86 matches
-
despre Mallarmé și Valéry, corespund tiparului rar în care istoricii religiilor, depășindu-și propria specialitate, contribuie la înțelegerea producțiilor literare contemporane, nu le va găsi1. Pentru că, deși a scris despre etapa romantică și postromantică a orientalismului european, despre fuziunea dintre anticlericalismul francez și convertirea viziunii ariene în ideologie rasistă, Wikander nu a ajuns să publice nimic. Făcând o asemenea referință, Eliade se raportează mai degrabă la discuții, așa cum un alt celebru pasaj referitor la Mallarmé (care declarase „că un poet modern
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
Paris, în luna iulie, de când datează și însemnarea substanțială despre cercetările lui Wikander cu privire la originile studiilor de orientalistică și indo-europenistică în Europa: „Stig Wikander ne povestește lucruri pasionante despre istoria «arianismului» în Europa. A regăsit originea ideii superiorității arienilor în anticlericalismul lui Jules Michelet și Edgar Quinet. Pentru că ei voiau să deprecieze (direct sau indirect) creștinismul, Michelet sau Quinet exaltau Vedele și «înțelepciunea ariană». Antisemitismul lor și al admiratorilor lor nu era decât o răsfrângere a anticlericalismului lor. Arianofilia lor era
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
ideii superiorității arienilor în anticlericalismul lui Jules Michelet și Edgar Quinet. Pentru că ei voiau să deprecieze (direct sau indirect) creștinismul, Michelet sau Quinet exaltau Vedele și «înțelepciunea ariană». Antisemitismul lor și al admiratorilor lor nu era decât o răsfrângere a anticlericalismului lor. Arianofilia lor era de natură religioasă. Fratele celebrului sanscritist Eugène Burnouf, Émile, profesor la Nantes, a scris o istorie a religiilor în care demonstra importanța și vechimea Vedelor. Cartea a avut o enormă influență. Însuși Mallarmé a citit-o
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
a religiilor în care demonstra importanța și vechimea Vedelor. Cartea a avut o enormă influență. Însuși Mallarmé a citit-o și afirma că Homer a ruinat poezia epică. Dar ce era înainte de Homer? a fost întrebat. Vedele, a răspuns Mallarmé. Anticlericalismul «arianizant» nu avea nici o legătură cu antisemitismul care s-a ivit mai târziu. Originile acestui curent antisemit se găsesc în Austro-Ungaria și în Germania celei de-a doua jumătăți a secolului al XIX-lea” - cf. Jurnal, 31 iulie 1965. „Stig
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
acestei campanii pascale paradigma creștinului practicant care nu urmărea contestarea autorității ierarhice instituite de însuși Hristos, ci tocmai îndreptarea disfuncționalităților care tindeau să apară în viața Bisericii, prin promovarea unor măsuri anticanonice și antidogmatice, fără a putea fi acuzat de anticlericalism. În cadrul campaniei pascale, Sandu Tudor readuce în atenția opiniei publice mărturiile unor călugări athoniți care doreau să se rupă de Patriarhia română, considerată "eretică"27. Acțiunea concertată a ziarului "Cuvântul" este una benefică, în sensul în care generează două momente
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
politică în epoca regenerării naționale" surprinde dominantele acestui fenomen "sincron cu dufuziunea luminilor și cu puseul romantic din primele decenii ale secolului al XIX-lea" (p. 110). Dacă proiectul modernizării din lumea occidentală se fundamenta pe dimensiunea secularizării și a anticlericalismului, spațiul românesc aflat într-un evident defazaj civilizațional - perioada Luminilor se prelungește la noi până la mijlocul secolului al XIX-lea - era marcat de moștenirea bizantină și va dezvolta invariabil "un spirit mai atașat valorilor creștine, spirit activ și în momentele
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
clerici își trag puterea de la suveran are drept corolar teza că tot ce poate face un cleric poate face și suveranul"65. Contestarea independenței religioase a clerului merge, la Hobbes, până la controlul interpretării Bibliei de către autoritatea civilă. Materialismul, contractualismul și anticlericalismul i-au adus lui Hobbes o serie de critici serioase atât din tabăra regalistă și anglicană (ar fi de notat criticile aduse de Filmer și de episcopul Bramhall), cât și din tabăra parlamentară și puritană (în special republicanii radicali precum
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
muncitoresc asupra uzinelor. Anarhiștii iau parte la răsturnarea țarismului și apoi a guvernului lui Kerenski, și văd în emergența sovietelor* schița unei societăți anarhiste. Numeroase din valorile promovate de ei corespund în acel moment cu cele ale bolșevicilor*: antimilitarism, pacifism, anticlericalism, precum și gustul pentru acțiunea imediată și recursul la violență. Figura lor tutelară, Piotr Kropotkin, salută Revoluția din Octombrie* iar, în Ucraina, anarhistul Nestor Mahno conduce o puternică mișcare țărănească - mahnovșcina - care confiscă pământurile marilor proprietari și încheie o alianță cu
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și suprimarea proprietății private. Iar în 1937, la câteva zile distanță, edictează două enciclice diferite împotriva nazismului - Mit Brennender Sorge, la 14 martie - și a comunismului - Divini Redemptoris, la 19 martie 1937. Faptul acesta nu-i împiedică pe comuniști - în ciuda anticlericalismului lor militant și al persecutării religiilor în URSS - să caute să învrăjbească bisericile și să recupereze o parte a credincioșilor, opunând unui cler compromis „reacția” elanului revoluționar al creștinismului primitiv. în 1937, șeful PCF*, Maurice Thorez, inaugurează politica „mâinii întinse
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
proprii. În raport cu radicalismul i. francez, cel românesc se caracterizează prin moderație. În Transilvania el a fost modelat de ideologia absolutismului luminat, promovată de împăratul Iosif II. Mulți dintre propagatori fiind, și aici, și în Principate, teologi, preoți, călugări, adoptarea unui anticlericalism deschis se excludea prin definiție. Altul decât în țările Apusului era suportul social al i. Neexistând o burghezie consolidată, demersurile pentru „luminare” ale unor învățați - în afară de corifei, sunt de menționat, între alții, Vasile Aaron, Ioan Barac, Ioan Molnar Piuariu, Damaschin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287529_a_288858]
-
deținut calitatea de secretar al cenaclului până În iarna anului 1952, când s-a transferat la Liceul Național din Iași. La Cenaclul din Fălticeni Labiș a citit din creațiile sale ca Muncă voluntară și Gazeta de stradă, a ținut conferințe (despre anticlericalismul din opera lui Creangă), a prezentat frumoase culegeri de folclor. V. G. Popa 11 Fălticeni, 18 noiembrie 1975 Signor Eugenio, Aș avea nevoie de adresa lui Ovidiu Papadima. În cartea de telefoane n-am găsit-o. După cât știu, dumneavoastră o
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
garanta protecția socială. (Cazul 10, Polonia) În Polonia, ancorarea la „stânga” a PSDRP nu se caracterizează doar prin „apărarea drepturilor dobândite” - formulă care le-a câștigat partizani În toate păturile sociale, mai ales În rândul pensionarilor -, ci și printr-un anticlericalism pronunțat. Acest anticlericalism constituie, pentru numeroși antreprenori proveniți din fosta nomenklatură, o componentă puternică a noii lor identități: Sunt un adversar hotărât al intervenției Bisericii În viața noastră. Într-un Stat modern, acest lucru nu ar trebui să se Întâmple
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
Cazul 10, Polonia) În Polonia, ancorarea la „stânga” a PSDRP nu se caracterizează doar prin „apărarea drepturilor dobândite” - formulă care le-a câștigat partizani În toate păturile sociale, mai ales În rândul pensionarilor -, ci și printr-un anticlericalism pronunțat. Acest anticlericalism constituie, pentru numeroși antreprenori proveniți din fosta nomenklatură, o componentă puternică a noii lor identități: Sunt un adversar hotărât al intervenției Bisericii În viața noastră. Într-un Stat modern, acest lucru nu ar trebui să se Întâmple. Nu-mi place
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
de corespondență își are propria logică, dar este probabil ca persoanele intervievate să fi atașat sensuri diferite cuvântului "Biserică". Pentru unii, acesta se referă la perspectiva ecleziastică cu privire la chestiuni precum contracepția, avortul, divorțul, erotismul. Alți respondenți au reacționat potrivit propriului anticlericalism sau agnosticism. Credincioșii autentici își pot declara opoziția față de ierarhia ecleziastică, iar anumiți agnostici sau necredincioși pot simpatiza cu Biserica datorită propriilor viziuni conservatoare din alte domenii. Cu toate acestea, în cele mai multe țări, majoritatea absolută a adulților a declarat că
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
mondiale". Încă de la sfîrșitul lui 1949 este angajată o reflecție colectivă față de acest punct. O primă sinteză făcută de G. Mollet la Conferința socialistă de la Copenhaga, din iunie 1950, încearcă posibilitatea unui compromis între "sensibilitatea creștină a locuitorilor din Țările-de-Jos, anticlericalismul germanilor și al francezilor și refuzul oricărei referiri la marxism al britanicilor și scandinavilor". Acest text servește drept bază la redactarea punctului 11 al documentului, adoptat ulterior sub denumirea de Carta de la Frankfurt, ca fundament al programului noii Internaționale, acum
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
cu Renart de Bestourné al lui Rutebeuf, Le Couronnement de Renart și Renart le nouvel ale lui Jacquemart Gelee din Lille (1288) și, mai tîrziu, Renart le contrefait. Zugrăvirea caracterelor cedează puțin cîte puțin locul satirei politice și chiar religioase, anticlericalismul îndreptat mai ales împotriva ordinelor religioase semănînd cu cel al lui Jean de Meung, în a doua parte a Romanului trandafirului. Detaliul realist, glumele pline de veselie, ironia antife-ministă și anticlericală, satira aplicată eticii curtenești caracterizează și cele cam 150
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
Austria, reînnoit în anii '60 de Bruno Pittermann și cancelarul Kreisty, corespunde mai bine tipului ideal de partid cu majoritate absolută, decît SPD; ocupă postul de cancelar după 1971. În 1958, partidul austriac (SP() a renunțat la austromarxism și la anticlericalism pentru a se situa pe poziții reformiste. Acest partid care altădată a fost cel mai anticlerical dintre toate partidele muncitorești, nu a ezitat să prezinte drept candidat la președinția Republicii un vechi conducător al Mișcării Catolice studențești. Trebuie să subliniem
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
care, decapitat de falimentul afacerii Agusta, legată de asasinarea fondatorului André Cools, participă la alegerile din 1995 făcînd să urce în prima linie partide de mîna a doua, adesea fără importanță. PS foarte bine organizat și, în urma renunțării liberalilor la anticlericalism, mediator important al "grupului" laic, a neglijat restructurarea lui. Partidul Muncitoresc Socialist Luxemburghez, moderat, anticlerical și guvernamental este contestat atît ca mediator al laicilor de către democrați cît și ca expresie a clasei muncitoare de către social-creștini. D) Dizidențele de dreapta. Tentativele
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
PP-ul spaniol. Din această categorie mai fac parte: cele două partide liberale belgiene, liberalii olandezi și elvețieni precum și Forza Italia, ultima întreprins( de Silvio Berlusconi. În Belgia, Țările de Jos și Italia, existența clivajului dintre Biserică și Stat și anticlericalismul original al liberalilor, au împiedicat constituirea unui mare partid conservator. O dată cu venirea anilor '60 și cu deschiderea spre stînga a creștin-democraților belgieni și italieni, fracțiunea conservatoare a acestor partide s-a orientat spre liberalii care au renunțat la anticlericalismul lor
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
și anticlericalismul original al liberalilor, au împiedicat constituirea unui mare partid conservator. O dată cu venirea anilor '60 și cu deschiderea spre stînga a creștin-democraților belgieni și italieni, fracțiunea conservatoare a acestor partide s-a orientat spre liberalii care au renunțat la anticlericalismul lor secundar, dar fără să cunoască succesul pe care l-a avut Forza Italia treizeci de ani mai tîrziu. În Belgia și Țările de Jos "liberalii" și-au ales denumiri dintre cele mai progresiste: Partidul Reformator Liberal (PRL) în Valonia
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
neobosit apărător al cauzei muncitorești, va fi iremediabil încadrat la dreapta. Dimpotrivă, Emile Combes, ale cărui concepții sociale trădau egoismul burghez al secolului al XIX-lea, se va vedea rar contestat ca fiind un om de stînga. Motivul este simplu: anticlericalismul înverșunat al "tăticului Combes". Toate țările catolice din Europa Occidentală precum și țările eterogene, cum ar fi Germania, Țările de Jos și Elveția, au trăit această confruntare. Numai Irlanda face excepție de la regulă. Conflictul dintre Biserică și Stat a atins, în
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
aceea de a se opune Bisericii, puterii și valorilor sale, constituie un fenomen care, acum, ține de domeniul istoriei. Liberalii belgieni, italieni și luxemburghezi își vor găsi aici originile, precum și o fracțiune a liberalismului francez. În Franța, Spania și Portugalia, anticlericalismul a constituit coloana vertebrală a republicanismului care s-a organizat de o manieră hegemonică atunci cînd democrația creștină reprezenta o forță marginală într-un catolicism controlat de dreapta. În aceste trei țări, republicanismul anticlerical reprezintă un "spațiu" părăsit, fiind ocupat
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
reacțiunii, căreia trebuie să-i smulgi "sufletul de copil". După cum se poate constata, această ideologie se îndepărtează de laicitate prin caracterul său emoțional care îmbracă, la militanții ei, aspectul unei fervori religioase. La aceste partide trebuie subliniată, mai mult decît anticlericalismul lor, atitudinea religioasă și, în același timp, anticatolică. Aceste partide diferite își au originea în francmasoneria anticatolică în țările latine care constituie o religie în opinia lui Durkheim. Această religie dispune de o liturghie sub forma căsătoriei civile și mai
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
francezi. Atît evoluția Bisericii cît și extinderea secularizării și pericolul prezentat de stînga muncitorească au determinat aceste partide să renunțe la ideologia lor virulentă pentru a deveni pluraliste din punct de vedere religios. Partidele anticlericale nu dispun de monopolul asupra anticlericalismului, dar lui li se datorează existența. Ele oferă, în schimb, complementul politic al democrației creștine. Aceste două familii provenite din clivajul Biserică / Stat au dat culoare vieții politice în majoritatea țărilor catolice. Doar Islanda și Québec au făcut excepție de la
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
așa-numita societate civilă și stat. Autodeterminarea per-soanei, a individului concret, nu a avut un sens intrinsec antireligios, așa cum au încercat să acrediteze în special adversarii modernității, deși a cunoscut inclusiv exprimări ateiste. A fost însă anticlericala, iar în acest anticlericalism subsecvent se poate sesiza într-adevăr miza ei substanțială, care nu era contestarea lui Dumnezeu, ci emanciparea omului de sub imperativul autorității, desfășurarea existenței potrivit examenului critic și atașamentului subiectiv, eventual chiar la creștinism. Ceea ce s-a schimbat a fost așadar
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]