-o situație penibilă ținîndu-i teoria aia despre onoare pe care femeile n-ar avea
Vizuina cu hoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16284_a_17609]
-
și, în acest caz, nu mai era de discutat. Ca să restabilească echilibrul, Praxiteea, cu una din pornirile ei justițiare, orice ar fi fost, îl luă în bătaie de joc imitînd ce-i spunea el maică-si, în copilărie, ceea ce însuși anticarul îi povestise într-unul din momentele lor de intimitate: "Mamă, mamă, de ce m-ai făcut așa de mic, rău și urît?" Simțul ei acut și rațional de dreptate, văzînd cît de ironizată fusese "clasa muncitoare" prin reprezentantul ei, oricît de
Vizuina cu hoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16284_a_17609]
-
muncitoare" prin reprezentantul ei, oricît de caraghios ar fi fost, - o inamică, în fond, care și începuse "răfuiala istorică", - o determina să exagereze, să forțeze nota, deși nu se putea ști precis dacă, cu acel prilej, ea nu-i plătea anticarului măgăria de la începutul vizitei, înainte de apariția lui Alexe, cînd anticarul îi spusese: Lasă că știu eu, toată viața ai fost o alumeuză, iar recent în filozofie!" Mare ordinărie! Dar așa erau ei. Își aruncau uneori unul altuia vorbe despre care
Vizuina cu hoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16284_a_17609]
-
o inamică, în fond, care și începuse "răfuiala istorică", - o determina să exagereze, să forțeze nota, deși nu se putea ști precis dacă, cu acel prilej, ea nu-i plătea anticarului măgăria de la începutul vizitei, înainte de apariția lui Alexe, cînd anticarul îi spusese: Lasă că știu eu, toată viața ai fost o alumeuză, iar recent în filozofie!" Mare ordinărie! Dar așa erau ei. Își aruncau uneori unul altuia vorbe despre care ai fi crezut că i-ar fi făcut dușmani pe
Vizuina cu hoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16284_a_17609]
-
dificili, intelectuali, desigur... Ceva din acuitatea marilor infirmi care văd totul mărit. Care sezisează totdeauna legăturile obscure și obscene deseori... Erau cuvinte, expresii, ce le aparțineau amîndurora și nu știai cine îl instruia pe altul în teoriile lor. De pildă, anticarul spunea: "Suntem de la natură cu toții puțin codoși; ne place să codoșim ca unor autori stăpîni pe intrigile și personajele lor." Sau Praxiteea, care îi spusese lui Chiril prima dată cînd acesta fusese adus de Brummer în ceea ce avea să devină
Vizuina cu hoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16284_a_17609]
-
acesta fusese adus de Brummer în ceea ce avea să devină Le repaire des voyous: Naivität ist ein Betragen... că "naivitatea este o purtare prin care nu bagi de seamă că vei fi judecat de alții". Vorbea Kant. Discutînd ulterior cu anticarul, Chiril îl auzise întîia oară pe acesta susținînd că femeile deștepte sunt slujnicele cele mai obediente ale filozofilor, - "ancilla filosophiae" - și enumeraseră celebrele "les bas bleus" din literatura franceză. De fapt, amiciția lui Brummer cu tînărul Chiril începuse din ziua
Vizuina cu hoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16284_a_17609]
-
civilă executa un marș funebru pășind alene, cu șeful ei în frunte care sufla într-un clarinet ascuns într-o pungă de plastic, probabil instrumentistul să nu inhaleze praful... Plecaseră mai departe cu o dispoziție funebră care îl făcea pe anticar să filozofeze... Nu există lucruri - spunea el - există numai niște procese, numai niște mișcări, vibrații, ele doar alcătuiesc viața..." Vorbea cu dialectica sa lesnicioasă de evreu învățat al cărui vechi spirit iudaic rezistase inconstanței și inconsistenței lumii. "Paradisul, dragă Chiril
Vizuina cu hoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16284_a_17609]
-
meu, este doar o mască, un surîs de politețe, mă-nțelegi?"...Brummer era în vervă. Ca atunci cînd îl văzuse prima dată discutînd aprins cu Praxiteea. Care, de admirație, își închidea și își deschidea automat ochii ca fermecată de discursul anticarului.
Vizuina cu hoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16284_a_17609]