182 matches
-
eroul, Will Turner (Orlando Bloom), dar interpretarea lui Johnny Depp a făcut ca rolul lui să fie modificat. Caracterizarea emfatică și eccentrică a lui Depp, ispirată parțial de Pepé le Pew și Keith Richards, la transformat pe Sparrow într-un antierou neconventional, devenind personajul principal al celor trei filme. Depp a căpătat prima nominalizare la Premiile Oscar, iar într-un caz de "viața imită arta", Richards a jucat un rol "cameo", portretizându-l pe tatăl lui Jack Sparrow. Jack Sparrow apare
Jack Sparrow () [Corola-website/Science/309947_a_311276]
-
dintre autorii-simbol ai colecției "Le Masque", reușind să se înscrie în canoanele genului polițist și thriller fără a-și pierde imaginația debordanta. În 1995 apare "Conan Lord, carnets secrets d'un cambrioleur", român în care inventează un nou personaj, un antierou aflat la antipodul gentlemanului lui Maurice Leblanc, victima a celui de-Al Doilea Război Mondial care nu mai suportă să-și vadă imaginea și se semnează zgâriind oglinzile cu un diamant. Această creație originală a devenit "Mască anului". Numirea după
Serge Brussolo () [Corola-website/Science/305039_a_306368]
-
obicei la bărbați au o mandibulă ce le conferă o față oarecum dreptunghiulară în partea de jos, iar femeile au o față ovaloidă. Eroii sunt reprezentați sub diferite costume, iar răufăcătorii își acoperă de obicei fața. De asemenea sunt prezenți antieroii, care reprezintă partea întunecată a justiției, care folosesc orice mijloace pentru a își îndeplini voința. Marile companii americane de benzi desenate sunt Marvel și DC. Marvel încercând să abordeze subiectul genocidului inutil al mutanților datorită diferențelor, iar DC povești mai
Carte de benzi desenate () [Corola-website/Science/299442_a_300771]
-
Greenland, care este, practic, o transcriere sub forma unei cărți a interviurilor purtate cu Moorcock despre structura scrierilor sale. Cele mai populare opere ale lui Moorcock sunt, fără îndoială, povestirile despre "Elric of Melniboné". În aceste cărți, Elric este un antierou descris în mod deliberat că un revers a ceea ce Moorcock a găsit că un clișeu în românele de aventuri fantasy inspirate de operele lui J. R. R. Tolkien și o antiteza directă la "Conan Barbarul" al lui Robert E. Howard
Michael Moorcock () [Corola-website/Science/318457_a_319786]
-
normal. Această capacitate de a se vindeca a permis desfășurarea programului supersoldat, arma 10 prin care au introdus aliajul de metal indestructibil, adamantium în schelet și în gheare fără să îl ucidă. Wolverine a fost unul dintre durii și numeroșii antieroi tipici, anti-authorității, care au apărut în cultura populră americană după Războiul din Vietnam; înclinația lui spre a folosi o forță ucigătoare și modul său de gândire au devenit caracteristice tipice pentru antieroul din cărțuliile comice până la finalul anilor 1980. Drept
Wolverine () [Corola-website/Science/316186_a_317515]
-
Wolverine a fost unul dintre durii și numeroșii antieroi tipici, anti-authorității, care au apărut în cultura populră americană după Războiul din Vietnam; înclinația lui spre a folosi o forță ucigătoare și modul său de gândire au devenit caracteristice tipice pentru antieroul din cărțuliile comice până la finalul anilor 1980. Drept consecință, personajul a devenit în mod clar favoritul fanilor seriei cu poularitate crescândă, X-Men. Wolverine a fost eroul propriei sale serii începând din 1988 și a fost personajul principal în fiecare adaptare
Wolverine () [Corola-website/Science/316186_a_317515]
-
jefuită și atacată în Londra în timpul întreruperii curentului electric de către dezertori din armata americană (întâmplare ce putea să fi contribuit la un avort pe care aceasta l-a suferit), cartea era o examinare a liberului arbitru și a moralității. Tânărul antierou, Alex, capturat după o carieră de violență și turbulență, este supus reeducării (aversion conditioning) pentru a-i stopa violența. Acest fapt îl lasă fără apărare în fața altor oameni și incapabil de a mai gusta muzica (în special Beethoven, și încă
Anthony Burgess () [Corola-website/Science/299222_a_300551]
-
este un personaj din seria Hyperion Cantos de Dan Simmons, monstrul și antieroul seriei. Shrike apare în toate cărțile seriei Hyperion și este mai mult decât o enigmă; adevăratul său scop nu este "revelat" până în a doua carte, dar chiar și atunci este prezentat doar un scop maleabil. De fapt, această explicație este
The Shrike () [Corola-website/Science/324190_a_325519]
-
a ființelor vii. Mai mult, Empedocle sugerează chiar și o forma de selecție naturală, care este menționată și de Aristotel în "Metafizica". Platon (c. 428 - 348 i.Hr.) a fost, după cum se exprimă biologul și istoricul Ernst Mayr, "cel mai mare antierou al evoluționismului", deoarece marele filozof deschide calea către esențialism, numit de el "Teoria formelor". Această teorie susține că obiectele observate în lumea reală sunt doar reflectări ale unui număr limitat de esențe ("eide"). Variația nu este altceva decât imperfecta reflectare
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]
-
Dustin Lee Hoffman (n. 8 august 1937, Los Angeles) este un actor american. A obținut Premiul Oscar pentru cel mai bun actor în anii 1980 (pentru "Kramer contra Kramer (film)") și 1989 ("Rain Mân"). Joacă în roluri de antieroi și personaje vulnerabile. Hoffman s-a născut în 8 august 1937 la Los Angeles, ca al doilea fiu al lui Lillian (n. Gold; 1909-1981) și Harry Hoffman (1908-1988). Tatăl său lucra că decorator la Columbia Pictures, devenind în cele din
Dustin Hoffman () [Corola-website/Science/310124_a_311453]
-
Hodsdon și James Doyle, au avut ideea năstrușnică de a alcătui o antologie tematică pornind de la noțiunea de decadență. Manualul decadentului pentru libertinul modern este conceput ca un dicționar de teme, termeni și noțiuni - ilustrate cu texte din clasici - seducătorii antieroi ai secolului al XIX-lea (Wilde, Mirbeau și Huysmans)-, și completate de contribuțiile unor "spirite libere" ale epocii noastre, cunoscute și mai puțin cunoscute (Hari Kunzru, Michael Bywater, Louise Welsh, Belle de Jour). Toți oferă "sfaturi desfrânate și depravate" din
O antologie a decadenței () [Corola-journal/Journalistic/7771_a_9096]
-
bătălii imaginare cu oricine ar fi îndrăznit să-l contrarieze. Distrugeam continente, nu țări. Îmi colonizam memoria cu răutăți și bucurii, rescriam povestea altora așa cum aș fi dorit eu să aibă loc, apoi mi-o însușeam, devenind vedeta simpatică sau antieroul de duzină, care nu se mai oprește din vorbit. Mă plasam în centrul atenției, cu reflectoarele inundând creierul. Nu trebuia să apară un învingător, lupta se ducea în surdină, virtual, prin tunelele encefalului sau în catifeaua roz a meningelui. Găsisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
alocuri suprarealistă, creații cu totul originale în planul ficțiunii, valorificând fabulosul eroic, unele din ele fiind chiar puse în scenă. Dacă Fata de apă e mai curând o legendă din vremea arhaico-mitică, în care un leneș „Dănilaș cel poznaș” (un antierou aproape) alungă spre Bosfor leul care ucidea turmele bătrânei Vineri, apoi, vrând să se însoare cu „fata de apă”, zâna Dunării, dispare înghițit de valuri, iar Pentr-o puică de hangiu relatează, într-un limbaj plin de regionalisme, povestea unei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
să-și statueze public propria imagine și, totodată, să o discrediteze pe cea a adversarului său. În realitatea intradiscursivă, personajele (locutorul și interlocutorii asimilați proiecției sale) intră într-o opoziție manifestă, inegală, de vreme ce autorul real distribuie rolurile de erou vs. antierou într-o reprezentare pe care o manipulează după bunul său plac; în realitatea interdiscursivă, percepția opoziției centrale ține exclusiv de participarea publicului, în calitate de martor al polemicii. Înțeles astfel, gestul polemic arghezian semnifică actul reîntemeierii lumii sale ori de câte ori aceasta este amenințată
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și cu mintea tot mai ascuțită în soluționarea afacerilor sale. Ulise obosit a câștigat dragostea Nausicăi. Oboseala întinerește. Oboseala ca mai mult sau mai puțin din eu...Totul devine uimitor"577. K. oferă multiple asemănări cu aceste personaje. Căutările acestui antierou dezvăluie ratările identificărilor secundare. K. încearcă să treacă drept un arpentor, dar el nu este arpentor. I se acordă acest lucru, precum unui copil, dar este trimis în același timp să facă mărunte treburi materiale în cadrul școlii. Aceste derapări îl
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
citează Dicționarul biblic de nume proprii și cuvinte rare al lui N. Moldoveanu: "Puternicul (eroul) lui Dumnezeu sau eroul (meu) este Dumnezeu. Dumnezeu este tare. Viteazul lui Dumnezeu". Deoarece numele sugerează o "dedublare", prin prisma acestei analogii, Gavrilescu apare ca "antieroul cenușiu al vieții banale, dar și "eroul" virtual al unei experiențe definitorii". 291 Sfântul Nicolae Velimirovici, Proloagele de la Ohrida, Editura Cartea Ortodoxă, 2005, vol. I, pp. 238-239. 292 http://paginiortodoxe.tripod.com/vsmar/03-26-soborul sf arh gavriil.html 293 Sfântul Nicolae Velimirovici, op. cit
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
care și aceea a autorului, și după simulacrul unei multiple extincții?” Jacques DERRIDA O prințesă mofturoasă la curtea unui rege barbar. S-a observat mai puțin in critica de specialitate că Eminescu și-a conceput personajul feminin ca pe un antierou. Arhetipul feminin eminescian se disociază de marile “persone” romantice tocmai prin simplitatea descrierii și non-consistența unui gestuar metafizic. Cătălina este departe de modelul „nimpholeptic” romantic, ea nemaipăstrînd În datele ontologice imagistica terifiantă a marilor eroine, a eriniilor Însetate de jertfă
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
o "luptă continuă pentru progres, în ciuda obstacolelor impuse de adversitatea economică, dușmanii cei barbari sau de Marele Guvern"543. Ca orice poveste, povestea americană are eroii săi - cine alții decât marii foști președinți americani? - Washington, Jefferson, Lincoln, Roosevelt, dar și antieroii, printre care Reagan se referă la "monarhii Europei prerevoluționare, marea depresiune, comuniștii, democrații"544. Tema generală a poveștii americane relatate de Reagan este, firesc, lupta pentru libertate și progres economic, care angajează fiecare persoană pentru care povestea "are sens". Mai
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
reacției generale de entuziasm, la intrarea României în război, apar și unele situații contrastante - suferința femeilor, manevrele celor care voiau să scape de front etc. Protagonistului, care ar simboliza comportamentul exemplar în acest moment istoric, i se opune, maniheist, un antierou. Deși câteva scene de luptă sunt bine prinse, în general se vorbește mult, fără rost. Păcatul domniței Irina (roman publicat parțial în 1937), Ramuri de stejar (teatru școlar, 1937), Cântecul mamei (povestiri pentru copii, 1943), dar și sute de pagini
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289843_a_291172]
-
față de acesta, întrucât e un personaj umanizat în bună parte grație defectelor, nu cade pradă distanțării glaciale pe care o promovează eroicul epopeic. Trăsătura fundamentală care face dintr-un roman o parodie este deci transformarea eroului într-un erou comic (antierou, în unele cazuri), ipostază degradată a perfecțiunii și idealizării operelor "cu specific nobil". Fapt realizabil în două moduri, care, departe de a fi net diferite, apar, în anumite opere parodice, drept complementare: "[...] transformarea eroului serios într-unul comic are două
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
făcut de Claudius prin crimele sale; drept urmare, cel dintâi ajunge să fie judecat în tribunalul Infernului, unde victimele lui îl condamnă să joace, sisific, zaruri într-un cornet fără fund. Pedeapsa supremă este însă alta: în finalul narațiunii lui Seneca, antieroul Claudius se transformă (lucru nepermis pentru un așa cezar, dar și pentru mentalitatea romană!) în slujitorul unui libert, locuitor al Infernului, atestând atitudinea răzbunătoare a autorului opului față de un regim politic considerat nedrept. Răsturnarea spațială Cer/ Infern închipuită de Seneca
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
lipsit de inteligență, forma parodică nu exclude o anumită seriozitate a "înțepăturilor" livrești, prin care autorul latin reeditează cunoașterea poemelor homerice. Dialogul intertextual dintre două nume ilustre, unul mitologic, altul desemnând o persoană istorică reală, ambele coborâte la rangul de antieroi, reprezintă o dovadă a erudiției auctoriale, confirmată și atunci când parodia stilului epopeic atinge apogeul, într-un poem prin care Hercule îi cere socoteală lui Claudius despre originea sa. Structurile epopeice se metamorfozează într-o somație, în timp ce atotputernicul Hercule construiește enunțuri
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
a ivit ce popor și ce țară?/ Spune deschis!". Aspectul parodic al operei se completează fericit cu aspectul caricatural al tuturor personajelor, fie că este vorba de cele episodice (Parcele), secundare (Hercule), sau despre personajul central, în fond un autentic antierou. Claudius este ridiculizat prin faptul că i se atribuie nebunia de a se mai crede încă cezar chiar și acolo "unde șoarecii rod fierul". Ba mai mult, o dată ajuns în Olimp, el pare să atingă și să molipsească întreaga și
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
se opun lașitatea, minciuna, lipsa oricărui ideal. Autobiografia sa, redactată la persoana întâi, urmează o schemă a eșecului asemănătoare cu cea din romanul latin, deghizată tot sub forma unei cărți de călătorie, fără a cunoaște aspecte pozitive, ci involuând. Acest antierou este prezentat prin condiția sa de slugă, din start el este deci incapabil de a produce fapte de măreție, așa cum vom vedea dintr-o simplă enumerare a titlurilor de capitole: "Cum Lázaro slujește la un popă și despre lucrurile ce
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
etc.), dar miezul, semnificația sunt comice (eroii de altădată nu trec de nivelul unor palide caricaturi, scenele de alcov sunt centrul de greutate al poveștii etc.) Se respectă stilul eroic, dar subiectul e înlocuit cu întâmplări banale ori licențioase, iar antieroii sunt la ordinea zilei. Să nu uităm nici frecvența unor toposuri, reluate de astă dată răsturnat, căci principalele motive parodiate 214 sunt, în mare, aceleași: motivul spațiului sacralizat; motivul cuceririi; întemeierea; călătoria; lupta; motivul labirintului; castelul fermecat; insula; călătoria de
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]