45 matches
-
Acesta se datorește în mare parte alcătuirii litologice din depozite miocene (roci de natură grezoasă, marnoasă, argiloasă, argilo-nisipoasă și mai rar conglomeratică) și cuaternare (prundișuri, nisipuri, și lentile de argile). Totodată, structura cutată a miocenului, reprezentată printr-o succesiune de anticlinale și sinclinale, s-a impus și în relief. Culmea Pleșului, cu o lungime de 24 km, este un anticlinal cu înălțimea maximă de 913 m, care descrește spre sud-est, iar Depresiunea Neamțului s-a instalat pe un imens sinclinoriu, fiind
Depresiunea Neamțului () [Corola-website/Science/316133_a_317462]
-
mai rar conglomeratică) și cuaternare (prundișuri, nisipuri, și lentile de argile). Totodată, structura cutată a miocenului, reprezentată printr-o succesiune de anticlinale și sinclinale, s-a impus și în relief. Culmea Pleșului, cu o lungime de 24 km, este un anticlinal cu înălțimea maximă de 913 m, care descrește spre sud-est, iar Depresiunea Neamțului s-a instalat pe un imens sinclinoriu, fiind astel o depresiune sinclinală. Orientarea generală însoțită de o puternică înclinare a reliefului este de la vest-nord-vest spre est-sud-est, în
Depresiunea Neamțului () [Corola-website/Science/316133_a_317462]
-
suprafețelor puternic înclinate (pante de peste 30%) cu cele mai domoale (5-15%) rezultând un profil transversal al versanților în trepte. Altitudinea relativ mică se păstrează și la sud de Nucșoara, vârful Alunișu abia ajungând la 839m, și aceasta datorită unei ridicări anticlinale pe direcția est-vest. Înspre sud interfluviul se îngustează foarte mult (mai puțin de 2km între Brăduleț și Corbi), devenind o culme joasă cu multe înșeuări. După această îngustare, interfluviul se evazează ușor și începe să urce până în Vârful Toaca (896
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
structură evidențiază concordanța lor cu pietrișurile levantine de Cândești. Deoarece aceste pietrișuri au fost transportate de Bratia, iar sub acestea există depozite de argile, marne și nisipuri pliocene, situarea lor la această altitudine poate fi pusă pe seama ridicărilor neotectonice a anticlinalului Mățău-Ciuha-Ciocanu concomitentă cu subsidența locală de la nord ce este cuprinsă în Depresiunea Câmpulungului. Interfluviul Bughea - Râu Târgului păstrează similitudinile celorlalte interfluvii și vom avea deci: depresiunea de contact Bughea de Jos (prelungirea nord-vestică a Depresiunii Câmpulung); culmea anticlinală Ciuha cu
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
500 - pe porțiunile dintre Buzău și Ploiești, iar spre est DN10 Buzău - Brașov. Particularitățile locale de climă și substratul calcaros favorizează vița de vie, care ocupă suprafețe mari pe versanții sudici, ce aparțin Podgoriei Dealu Mare. Pe flancurile sudice ale anticlinalului Istriței apar complexe de calcare sub formă de cuestă, exploatabile pentru industria materialelor de construcții, care beneficiază pe plan local și de existența unor nisipuri cuarțoase. Industria extractivă este prezentă prin mina de petrol de la Sărata Monteoru. Rețeaua națională de
Dealurile Istriței () [Corola-website/Science/323111_a_324440]
-
Cramelor - prelungire spre est a Drumui Vinului prahovean. (sub a căror titulatură se regăsesc: "Culmea Istrița", "Dealu Mare", "Dealul Ciortea", "Dealurile Cepturei") sunt cunoscute și sub denumirea de Culmea Istrița-Dealu Mare-Ceptura și compun un anticlinoriualungit dinspre est spre vest. Structurile anticlinale ale dealurilor Istriței, fac parte din șirul "dealurilor externe" ale subunității Subcarpaților Buzăului a Subcarpaților de Curbură și se află în grupa sudică (Ciolanu - Dealu Mare-Istrița) a acestora. Culmea Istriței împreună cu dealurile Cepturii, Ciortea, Dealu Mare din partea de vest, se
Dealurile Istriței () [Corola-website/Science/323111_a_324440]
-
relief impuse net de structură și petrografie, precum și zone depresionare tipic subcarpatice. Astfel, contactul dealului către Câmpia Română se realizează deosebit de brusc atât prin linii de falie (în partea de est), cât și prin căderea monoclină a flancului sudic al anticlinalului principal, Are altitudinea maximă de 749 m (751 m după altă sursă), cu peste 500 m mai sus decât câmpia localizată spre sud. În partea de est a Istriței, Dealurile Zoreștilor sunt mai joase, având o structură monoclinală de flanc
Dealurile Istriței () [Corola-website/Science/323111_a_324440]
-
Are altitudinea maximă de 749 m (751 m după altă sursă), cu peste 500 m mai sus decât câmpia localizată spre sud. În partea de est a Istriței, Dealurile Zoreștilor sunt mai joase, având o structură monoclinală de flanc de anticlinal. Spre vest până în apropiere de Tătaru se dezvoltă din masivul central al Istriței Culmea Ciortea, cu înălțimi de 500-600 m, unde similar calcarele și gresiile meoțiene au condiționat altitudinea mare a acesteia. Depozitele calcaroase apar sub forma unor cueste cu
Dealurile Istriței () [Corola-website/Science/323111_a_324440]
-
dezvoltă din masivul central al Istriței Culmea Ciortea, cu înălțimi de 500-600 m, unde similar calcarele și gresiile meoțiene au condiționat altitudinea mare a acesteia. Depozitele calcaroase apar sub forma unor cueste cu orientare vest-sud-vest - est-nord-est, pe flancurile sudice ale anticlinalului. În formațiunile argilo-marnoase de la baza calcarelor de la Năeni, apar doline. Lapiezuri de mici dimensiuni dezvoltate pe calcare ocupă suprafețe reduse. Depresiunile intracolinare au aspect de butoniere. Numeroase văi coboară de pe versanții sudici. Acestea însă sunt puțin semnificative, ele fiind organisme
Dealurile Istriței () [Corola-website/Science/323111_a_324440]
-
Tohani-Ghighiu, Năianca și Sărata). Ape minerale se găsesc în principal în arealul geografic al stațiunii Sărata Monteoru și sunt cloruro-sodice, sulfatate, sulfuroase, bromurate și iodurate sau cu mineralizare complexă. În zonă se întâlnesc izvoare sărate cu hidrogen sulfurat la nivelul anticlinalului nord-estic al Văii Rele. Se întâlnește la nivelul Istriței o mare varietate de condiții de microclimat pe suprafețe mici, destul de clar separate. Apar astfel trei tipuri de zone de vegetație: Împădurite (parțial), sunt pantele nordice și estice. În ultima jumătate
Dealurile Istriței () [Corola-website/Science/323111_a_324440]
-
la Zorești, Merei, Pietroasele, Breaza, Cricov, Tohani, Ceptura. În partea vestică a comunei Pietroasele se află o "Stațiune de Cercetare Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație" Calcarele de vârstă sarmațiană superioară care apar sub forma unui complex carbonatic amplasat pe flancurile anticlinalului Istriței, cu orientare vest-sud-vest - est-nord-est, cu o lungime de 10 km și numeroase întreruperi, grupate în perimetrele Năeni, Istrița, Pietroasele, Ciuhoiu, sunt folosite ca și piatră brută sau cioplită pentru construcții, monumente funerare, materie primă pentru prepararea varului și prin
Dealurile Istriței () [Corola-website/Science/323111_a_324440]
-
de culoare alb-cenușiu-gălbui de vârstă badeniană, tot ansamblul fiind prins între strate de marne (cineritice) și gresii cu poziție aproape verticală și aspect de micropediment. Este originar din capătul sudic al unei mici și înguste fâșii estice cu tufuri, din anticlinalul Lopătari.
Piatra Albă „La Grunj” () [Corola-website/Science/325850_a_327179]
-
muntele) cu orientare E-V: Lopătari în nord și Pătârlagele la sud, iar ca depresiune externă (intracolinara) Policiori. Depresiunea Pârscov începe aproximativ de la localitatea cu același nume și continuă până la Berca, unde valea schițează o ușoară îngustare impusă de traversarea anticlinalului Berca-Arbanași. Grupa estică de dealuri (Dealurile Câlnăului, care aparțin Subcarpaților Vrancei) este delimitata de văile Slănic și Râmnic. Aici se remarcă dealurile Bisocii (970 m)la nord, Blăjani (483 m), Budei și Căpățânii (592 m) spre sud. Grupa se poate
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
Dealurile Pâclelor, în comuna Berca respectiv comună Scorțoasa.. Accesul este posibil mergând mai întâi spre nord pe valea Sărățulului până la Policiori și de acolo la dreapta spre est, pe un drum asfaltat. Vulcanii Noroioși de la Beciu, sunt situați spre capătul anticlinalului Berca - Pâcle - Beciu - Arbănași. Se accesează pe un drum destul de dificil și mai puțin cunoscut - din zona Pâclelor Mici se trece prin satul Beciu spre Dealul Balaurului, pe drumul spre Arbănași, comuna Beceni. "Fierbătorile" de la Berca se află deasupra stadionului
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
Gurghiu, Praid, Odorhei, Homoroadelor si Hoghiz), dealuri interne (Măgura Rez, Plopiș, Șiclodul, Bicheci - , Firtuș, Sinioara, Nădăscut), depresiuni intracolinare (Măgherani - Atid, Cristuru Secuiesc, Archita, Beia, Rupea) și dealuri externe. Fragmentarea reliefului este ridicată. Sunt formați dintr-o succesiune de sinclinale și anticlinale paralele cu munții, într-o zonă cu depozite miocene și pliocene (marne, nisipuri, conglomerate, tufuri vulcanice). (străpungeri diapire). Depresiunile s-au format prin eroziune. Dealurile înalte și depresiunile sunt caracterizate de un climat răcoros. Primăvara se înregistrează ploi abundente. Rețeaua
Subcarpații Transilvaniei () [Corola-website/Science/334405_a_335734]
-
este o depresiune marginala situată în nord-vestul munților Măcinului. Este situată între extremitățile nord-vestice ale anticlinalelor Munților Măcinului, ("Garvăn" -"Țutuiatul" - "Negoiu" - situat la nord-est și "Culmea Pricopanului" — situată la sud-vest), având caracter de depresiune longitudinala adaptată la structura pe linia de falie. Este axată pe valea cu același nume care o drenează până la Lacul Jijila, care
Depresiunea Jijila () [Corola-website/Science/333409_a_334738]
-
este o trecătoare situată pe DN22 la 80 m altitudine, în nord-vestul Dobrogei, în spațiul aflat între Dunăre și Munții Măcinului Trecătoarea limitează la nord-vest culmea secundară a Munților Măcinului (anticlinalul "Culmii Pricopanului") și, face legătura între depresiunile Jijilei aflată la nord-vest și Depresiunea Greci aflată la sud-est , fiind localizată geografic între "Dealul Orliga" (116 m, aflat spre vest) și "Vârful Sărărica" (152 m, aflat spre est) din "Culmea Pricopanului". Pasul
Pasul Sărărica () [Corola-website/Science/333423_a_334752]
-
de poalele Treptei superioare în flexiune. Limita lui de est, de a lungul liniei de separație dintre structura stâncoasă moale a platoului și cea de calcar a Platformei marginale de est. Platoul are o structură sinclinală, dar posedă câteva mici anticlinale (cele mai însemnate dintre ele fiind anticlinalele Muntar, Keren Al Hadjr și Kanayim) care creează trepte secundare pe versantul Deșertului. Altitudinea medie in vestul platoului este de 600 m, iar in est -150 m deasupra nivelului mării. Diferența medie de
Deșertul Iudeei () [Corola-website/Science/332463_a_333792]
-
lui de est, de a lungul liniei de separație dintre structura stâncoasă moale a platoului și cea de calcar a Platformei marginale de est. Platoul are o structură sinclinală, dar posedă câteva mici anticlinale (cele mai însemnate dintre ele fiind anticlinalele Muntar, Keren Al Hadjr și Kanayim) care creează trepte secundare pe versantul Deșertului. Altitudinea medie in vestul platoului este de 600 m, iar in est -150 m deasupra nivelului mării. Diferența medie de altitudini între partea vestica si cea estica
Deșertul Iudeei () [Corola-website/Science/332463_a_333792]
-
Majoritatea pâraielor coboară paralel cu versantul și nu pătrund în adâncime. Câteva pâraie au reușit însă să pătrundă în stânca dură și au creat defilee adânci care străbat Treapta, mai cu seamă pâraie care descind de la sinclinalul Beit Sahur prin anticlinalul Tekoa. Pe platoul deșertului peisajul este dominat de coline rotunjite, coniforme și trapezoide, cu pereții neverticali. Există sectoare de configurație deosebită, caracteristică Deșertului Iudeei, denumită „Configurație pestriță” (în ebraică Hatrurim). Un astfel de sector întins se află la sud de
Deșertul Iudeei () [Corola-website/Science/332463_a_333792]