128 matches
-
tuturor ploieștenilor dornici să cunoască istoria adevărată, nu pe cea romanțata a urbei noastre.Această carte, împreună cu cea datorată istoricului Alex. Mihai Stoenescu privind istoria loviturilor de stat din România, dau imaginea obiectivă și completă a ceea ce a însemnat mișcarea antidinastica ploieșteana din 8 august 1870. Restul lucrărilor istoricilor locali, cu excepția prof. univ. Dr. Ion St. Baicu, sunt simple ... XII. RADU BOTIȘ - IULIU MARIUS MORARIU - RESTITUTIO GRIGORE PLETOSU, de Radu Botiș, publicat în Ediția nr. 1953 din 06 mai 2016. Ierom
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380804_a_382133]
-
acestei idei, să se dea la niște manifestații zguduitoare cari s-ar îndrepta contra prințului Carol însuși. Să ne fie iertat a spune că aici " Corespondența" a fost rău informată. Oricât ar respinge ideea de regat, opoziția nu poate fi antidinastică; daca sânt într-adevăr la noi antidinastici până la manifestații scandaloase, zguduitoare și chiar criminale, apoi nu sânt acei din opoziție azi, ci acei de la putere, când sânt în opoziție. E de prisos credem să mai reamintim fapte de ieri și
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
manifestații zguduitoare cari s-ar îndrepta contra prințului Carol însuși. Să ne fie iertat a spune că aici " Corespondența" a fost rău informată. Oricât ar respinge ideea de regat, opoziția nu poate fi antidinastică; daca sânt într-adevăr la noi antidinastici până la manifestații scandaloase, zguduitoare și chiar criminale, apoi nu sânt acei din opoziție azi, ci acei de la putere, când sânt în opoziție. E de prisos credem să mai reamintim fapte de ieri și de alaltăieri pe cari toată lumea le cunoaște
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
a căror voință e dictată de mai nainte de cine știe ce interese necunoscute. Stat pro ratione voluntas. Astfel de ex. întîmpinăm în "Neue freie Presse" din Viena nălucirile vrunui obscur corespondent de gazetă care atribuie partidului conservator din România ba sentimente antidinastice, ba tendența de-a înclina spre politica balcanică a Rusiei, ba câte altele. Tot astfel "Bukarester Tagblatt", într-un articol intitulat Lupul în piele de oaie, ne face apărători ai confederației dunărene, pe noi cari am dovedit că programul acestei
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
cetățean care ia parte la o răsturnare, fie chiar numai fictivă, a suveranului, nu mai poate fi sergent, necum adiutant domnesc. Dar nu de părerea noastră este vorba, căci noi vom invoca un judecător mult mai aspru al unei mișcări antidinastice și acest judecător va fi... iarăși d. Candiano însuși. La 1864 generalul Macedonski, demisionat încă de la 1862, se pune, după cererea sa, în neactivitate, se așază la pensie și se șterge din controalele armatei (decret domnesc din 30 martie 1864
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
generația actuală. Un principe la poarta memoriei căruia bat atâția muritori e din natură predispus a nu prea crede protestațiile interesate ale oamenilor, dar ce preț va mai pune pe caracterul unui om care, printr-un simplu decret, devine, din antidinastic dinastic, din republican monarhist, din liberal autoritar, din rebel credincios, din pasquilant umilit primitor al medaliei Bene-merenti? Influența manierei de-a vedea a roșilor s-a reflectat așadar cu aceleași rele urmări și asupra poporului și asupra suveranului. Dacă ni
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
în curgerea anului 1880 i se dete poziția cea mai preferabilă din toate, numindu-se guvernor general al Băncii Naționale, acum înființată. În anul 1875, când opoziția radicală era mai pornită în contra ministerului Catargiu și se unea cu fățiși agitatori antidinastici, a apărut o broșură (datată 6 august 1875), sub pseudonimul Iordache Vulpescu și având de autor un advocat mofluz din Iași. E destul să cităm titlul acestui pasquil: "Spionul prusian, sau principele Carol de Hohenzollern, Domnitorul Romîniei". Cu venirea radicalilor
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
G. Coșbuc fac dovada unei virtuozități de netăgăduit. Și tot așa, ciclul de parodii simboliste (Cameleon-femeie, sonet decadent, simbolist-vizual-colorist ș.a.). În afara câtorva epigrame și a unor atacuri la adresa spiritismului hasdeian, C. va reveni, ca autor de versuri, cu niște strofe antidinastice (Mare farsor, mari gogomani) și, în „Convorbiri critice”, cu fabule inspirate de răscoalele țărănești din 1907. Cu tot elogiul pe care, în 1909, îl face implicării politice a omului de condei, C. nu are vocație în acest domeniu. E adevărat
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
1898; Poet-poetă, pref. Grigore Pișculescu, București, 1898; Spre Roma, București, 1911; Vinul de viață lungă, București, 1931; Fecior de slugă, București, [1932]; Pentr-un petec de negreață, București, [1934]; ed. 3 (Andrei Vaia), București, 1936; Nea Nae, București, [1935]; Pamflete antidinastice, București, 1949; Pamflete și articole. „Vinul de viață lungă” și alte scrieri, îngr. Aurelia Bârlă, pref. Matei Călinescu, București, 1960; Scrieri, I-II, îngr. și introd. Virgiliu Ene, București, 1969; Jurnal, îngr. și pref. Al. Gh. Savu, București, 1970; Teatru
COCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286310_a_287639]
-
arama și de-a o rupe cu tradițiile demagogice. Răspunsul guvernului e prompt. A doua zi chiar, la 14 martie, tristul erou al nopții de la 11 fevruarie, generalul Lecca, propune în Cameră proclamarea regatului, d. Ion Ghica, ministrul considerat ca antidinastic din vremea scandalului Slătineanu, face aceeași propunere în Senat, care e primită cu adeziunea formală a opoziției și cu unanimitate de voturi. Cu ocazia discutării bugetului, după propunerea făcută în Cameră, se sporește leafa miniștrilor la îndoit și se înființează
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Mille, care schimbă și echipa redacțională. Se retrag A. Stavri și S. Sanielevici, încep să scrie Emil D. Fagure, Th. Cornel, C. Al. Ionescu-Caion și A. Steuerman. Și profilul revistei se modifică, apar mai des articole politice, se continuă campaniile antidinastice ale „Adevărului”. Caion este autorul unor articole în care se ocupă de naturalism sau de simbolism, socotindu-l o etapă de degenerescență a literaturii, Emil D. Fagure scrie cronici dramatice, C. Mille este semnatarul rubricii „Săptămâna”, în care comentează aspecte
ADEVARUL DE JOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285185_a_286514]
-
continuare proprietar și îndrumător politic. Intitulându-se la început „ziar liberal-opoziționist”, L. a devenit ulterior organ al Partidului Radical înființat de Panu, în dezacord cu principiile de guvernare ale lui I.C. Brătianu. În paginile ziarului directorul a tipărit numeroase articole antidinastice, acuzându-l pe rege de a fi acceptat și tolerat un guvern liberal corupt. În urma acestei campanii G. Panu a fost condamnat la închisoare, dar, în cele din urmă, grațiat. Îndrăzneala articolelor sale, fermitatea pe care a arătat-o în
LUPTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287933_a_289262]
-
pas pe cont propriu. Spirit independent, își exprimă clar atitudinea democratică, ideile despre destinul românilor în etapa de după Unire. Continua astfel gândirea pașoptistă, anticipând, în câteva rânduri, idei politice de întâlnit la Mihai Eminescu. Chiar dacă poziția lui a fost schimbătoare - antidinastic (închis în 1870 la Văcărești), apoi monarhist -, explicația ține mai curând de temperament, de mobilitatea, versatilitatea omului și mai puțin de conjunctură și interes politic conjunctural. Asemenea lui Heliade, pe care l-a văzut întotdeauna ca pe un predecesor, H.
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
a misiunii poetului (dar grefat pe mândria sa aristocrată), îl determină să se arunce în politică, în care vedea o cale directă către reușită și succes. Intră în Partidul Liberal, editează ziarul „Oltul” (1873-1875) și se lansează, aici, în atacuri antidinastice (soldate în 1875 cu arestarea și încarcerarea pe trei luni la Văcărești, dar și cu un proces a cărui vâlvă, aducându-i popularitate, i-a dat mari satisfacții). Reia atacurile în „Telegraful” (1875). Dezamăgit de a nu se afla pe
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
același titlu. L. o. este ziarul disidenței liberale a lui P.S. Aurelian, care, împotriva noului guvern al lui D.A. Sturdza, ia apărarea mitropolitului Ghenadie, caterisit de Sfântul Sinod la presiunea guvernului. Al. Macedonski dezlănțuie în L. o. o violentă campanie antidinastică, regele fiind acuzat de „trădarea românismului” și de surparea Bisericii Ortodoxe. În foiletonul literar el publică poezii contestatare (Pământ, Proletarii) și nuvela naturalistă Între cotețe. Se traduce din Zola Le Ventre de Paris. Suplimentul literar a încercat să suplinească „Literatorul
LIGA ORTODOXA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287806_a_289135]
-
24 ianuarie 1859 devine însă purtătorul de cuvânt al opoziției liberale, împotriva reformelor preconizate de Al. I. Cuza și Mihail Kogălniceanu. În raport cu noile stări de lucruri care au urmat evenimentelor de la 11 februarie 1866, atitudinea redacției devine oscilantă, uneori violent antidinastică și anticonservatoare, alteori temperată. Spre 1880 declinul este evident; R., depășit ca ideologie, păstrând un aspect și o organizare învechite, agonizează. Încercările făcute la sfârșitul secolului al XIX-lea de a-l revitaliza nu dau rezultate, gazeta aparținând unei epoci
ROMANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289364_a_290693]
-
violente în articolele lui Macedonski, autorului fiindu-i caracteristic stilul pamfletar (Ce vrea regele și ce vrea țara, Germanizarea României), dar cuprinzând și acuzații politice aduse grupării junimiste. Într-o rubrică de „literatură politică” Macedonski reproduce mai vechile sale poezii antidinastice Cetățeanul și toboșarul, Mai avem țară?, Visul ș.a. Tot el semnează și nuvela Între cotețe. Constant colaborator literar al gazetei este Bonifaciu Florescu, prezent cu Aquarele și Poezii în proză, scurte poeme, comentarii lirice, instantanee. Într-o cronică literară Mircea
STINDARDULTAREI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289934_a_291263]
-
Mai prodigioasă decât istoriografia, ce s-ar fi numit „contemporană domniei lui Carol I”, a fost publicistica / jurnalistica din timpul acelei domnii, prin audiența deosebită a „criticii puterii”, o publicistică incluzând „partea” ce și-a atras „eticheta” de „anticarlistă” ori „antidinastică”<ref id="5">5 Monarhia de Hohenzollern văzută de contemporani. Antologie, de Ion Popescu-Puțuri et al., București, 1968; Gândirea social-politică antimonarhică și republicană din România. Antologie, studiu introductiv și note de Gheorghe Ghimeș, București, 1979. </ref>. Să fi fost oare
ANII 1866 ŞI 1881 LA ROMÂNI. NOTE ISTORIOGRAFICE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
poeziile Bătrânul și fluturul și Oh! taci, iar peste doi ani, în martie-aprilie 1880, prima lui nuvelă, Natalia Anisimovna. Din I. Heliade-Rădulescu și din D. Bolintineanu se reiau texte cu caracter politic (articolul România în 1866 de Heliade sau poezia antidinastică România sub roșii de Bolintineanu). Foiletonul conține prelucrări ale lui Grandea după romane străine, de preferință franceze, inegale ca valoare, dar alese pentru a atrage cititorii: după Swift - Călătoriile lui Gulliver, după Zola - Potopul, după Jules Verne - Michel Strogoff ș.a.
RESBOIUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289176_a_290505]
-
-și vândă conștiința. Aceștia ar fi „iluștrii contimporani”, pe care îi și fixează în 1861 într-un volumaș cu acest titlu. În Dicționar politic sau Epoca pruso-ciocoiască, atacând justiția, clerul ș.a.m.d., el se dezlănțuie mai ales în diatribe antidinastice. În proză, când nu cade în retorică sau în răfuieli mărunte, O. dezvăluie anumite resurse. O evocare vie, colorată este O pagină a vieții mele sau 22, 23 și 24 ianuarie 1859 (1861), momentul cel mai fast al existenței lui
ORASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288565_a_289894]
-
Alături de militantul socialist Al. Ionescu, redactor și corector din 1894, sunt angajați I. C. Bacalbașa, G. Russe-Admirescu, C. Balaban și Vespasian Pella; aceste schimbări aduc și o orientare politică nouă, A. îndepărtându-se de gazetele socialiste, dar rămânând un cotidian democratic, antidinastic, republican. Independența de vederi, atitudinea protestatară (împotriva corupției și a nedreptăților din justiție și administrație, împotriva brutalităților din armată, împotriva politicianismului), propaganda pentru votul universal și pentru drepturile femeii, campaniile în favoarea celor oprimați, mai ales a țărănimii, și în problema
ADEVARUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285191_a_286520]
-
de artilerie. Protejat al lui Al.I. Cuza, conspiră totuși și participă la detronarea domnitorului. Demisionar din armată, se lansează în politică, mai întâi ca publicist. Scoate gazetele „Perseverența” (1867-1869) și „Democrația” (1869- 1871). Ia parte, în 1870, la acțiunea antidinastică vizând răsturnarea lui Carol I și proclamarea „republicii” din Ploiești, este arestat, judecat și achitat. Își continuă studiile urmând dreptul în Italia (1871-1874), unde, la Neapole, ia și doctoratul. Figurează, din 1876-1877, în corpul avocaților din județul Dolj, este ales
CANDIANO-POPESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286062_a_287391]
-
O dominantă pare a fi atitudinea antioficială: ambiguă în privința războiului și ostilă față de „politicianismul plutocrat și corupt” al Partidului Liberal. Boemi antiburghezi, unii apropiați cercurilor conservatoare, alții - celor socialiste, nu puțini predispuși la compromisuri conjuncturale, independenți artistic, dar dependenți financiar, antidinastici și anticlericali, adepți ai neutralismului și pacifismului, critici la adresa politicii proantantiste a guvernului Brătianu, membrii cercului se vor regăsi, după 1918, pe aliniamente ideologice diferite. Istoricul de artă Theodor Enescu a început, la finele anilor ’80, o micromonografie minuțioasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
legislative , militare și executive. Deși sistemul de guvernare era reprezentativ, în practica politică puterea executivă avea întotdeauna un cuvânt de spus, deoarece domnitorul putea dizolva corpurile legiuitoare și putea numi și revoca miniștrii. După anii 1870-1871, când au loc manifestări antidinastice, Carol a căutat să impună o domnie autoritară cu acordul Puterilor Garante și al conservatorilor. Anii 1878 - 1881 au însemnat consolidarea dinastiei: în sept. 1878, Parlamentul a hotărât să acorde lui Carol titlul de Alteță Regală; 14 martie 1881, Parlamentul
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
legislative , militare și executive. Deși sistemul de guvernare era reprezentativ, în practica politică puterea executivă avea întotdeauna un cuvânt de spus, deoarece domnitorul putea dizolva corpurile legiuitoare și putea numi și revoca miniștrii. După anii 1870-1871, când au loc manifestări antidinastice, Carol a căutat să impună o domnie autoritară cu acordul Puterilor Garante și al conservatorilor. Anii 1878 - 1881 au însemnat consolidarea dinastiei: în sept. 1878, Parlamentul a hotărât să acorde lui Carol titlul de Alteță Regală; 14 martie 1881, Parlamentul
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]