38 matches
-
administrative. Despotismul "domniei" lui Mihai Novicov et co. "Reacțiunea" cvasi-permanentă a grupării scriitoricești de la Iași, fățișă ori numai sugestivă. A doua: perioada emancipării, nu ocazionale, ci neîntrerupte, curajoase, subtile, de sub tutela uniformizatoare, abuzivă. Concepțiile novicoviene, strâmte, bolșevice, criticate deschis. Dogmatismul "antidogmatic" rămâne insistent și bătaia pumnului în masă nu dispare. Se continuă cultivarea intensivă, cu mândrie acum, a tradițiilor naționale și a unei literaturi de vocație larg europeană, specifică. Documentele din carte se constituie ca argumente în ambele sensuri. Teroarea indicațiilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Juri, prezidată de magistratul Oswald Teodoreanu. În pofida ciudățeniei acestui duel învecinat mai degrabă cu asasinatul, Scântee-Finkelstein scapă doar cu șase luni de închisoare corecțională. Asta-i povestea ultimului duel ieșean. Tipic? Atipic? Ce mai contează? * P erceput ca un exponent antidogmatic al radicalismului burghez de stânga și acuzat de colaboraționism cu regimul Dej, strălucitorul Mihail Ralea continuă să surprindă, la aproape jumătate de veac de la dispariție, datorită revelațiilor oferite de scotocirea arhivelor. Raportul "asupra atitudinii intelectualilor față de regim și a calității
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Höffding nu am folosit decît cîteva. Ce-i drept, acestea sînt de o importanță aparte: înainte de toate, distincția între marele și micul humor, precum și aceea (prezentă și la alți comentatori) dintre satiră și humor; în plus, accentele puse pe simțul antidogmatic, relativist al humoriștilor autentici și, deopotrivă, pe caracterul eminamente modern al marelui humor. Am fost nevoit, pe de altă parte, să intervin și cu unele corective și interpretări, ce mi-au fost impuse mai ales de lectura humoriștilor și a
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
lucrează continuu). Nae Ionescu a reprezentat în cadrul acestei campanii pascale paradigma creștinului practicant care nu urmărea contestarea autorității ierarhice instituite de însuși Hristos, ci tocmai îndreptarea disfuncționalităților care tindeau să apară în viața Bisericii, prin promovarea unor măsuri anticanonice și antidogmatice, fără a putea fi acuzat de anticlericalism. În cadrul campaniei pascale, Sandu Tudor readuce în atenția opiniei publice mărturiile unor călugări athoniți care doreau să se rupă de Patriarhia română, considerată "eretică"27. Acțiunea concertată a ziarului "Cuvântul" este una benefică
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Este, de fapt, problema culturală centrală a perioadei de după 1989. Din această cauză, ea revine în discuție am spune, inevitabil ca o temă cu variațiuni. în acest spirit, de libertate și deschidere, partizan al ideilor clare și distincte, în speță antidogmatice și anti-conservatoare în toate sensurile, cartea de față exprimă, fără inhibiții, reacții și puncte de vedere personale. Un intelectual român ce n-a ocupat niciodată nici o poziție oficială, dar nici măcar una socială, de nici un fel și care poate spune că
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
înaltă a succesului! - trebuie să fie o răsplată a orgoliului, și nu a vanității, orgoliu văzut întotdeauna ca un „cărăuș al unor mari poveri”, ca o formă de neocolit a servituții. Iar când Immanuel Kant, acest înnoitor al filozofiei, acest „antidogmatic” prin revoluționarul său „criticism”, vorbește de Datorie - die Pflicht - ca o sarcină majoră, ineluctabilă a omului moral, are în vedere, într-un fel, acest orgoliu de care vorbim și care adesea este prost înțeles, ca ambiție sau vanitate pur și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
constituie spiritul creator care străbate contribuțiile partidului nostru în elaborarea filozofiei românești, a gândirii sociale și politice. Atunci când afirmă că a «fi revoluționar, a fi comunist înseamnă a fi explorator îndrăzneț al noului», Programul partidului nu emite doar o teză antidogmatică, ci îndeamnă la recurs spre acțiune, spre implicarea meditației - chiar și a celei mai abstracte - spre deslușirea unor sensuri anume în realitatea nemijlocită: sensurile cărora - evaluând legitatea și tendințele obiective - le atribuim calitatea noului, progresului.“ (Amfiteatru, octombrie 1975) „Prin întreaga
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
scriitorilor și artiștilor. Să citim cu atenție documentele și vom observa că nicăieri nu există o formulă siluitoare, îngustă, un șablon de gândire după care trebuie confecționată realitatea socială. În aceasta, și în multe altele, se vede caracterul original și antidogmatic al expunerii. Mărturisesc că resimt o adevărată mândrie privind apartenența mea la un partid care se fundamentează pe principii care, fiind riguros științifice, își păstrează întreaga prospețime a unui contact sincer cu realitatea vie și dinamică.“ (România literară, 11 noiembrie
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
țărm, căruia Îi voi rămîne credincios, ca tuturor certitudinilor, cîte le am. Pe Tezeu prefer să-l urmăresc ca Ariadna, de pe țărm. Nu aștept nimic de la corăbii și nici de la valurile ce spumegă În urma lor... Proteu s-ar putea revendica antidogmatic. Dar reversul dogmatismului nu trebuie să fie pustiul. De ce nu m-aș opri la un răspuns În care cred? Și oricum, fuga de Întrebări reprezintă cel mai deplorabil răspuns. Nimic n-are vreme să rodească sub zodia lui Proteu decît
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
desigur, s-a pierdut. „Cine mă crede, azi, pe mine, în absența documentului?”, se întreabă, pe bună dreptate, profesorul. Nu o dată, Ov.S. Crohmălniceanu se vede asociat echipei de critici proletcultiști, deși, în epocă, ar fi „pledat” (?) pentru crearea unui front antidogmatic, fiind întîiul care, comentînd Prisaca (1955), a scris elogios despre poetul de la Mărțișor. Are, fără îndoială, multă dreptate atunci cînd afirmă că unui tînăr de acum îi este greu, dacă nu aproape imposibil, să înțeleagă, numai pe baza documentelor publicate
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
oare, cum ar putea fi înțelese propriile scopuri în afara interpretării Celuilalt, a limbajului și a simulacrelor pe care le-a construit? Sandra Cavicchioli aduce în discuție, în postfața cărții, critica lui Guido Frongia la adresa lui Rorty care, de pe poziția sa posfilozofică, antidogmatică, pluralism al limbajelor și multiculturalism, contingența valorilor, nu întrevede riscul limitelor abolirii ierarhiilor și multiplicării centrelor: "Proliferarea vocabulelor, dată fiind concepția sa holistică prin care limbajul nu e decât un comportament printre altele, ar putea duce la intraductibilitatea și incomensurabilitatea
Prima poruncă a textului: Nu suprainterpreta! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12597_a_13922]
-
gîndire și expresie se opune radical "învățăturilor" de tip inițiatic, guru, "upanișadic" (nu ne-am fi... așteptat), care confundă Himalaia cu munții din jurul Sibiului și altor exagerări dogmatic-tradiționaliste, în stil bombastic. Ea are la bază, dimpotrivă, gîndirea critică, analitică, liberă, antidogmatică, lipsită de mituri și prejudecăți, care respinge falsul prestigiu al "Căpitanilor filosofi"". Tradiția gîndirii libere românești e, totuși, puternică și de prestigiu, opunîndu-se decis obscurantismului și pseudo-filosofiei ideologice sau politice. Rămîne, așadar, ca un obiectiv de viitor elaborarea unei lucrări
Cenzura și vocația by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16647_a_17972]
-
Plotin, după care urmează, în ierarhia creației, sufletele individuale. Adoptarea acestei structuri a reprezentat sursa unor dificultăți în doctrina lui Origene și a unor tensiuni între acesta și autoritățile ecleziale. În primul rând, lui Origene i-a fost atribuită tendința (antidogmatică) de a "ierarhiza" persoanele divine în funcție de ordinea intervenției acestora în procesul creației, deși, pe de altă parte, Origene afirmă coeternitatea absolută a Cuvântului nenăscut cu Tatăl. În al doilea rând, posibilitatea apropierii origenismului de neoplatonism a permis identificarea Logos-ului
Origene () [Corola-website/Science/302163_a_303492]