620 matches
-
arhitecți a Academiei de Arhitectură, sub rectoratul lui Petre Antonescu. Foarte curând m-am străduit să vin în contact cu mediul literar și artistic al Bucureștilor din ultima jumătate a perioadei interbelice, fiind totodată un frecventator asiduu al librăriilor și anticariatelor, precum și al conferințelor culturale care se țineau regulat în aula "Fundației Universitare Regele Carol I" sau în sala festivă a Ateneului Român. O treime din viața dusă la București între 1936 și începutul anilor "40 ai veacului scurs am petrecut
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
am vrut să-i dau unei casierițe castane. Castane sălbatice. Aveam geanta plină de castane lucioase, culese de lîngă Catedrala Ortodoxă. Am crezut c-o să-i placă. S-a uitat la mine ca la un nebun - de librării și de anticariate, nu prea știu mare lucru. Noroc cu Dora Pavel, care le știe pe toate și, la nevoie, mă duce drept la țintă. Sau cu Dorli Blaga, care, într-o singură zi în Cluj, le descoperă pe cele mai interesante. - Ultimele
Marta Petreu și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12406_a_13731]
-
din est spre vest, pe același traseu, trăită de cei doi scriitori. Elogii mai culege în această toamnă și Umberto Eco pentru noul său roman "trivial" (a se citi popular), Misterioasa flacără a reginei Loana. Cartea - care trece și drept anticariatul unei perioade dispărute, cea a ascensiunii fascismului în Italia, a războiului și a perioadei postbelice - este un impetuos mixaj de kitsch, estetism, elemente spectaculoase, animate parcă toate de un spirit felinian. Una din cele mai cumpărate cărți din istoria statului
O zi la Salonul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12389_a_13714]
-
carte (cu ceremonialul venirii editorilor din provincie la Paris, dar și cu orgoliul de a deplasa centrul în alte localități, inclusiv într-un sat, al cărui nume îmi scapă, care supraviețuiește fiindcă a devenit o curiozitate absolută a Franței - are anticariate și saloane de lectură aproape în fiecare casă și atrage amatori din toate departamentele învecinate), saloane ale poeziei sau ale bibliofiliei, cafenele literare sau filosofice pe teme dinainte alese, întîlniri literare de tradiție (la Rodez, la St. Malô etc.), comasări
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
mai mare parte a întâmplărilor, descrierilor și ideilor conținute de recentul volum le sunt deja cunoscute, mai cu seamă din precedentul: fascinația mării, arșița Bucureștiului, interesul pentru antichitate, discul lui Newton și adevărurile, reabilitarea Evului mediu, căutarea secretului secretelor prin anticariate, atracția pentru personaje precum Galilei și Don Quijote, moliile omniprezente, "zidul", gardul-Rubicon, copilăria din Lisa, internatul și "unchiul George", odăița din Ferentari... Cartea fiind un autoportret declarat, toate acestea nu puteau lipsi. Repetate, sunt ele redundante? Dau impresia unui "déjŕ lu
Drum prin memorie by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12490_a_13815]
-
a trecut la computer. S-a panicat teribil cînd i s-a terminat rezerva de panglici negre pentru mașină și cîteva zile a bătut pe niște foi de hîrtie pe care nu se cunoștea nici o literă. Apoi a găsit la anticariat un set de panglici nou-nouțe și bine conservate. Cînd nu avea de lucru cu costumele, copia cărți. Le așeza la stînga ei și, fără să mai urmărească defel claviatura mașinii, scria aproape în ritmul în care citea" (p. 140). Ca
Lindenfeld on my mind by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11555_a_12880]
-
în Franța, cu Prix du Meilleur Livre Etranger. Publicăm în aceste pagini un fragment din romanul ce va apărea săptămîna viitoare în colecția ,Biblioteca Polirom". Ne aflăm în Barcelona anului 1945. Într-o dimineață cețoasă, domnul Sempere, proprietar al unui anticariat din inima orașului vechi, își duce fiul, Daniel, la Cimitirul Cărților Uitate, o clădire impunătoare, veche și sumbră, plină de volume ale unor autori necunoscuți sau uitați, cărți aduse de oameni care au ținut să le ferească de părăsire, de
Carlos Ruiz Zafón Umbra vîntului by Dragoș Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/11507_a_12832]
-
eu însămi) și o ocazie de a-și face reclamă cu un aparat prietenos, venit tocmai de la Viena. Noroc că la alte edituri (Paideia, Eikon, Universal Dalsi, Saeculum I.Q, Rao, Humanitas, Albatros, Polirom, Corint, la cele străine și la anticariatul din Târg) oamenii l-au întâmpinat cu amabilitate, chiar afectuos, altfel nu știu ce s-ar fi întâmplat. Nikonul digital este foarte sensibil. Cel mai mare noroc: că ediția a 13-a a Târgului a existat. Iar la ediția a 14-a
Cifra 13 și cărțile by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/11621_a_12946]
-
masă și o liniștesc pe loc. Desigur, cu timpul, s-au adunat mormane peste măsură de înalte, de periculoase, abia reușesc să mă strecor printre ele ca să mă duc la toaletă. De aceea m-am gîndit să le vînd la anticariat, la kilogram sau la metru, dacă erau așezate în rafturi. În felul acesta, mereu, cînd ies din casă, car cu mine niște sacoșe uriașe, stîrnind panică în jur, cea din mine fiind stopată de diazepame... (Diazepamele mi le procur numai
Îmbujorarea genului epistolar by Emil Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12986_a_14311]
-
apă stătută. Degete Degete risipite-n mozaicul fatal al desenului vieții noastre pline de culori de curburi de retușuri de pliuri de iubiri ce sînt totuna cu nașterea de propoziții ce sînt totuna cu moartea degete degete de vînzare la anticariat. Ilustrată din Amarul Tărg Străzi umede cum mîini transpirate din ganguri vechi vine damful de muced al începutului Lumii un reporter din Capitală ridică deasupra capului un porumbel să filmeze cu el depărtările. Asculți vezi Asculți vezi acoperi descoperi frumusețile
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/9352_a_10677]
-
Cioculescu și Vladimir Streinu, îi întîlneam în micuța dugheană din fostul pasaj Europa (între Calea Victoriei și strada Cîmpineanu, actuala stradă 13 decembrie; la restaurantul dinspre Calea Victoriei a cîntat oarecare vreme minunata Maria Tănase): acolo, în prăvălioara aceea, Cioculescu deschisese un anticariat prea puțin ispitit de cumpărători, prea asiduu cercetat de amici, cunoscuți, curioși. Pompiliu Constantinescu se retrăsese, încă din 1946, în moarte. Comarnescu în greu incriminabila îndeletnicire de cronicar de artă plastică. Eu unul am început o destul de lungă, anostă și
În jurul unui “denunț” al lui G. Călinescu by George Ar () [Corola-journal/Imaginative/13396_a_14721]
-
celui care mai târziu, va fi considerat cel mai mare prozator român postbelic, rămâne ascuns. De ce se apucă un tânăr de scris? Ce îl face să creadă că are un viitor în literatură? Peregrinând prin capitala românească, prin librării și anticariate, găsește cartea Cum am cucerit viața, de Georgescu Dalafras și, gândindu-se că un asemenea om ar putea avea înțelegere pentru un tânăr în situația sa, îl caută. Tânărul absolvent al cursului inferior al Școlii Normale rămâne visător în preajma tipografiei
Portretul artistului la tinerețe by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13798_a_15123]
-
aur peste prosternatul meu cap încoronat de bucuria sfîrșită?! minuscule sicrie de zăpadă sunt urmele Tale pe străzi efemere grafii, păpuși în rochii de zahăr. nimeni nu are nevoie de mine - mari crini, fabuloase amprente căptușesc ferestrele săracilor, e cerul anticariat în care Bibliotecarul miop rînd pe rînd ne adună, cenaclu, vitrină de antichități, planetariu? ia-l, pe nimic îți dau trupul, strig, ostile-s în el elementele, din toate cele suprafirești, suprafiresc e numai somnul! o, Bucuria - manuscris tremurînd, răcoroasă
Epistole by Constantin Hrehor () [Corola-journal/Imaginative/14016_a_15341]
-
să-l citească vreun director de editură sau altcineva în măsură să prevină măcar anul acesta ceea ce, desigur, tuturor colegilor mei din învățămînt li s-a întîmplat la clasele a X-a: absența din bibliotecile școlare, din librării și din anticariate a romanului scris de Ștefan Bănulescu și inclus în subunitatea didactică "romanul mit și simbol", alături de Creanga de aur a lui Mihail Sadoveanu. Pasămite, unicul tiraj de 45.000 exemplare din 1977 al Editurii Eminescu din București a fost rapid
O reeditare necesară by Mihai Floarea () [Corola-journal/Imaginative/13951_a_15276]
-
de plastic (!) în mînă. Și totuși, chiar el este. Mi-l arată cineva și-mi atrage atenția că-n sacoșa cam prăpădită se văd ramele unor tablouri. Jocul oamenilor celebri de-a anonimatul. Drum de cărți Artera librăriilor și a anticariatelor se numește Wollzeile. O stradă care trebuie nu parcursă - deși are pasaje tainice, cu mici papetării și magazinașe de vis - ci mai degrabă citită. Cerșetorul într-o seară de duminică, la ieșirea din metrou, văd primul cerșetor din Viena, unde
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14384_a_15709]
-
de vînt. O lumină ciudată, sosita dintr-o singură parte a cerului, albă, trecută prin filtre de lapte, îmi cade pe mîna și foaie. Am părăsit puțin "fortăreața". Pe insulă, ca de obicei, goana haotică a tramvaielor, autobuzelor, oamenilor. La anticariat, pe Lapusneanu, cele două vînzătoare mănîncă enorme felii de pîine cu parizer și rîd în neștire. Întors, trag scară după mine (casă scărilor!), îmi controlez cuvintele cu trei țevi, le curat îndelung. Număr butoiașele cu pulbere. Mă doare piciorul stîng
Vechi cotidian de gingasie (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14768_a_16093]
-
Ion Vartic, am adăuga și "piesa" biografică vizând impulsul inițial al scrierii primei variante a romanului, sub forma unei povestiri intitulate Un consilier cu copite. În 1927 prietenii i-au oferit lui Bulgakov, de ziua acestuia, o carte cumpărată de la anticariat, scrisă de un scriitor neprofesionist, un oarecare chimist A. Ceaianov. "Povestirea înfățișa apariția, la Petersburg, a Satanei, care determina pieirea unora dintre personaje, cu excepția unei actrițe de teatru, salvată din ghearele Diavolului de către eroul principal, al cărui nume era...Bulgakov
O interpretare figurală by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/11909_a_13234]
-
literară le stă bine în pagini mari. Nu tăiate din scurt și puse vraf în volume. Cîteodată-i așa, cîteodată nu. Depinde, de obicei, de cine semnează. Dacă-i Felix Aderca? Putem să-i concedem... Așa am făcut, recuperînd dintr-un anticariat volant - Tineretului, la gura de metrou - Contribuții critice, ediția îngrijită de Margareta Feraru, din 1988, de la Minerva. În două volume. Bucăți galbene de zid, unde se-așază la locul lor (prime) apariții interbelice. Mai mult decît simple cronici, dar altceva
Cronicarul în vremea lui by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10245_a_11570]
-
ei paralizat, domnul Minoiu, învățătorul meu din altă lume, căruia câțiva părinți îi procurau cu greu tutun pentru pipă, sau diriginta din liceu, doamna Luștrea, care accepta cu bucurie orice carte în engleză pe care-o puteam găsi prin sărăcăciosul anticariat din Arad. Nu-i scuz pe funcționarii al căror metabolism profesional e condiționat de măruntul energizant al șpăgii. Cred că, o dată și o dată, va trebui să renunțăm să fim o nație împărțită în două: pe de-o parte, niște petiționari
Măruntul energizant al șpăgii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10232_a_11557]
-
vechi pe ducă, sau printre noii vînzători de vieux livres s-ar găsi cineva să ți-o zică - într-o prăvălioară cochetă, cum e, chiar forfotind de studenții dedulciți la chilipiruri (cîteodată, dacă ești "pe fază", chiar neprețuite, credeți-mă...), anticariatul din strada Doamnei, spune ce-i, ce-a fost, cu Ora fîntînilor. Un volum de poezii, din 1964, pe care autorul lui a apucat să-l vadă, cu cerneala abia uscată, pe patul de moarte. De ce așa, într-o regie
Carte pentru niciodată by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10299_a_11624]
-
pragul acelor temple administrate de intelectualii diferitelor confesiuni, se simțeau mai curați, măi toleranți: Librăria Școalelor, condusă de familia Sanft, Librăria Academică, patronată de Sabetay și Leibovici, Librăria Carte de Aur, a lui Gabriel Iael. Erau tot asa de căutate anticariatele lui Umberto Cristofaru, Bohor Greioni și altele. Aminteam cu altă ocazie de prezență Teatrului Lumină, al comunității evreiești, de la Craiova, trupa condusă de farmacistul Mandy Penchas, viitorul compozitor, Alexandru Mandy. Solista spectacolelor era Rely Cohen, o artistă completă, cântăreața și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Simona Vasilache Am profitat de Kilipirimul primăverii, tîrgul de "ieftiniri" de la Sala Dalles, ca să găsesc, din anticariate scoase la plimbare, niște reader's digest de altădată. Mi-au căzut în mînă, la o primă "răpide ochire", istoria și medicina. Amîndouă cărțuliile de popularizare, pentru care autorii lor nu primeau vreun ban, au apărut în colecția Bibliotecii pentru
De (orice) buzunar by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10556_a_11881]
-
Simona Vasilache Eh, revistele anilor '80, din care puteai să iei tipare de rochii și rețete de prăjituri (zic și eu, n-am idee dacă ieșeau bune...). Anticariatele nu le-au păstrat. Nici nu cred c-ar fi avut de ce. Am găsit, în schimb, alternativă la kitsch-ul lor utilitar, cîteodată, doar cîteodată, acceptabil, o carte tot despre viața asta măruntă, egală, în care intră și croitorie, și
Femina by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10572_a_11897]
-
venit, dinspre Academiei pe Bulevard, oarecum la braț (fără s-o fi cumpărat, o aveam...) cu cartea ei, n-o să aleg altă proză, nici n-am loc să stărui, decît Cehov, am cerut obosită. Povestea, din anii '80, a acelui anticariat unde am văzut-o. "Eu cu rochie nouă" e un personaj de compoziție. Joacă într-o scenă de dragoste obișnuită, aia, veche, cu care se distrează literatura: femeia tînără, stîngace, mioapă (dezinvoltă și cuceritoare ar fi fost prea banal...) care
Femina by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10572_a_11897]
-
și-a rădăcinoaselor murdare?" Obiectivul camerei care, forțat de miopie să se apropie, străpunge lucrurile pînă mai încolo de căptușeală, sfîrtecînd suprafețele satinate, nu poate zăbovi, totuși, pe-asemenea prim-plan: Drumul luase cursul sperat de mine, el cotea spre Anticariat, bun-așa, privea vitrina cu stampe belle-époque și lexikoane. Încăperea întunecoasă cu izurile și rafturile ei pestrițe, unde, sufocate de maculatură, puteai descoperi comori, ar fi fost decorul cel mai potrivit întîlnirii noastre." Refugiile marilor timizi... Odată scenariul pus la
Femina by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10572_a_11897]