274 matches
-
El a numit acest text o soție, prin care desemna o operă satirica ale cărei personaje cam nebunatice șunt tratate în maniera unei farse în interiorul unei structuri narrative absolute neconvenționale. Această a fost de altfel prima sa opera cu caracter anticlerical. La începutul anilor 1900 Gîde a început să fie cunoscut și în calitatea sa de critic literar și de eseist și în 1908 s-a aflat printre oamenii de cultură care au fondat faimoasa revista literară La Nouvelle Revue Française
André Gide () [Corola-website/Science/300746_a_302075]
-
afirmă că proza angoasantă a lui Kafka « demonizează » capitalismul habsburgic. Unii biografi și critici îi atribuie lui Kafka idei anarhice. Scriitorul ar fi participat de câteva ori la întrunirile unui grup de anarhiști cehi, "Klub Mladých" ("Clubul Tinerilor"), cu doctrină anticlericală și antimilitaristă. Un scurt memento din jurnal, « Să nu uiți de Kropotkin! » îi trădează interesul pentru filozoful anarhist Piotr Kropotkin. Kafka avea însă o importantă incompatibilitate cu marxismul sau anarhismul, și anume interesul tot mai pregnant pentru sionism. Povestirea "Șacalii
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
filme. Majoritatea operelor de limba engleză relatează perspectiva Anglos și se centrează în principal pe bătălia de la Alamo. Din primul roman care relata evenimentele revoluției, "Mexico versus Texas" din 1838, până la jumătatea secolului al XX-lea, majoritatea operelor conțineau teme anticlericale și rasiste, descriind lupta ca una între bine (anglo-texian) și rău (mexican). Atât în literatura de limbă engleză cât și în cea de limbă spaniolă, bătălia de la Alamo este adesea comparată cu cea de la Termopile. Miniseria Disney din 1950 intitulată
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
Educației și Cultelor. Ca ministru al educației, Paul Bert împreună cu Jules Ferry, este inițiatorul înființării de școli gratuite și a învățământului laic și obligatoriu în Franța. (Legea din 09 August 1879). Ca ministru al cultelor, Paul Bert a fost un anticlerical, susținând separarea științei de religie pe care le-a considerat a fi antagonice. Adept al științei experimentale, a fost membru al mai multor societăți ateiste, de liber-cugetători, majoritatea fiind create la începutul anilor 1880. Paul Bert a fost membru fondator
Paul Bert () [Corola-website/Science/322737_a_324066]
-
a fi antagonice. Adept al științei experimentale, a fost membru al mai multor societăți ateiste, de liber-cugetători, majoritatea fiind create la începutul anilor 1880. Paul Bert a fost membru fondator și vicepreședinte până la sfârșitul vieții a Uniunii Democrate a Propagandei Anticlericale. Cu toate acestea, cariera sa politică nu s-a ridicat la nivelul celei științifice. Cercetările sale privind efectele presiunii aerului asupra organismului atât la presiune scăzută (hipobarism) cât și la presiune crescută (hiperbarism), au făcut posibilă explorarea spațiului cosmic și
Paul Bert () [Corola-website/Science/322737_a_324066]
-
timp și energii pentru formarea acelor tineri care ofereau speranța de a-l ajuta. Este încurajat în acest sens de episcopul locului, de Papa, de persoane de bine și chiar de către ministrul de interne din acea vreme, Urbano Rattazzi, un anticlerical convins. Ia ființă așadar în 18 decembrie 1859, în mod oficial, Congregația Saleziană ca asociație privată. Primii salezieni sunt în număr de optsprezece împreună cu Don Bosco. Cu această ocazie constituie și primul Capitul Superior Salezian. Pentru a fi recunoscută de
Salezienii lui Don Bosco () [Corola-website/Science/298928_a_300257]
-
sfârșitul celui de-al doilea război mondial. Termenul "gândire occidentală" este destul de ambiguu, de timp ce poate defini două seturi separate de valori (deși înrudite): tradiția morală și religioasă creștină (eventual catolică-apuseană) pe de-o parte și tradiția seculară, tradițional anticlericală, pe de altă parte. Ideile de căpătâi ale Occidentului pot fi considerate: creștinismul, laicitatea, raționalismul, statul de drept, respectarea drepturilor omului, dezvoltarea științelor și tehnologiei. Iluminismul a avut o influență covârșitoare asupra modului occidental de gândire în ultimele două secole
Lumea occidentală () [Corola-website/Science/304109_a_305438]
-
-și contactele cu lumea literară, Zola se menține patru ani la departamentul de publicitate de la Hachette, unde ocupă în final o poziție echivalentă unui atașat de presă din vremurile noastre. La librăria Hachette, este marcat profund de ideologia pozitivistă și anticlericală și descoperă toate tehnicile producerii și comercializării cărților. Muncind din greu în timpul său liber, reușește să publice primele sale articole și prima carte, editată de Hetzel: "Povestiri pentru Ninon" ("Les Contes à Ninon") din 1864. La sfârșitul anului 1864, Zola
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
unor camerieri ai regelui Ludovic al XIV-lea . Și din prefață acestei lucrări răzbat deja inclinațiile promonarhiste și îngrijorarea pentru ceea ce i se părea decadenta societății franceze sub regimul republican. După ce fusese crescut în copilărie într-o tradiție republicana și anticlericala (tatăl său fusese un entuziast cititor al poemelor antimonarhice ale lui Victor Hugo, „Leș Châtiments"),în anul 1879 Drumont s-a decis, sub influența călugărului iezuit Stanislas Du Lac de Fugères (directorul unui colegiu de pe Rue des Postes) să se
Édouard Drumont () [Corola-website/Science/313715_a_315044]
-
a desemna opoziția față de religia organizată și descrie o opoziție puternică față de orice credință în supranatural sau divin. Conform istoricului , antireligia și-a găsit prima expresie de masă în Revoluția Franceză, ca răspuns rezistenței organizate față de „ ireligiozitatea organizată... o stare anticlericală și non-religioasa". URSS a direcționat campaniile sale antireligioase impotriva tuturor credințelor, creștinism, Islam, budhism sau șamanism. În 1930, în timpul perioadei staliniste, guvernul distrugea bisericile sau le dădea alte întrebuințări(muzee ale religiei sau ateismului, cluburi sau depozite), executând preoții, interzicând
Antireligie () [Corola-website/Science/327711_a_329040]
-
de război au început să bombardeze palatul regal, determinându-l pe și pe familia regală să fugă în Marea Britanie. La 5 octombrie, s-a organizat un guvern provizoriu, iar scriitorul Teófilo Braga a devenit președinte. Revoluția și republica instaurată erau anticlericale și aveau o abordare „ostilă” a problemei separării statului de biserică, similară celei din Revoluția Franceză, și a altor mișcări care au urmat, cum ar fi Constituția spaniolă din 1931 și Constituția mexicană din 1917. În contextul revoluției anticlericale, episcopii
Lovitura de stat din 5 octombrie 1910 din Portugalia () [Corola-website/Science/323758_a_325087]
-
erau anticlericale și aveau o abordare „ostilă” a problemei separării statului de biserică, similară celei din Revoluția Franceză, și a altor mișcări care au urmat, cum ar fi Constituția spaniolă din 1931 și Constituția mexicană din 1917. În contextul revoluției anticlericale, episcopii au fost izgoniți din diocezele lor, proprietatea clericilor a fost naționalizată, portul sutanei a fost interzis, toate seminariile teologice mici au fost închise, fiind lăsate să funcționeze doar cinci seminarii mari. O lege din 22 februarie 1918 a permis
Lovitura de stat din 5 octombrie 1910 din Portugalia () [Corola-website/Science/323758_a_325087]
-
sprijinit înainte de unificare și Partidul Conservator. Bismark era supus unor presiuni ale unor industriași și proprietari din estul Germaniei, astfel, Bismark devenise promotorul protecționismului. Alte partide importante erau Partidul Progresului (1861)-liberali radicali, Partidul Social Democrat și Zentrum-promotorul unei politici anticlericale și de reforme sociale și promovarea libertății religioase, fiind împotriva politicii centralizatoare și hegemoniei Prusiei. Devenise însă ulterior unul confesional și reprezenta catolicii. 2/3 din locuitorii Germaniei erau protestanți, 1/3 erau catolici care erau reticenți când au simțit
Istoria Germaniei () [Corola-website/Science/300128_a_301457]
-
că li se încălcau drepturile religioase. Bismark, de astfel, era iritat de deciziile Conciliului de la Roma din 1870, iar protestanții au găsit un pretext pentru a-i suspectă pe catolicii germani că nu erau onești, apărând premizele Kultur Kampf, politică anticlericală germană a aniilor 1870. Bismark îi acuză într-un articol anonim pe catolici că nu aveau loialitate față de Germania. Kultur Kampf avea o serie de legi: Conform unei legi din 1871, când exista un post vacant de episcop, parohii erau
Istoria Germaniei () [Corola-website/Science/300128_a_301457]
-
când exista un post vacant de episcop, parohii erau aleși de comunitatea locală. Curând, Kultur Kampf începe un asalt împotriva bisericilor, mai ales împotriva Bisericii Catolice. În 1874 Zentrum avea 90 de deputați în Reichstag. După 1878, intensitatea acestei politici anticlericale se diminuează. După moartea Papei Pius IX, Leon al XIII era mai flexibil, dispus să facă compromisuri. Bismark înțelege că nu catolicii erau inamicii statului german, ci marxiștii. În 1878 au fost adoptate legi care scot din afară legii Partidul
Istoria Germaniei () [Corola-website/Science/300128_a_301457]
-
nu catolicii erau inamicii statului german, ci marxiștii. În 1878 au fost adoptate legi care scot din afară legii Partidul Social Democrat. Catolicii s-au opus deciziei în Reichstag. Kultur Kampf a luat sfârșit în 1880, când Bismark abandonase politică anticlericală. În 1882 sunt reluate relațiile cu Sfântul Scaun. În 1887, legile severe împotriva bisericii au fost abrogate. Iezuiții însă nu mai puteau să revină în Germania. Papa ceruse partidului Zentrum pentru ca Bismark să voteze bugetele militare. Curând, Zentrum obținuse autonomie
Istoria Germaniei () [Corola-website/Science/300128_a_301457]
-
cedată Italiei și Garibaldi a redevenit un simplu cetățean, retrăgându-se din nou la Caprera. Garibaldi și-a reluat rapid cruciada pentru cucerirea Romei. El a înființat asociații pentru a strânge fonduri și a ținut discursuri cu un pronunțat caracter anticlerical. Conspiratorii romani l-au solicitat și la 22 martie 1867, el și-a reluat titlul de general care îi fusese conferit de către Republica Romană. La început, opinia publică l-a susținut, împotriva guvernului. Ca și în trecut, el a încercat
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
moderne, între care liberalismul și laicizarea. El era un feroce, trăsătură comună liberalilor italieni: „Dacă s-ar naște o societate demonică care să lupte contra despoților și preoților, eu m-aș înregimenta în rândurile ei”. Lupta sa contra papei era anticlericală dar nu și anticreștină. relatează discursul său ținut în fața populației napolitane: „sunt creștin și mă adresez creștinilor - sunt un adevărat creștin, și vorbesc adevăraților creștin. Iubesc și venerez religia lui Hristos, căci Hristos a venit în lume să mântuiască omenirea
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
fost mărite taxe, impozite, măsuri considerate nepopulare. Adversarii acestei politici erau liberalii de stânga, organizați în grupări, conduși de Agostino Depretis. Erau suspectați a fi republicani. În 1875, Depretis a ținut un discurs pragmatic despre ce dorea stânga italiană: politică anticlericală, limitarea influenței bisericii în stat, lărgirea dreptului de vot, crearea unui sistem de vot eficient, abolirea taxelor ce asigurau o echilibrare a bugetului. Prin acest discurs, stânga italiană își proclamă fidelitatea față de monarhie. Ultimul premier liberal italian de dreapta a
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
Marco Minghetti (1863-1864, 1873-1876) care asigura echilibrul bugetului. Regele l-a adus la putere pe Depretis , Minghetti și miniștrii săi devenind victimele politicii nepopulare. Agostino Depretis va avea trei mandate de premier (1876-1878, 1878-1879, 1881-1887) până la moartea sa. Urmărea politică anticlericală și reducea influența clericală în învățământ. După ce pe 20 septembrie 1870, italienii au capturat Roma, Papa s-a declarat prizonier în Vatican. Statele italiene deveneau actori de drept internațional, iar statul italian a propus un pachet de legi-Legea Garanțiilor, votată
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
statut legalizat, fiind tolerat timp de 60 de ani până când va fi creat oficial Statul Papal. Statul Papal era recunoscut fiind multe state europene care își aveau ambasadele în acesta. Deși politică oficială a Piemontului și a Italiei a fost anticlericală, forță clericală nu era neglijată. S-a adoptat Legea Copino în 1877 a învățământului prin care devenea public, obligatoriu și laic. Însă Italia nu-și permitea să construiască școli, să instruiască personal în timp util. Nu se făcea religie în
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
care recunoștea monarhia. Crispi, originar din Sicilia, a condus cu întreruperi până în 1896. Metodele sale de guvernare erau autoritare, reușind să-și creeze sprijin în Parlament prin metode neortodoxe și căutând să aibă presă de partea sa. Avea o atitudine anticlericală, acesta fiind membru francmason. "Marele Orient al Italiei" juca un rol important în promovarea unor personalități în viața politică și în reglementarea în culise a vieții politice italiene. Atitudnea față de Sfântul Scaun era critică și au avut loc manifestații violente
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
Papa Leon al XIII-lea a intrat în funcție și dorea să rămână la Roma. Era un spirit flexibil, dispus la compromisuri, având o vocație utilă în relațiile cu Franța și Germania, convingându-l pe însuși Bismark să diminueze politică anticlericală. În 1889, s-a adoptat un Cod Penal în care erau prevăzute pedepse împotriva clerului care încurcă viața politică. Preoții erau sancționați dacă îi sfătuiau pe italieni să nu participe la viață politică. Ziua națională a Italiei era 20 septembrie
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
Sunt câțiva clerici catolici care au fost convinși de adevărurile protestante. Astfel Biserica Catolică se confruntă cu această Criză Modernistă, de critică a Cărților Sfinte . Totuși, datorită progresului Partidului Socialist, în Italia este suspendat boicotul vieții politice, catolicii votând împotriva anticlericalilor. Acest proces de abandonare a interzicerii catolicilor de a participa la viață politică cunoaște deznodământul în 1913, când liberalii lui Giolitti, tocmai pentru a-și asigura voturi împotriva socialiștilor, începeau negocieri cu liderii catolicilor italieni (cu acordul Papalității) și se
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
blues` (albaștrii). Aceștia au format o alianță cu susținătorii monarhiști și cei pro-anglicani din Canada engleză (adesea membrii ai ordinului Orange(portocaliu) care ulterior a fost baza inființării Partidului Conservator. Partidul Reformist, devenit ulterior Partidul Liberal era compus din cei anticlerical, cunoscuți ca și `les rouges` (roșii) și grupuri protestante non-anglicane. În acea vreme, preoții țineau predici enoriașilor de genul “Le ciel est bleu et l'enfer est rouge.” (cerul e albastru, infernul e roșu). La finalul secolului XIX, pluralismul protestant
Religia în Canada () [Corola-website/Science/319635_a_320964]