182 matches
-
Hodsdon și James Doyle, au avut ideea năstrușnică de a alcătui o antologie tematică pornind de la noțiunea de decadență. Manualul decadentului pentru libertinul modern este conceput ca un dicționar de teme, termeni și noțiuni - ilustrate cu texte din clasici - seducătorii antieroi ai secolului al XIX-lea (Wilde, Mirbeau și Huysmans)-, și completate de contribuțiile unor "spirite libere" ale epocii noastre, cunoscute și mai puțin cunoscute (Hari Kunzru, Michael Bywater, Louise Welsh, Belle de Jour). Toți oferă "sfaturi desfrânate și depravate" din
O antologie a decadenței () [Corola-journal/Journalistic/7771_a_9096]
-
un album dedicat companiei? Ziua perfectă: Descrie o zi perfectă la locul de muncă. Partea negativă a lucrurilor. Ghid de supraviețuire: Ce nu ți se spune la intrarea în companie că trebuie să știi pentru a supraviețui și a prospera? Antieroi: Cine sunt oile negre ale companiei și de ce? Necrolog: Ce ar trebui scris pe piatra de mormânt a companiei, dacă ar da faliment a doua zi? Iad: Care sunt caracteristicile principale ale unei zile de muncă infernale"48? Barrow și
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
parte. Promisiunea d-lui Băsescu, la alegerile din 2004, a fost, de aceea, întâmpinată cu scepticism de unii, primită ca o ultimă speranță de alții. Personajul însuși era controversat, pentru cei mai mulți intelectuali fiind, prin cultură, temperament și manifestări, tipul de antierou. Nu îi slujea, în aparență, nici carisma lui populistă, pigmentată cu derapaje comportamentale. Dar, celălalt președinte propus de dreapta românească, Emil Constantinescu, manierat și cultivat, susținut practic de ansamblul intelectualității independente, eșuase lamentabil prin respectarea strictă a unei legislații strâmbe
2007-anul opțiunii by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/8926_a_10251]
-
o legătură făcută de prezența feminină, În ambele cazuri. Respingând, Ștefan Își ratează destinul, Rică evoluează, se Împlinește... Romanul depășește, Însă, spațiul și timpul narate. În stare de victimă a nevinovăției este omul dintotdeauna; În nefericitul siaj al nefericiților delatori, antieroi, asupritori sunt ceilalți; În situația de asumare În singurătate a experiențelor de viață, suntem toți. Cum calea de mijloc nu a Împăcat, Încă pe nimeni, toată povestea „va urma”... cu singura șansă a „Învierii pământene”. Închei aceste câteva note de
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
e atât de puțin discutată? De ce oamenii nu sunt frământați de detaliile vieții lor sub comunism? Lipsește, din puzderia de scriitori români colaboraționiști - turnători de profesie sau victimele terorii -, un Eginald Schlattner onest, povestindu-și chiar și târziu viața de antierou împăcat cu destinul său. Avem, poate, mari conștiințe fără geniu sau genii pustii, fără conștiință literară puternică. Nemții Herta Müller și Eginald Schlattner sunt turnesolul acid al societății românești, oglinda dureroasă pentru mulți scriitori. Herta Müller a ales să părăsească
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
halul ăsta. E neverosimil, e meschin. Realitatea pe care ți-o descriu nu trebuie aruncată în coșul cu rufe murdare și abandonată. Îmi rezerv dreptul de a mă afla în centrul evenimentelor, de a fi, în același timp, eroul și antieroul. Vocea profesorului câștiga în viteză, la fel ca trenul. Reușea - încă o dată - să mă reducă la tăcere. — Mai bine să călătorești plin de speranță decât să ajungi la destinație. Nu ești de acord? Mesajul transmis de acest citat în legătură cu valoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
clare la bulversările istorice, după opinia noastră, nu au nicio legătură cu mesajul creștin cristic al operei și cu semnificația simbolică a lui Parsifal, ca emisar al acestui mesaj. Ceea ce m-a șocat, poate, cel mai mult este viziunea de antierou al lui Parsifal. Regizorul a speculat inocența, candoarea și puritatea acestuia, transferându-le, de pildă, în actul al II-lea pe un plan al derizoriului, al grotescului. Parsifal este un marinar total tâmp care intră în jocul unor fete de la
Festivalul Bayreuth 2009 (II) by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6891_a_8216]
-
maladive ale propriei disoluții. Jones — personaj fără identitate, orfan ivit parcă din neant — repurtează o singură victorie amoroasă. Cea mai lipsită de glorie, dobândită asupra lui Emmy, ființa care întrupează existența telurică, non-spiritualul și încăpățânarea tristă a celui dinainte învins. Antierou el însuși, Jones nu are acces decât la cineva asemănător lui, la femeia-femelă, marginalizată în lumea feerică a nimfelor cărora nu le e dat să cunoască, nici ele, fericirea. Jones e un dezmoștenit al soartei. N-a avut parte de
Primul Faulkner (IV) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6797_a_8122]
-
New Burlesque Girls". Poziție de pe care infatigabilul francez dă cu tifla culturii de consum americane, se exersează ironic-burlesc și își prezintă „marfa" cu aplomb. În general, se poate observa că la Cannes cota de antiamericanism servește la ceva. Ideea de antierou se bucură aici de contrastul oferit de mecanismul de publicitare american care recomandă eroul în orice context ca învingător, astfel că provocarea gasconadelor cade bine, pe un teren fertil contrastului. Cel mai bun rol masculin a revenit ex aequo lui
Cannes 2010 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6279_a_7604]
-
o carte cu totul neobișnuită, copleșitoare, abil și inteligent structurată sub goetheanul adagiu, incomplet citat: „Fiecare să fie în felul său un grec” (fără secvența imperativă „Dar să fie!”). Romanul este mai mult decît povestea vieții lui Iannis Giorgiadis, un antierou, la antipodul predecesorilor săi din mitologie. Motivele pentru care portretul lui Iannis nu putea fi cel al unui „Hercule suedez” (cum crede autorul că ar putea fi intitulat un alt roman) sunt anticipate în prefața cărții. După ce a pierdut totul
Ultimul grec by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/4845_a_6170]
-
puțin înaintea dispariției sale (21 iulie 2011), în casa de pe Vasile Aaron din Sibiu. Însă chiar din confruntarea elegantă între două personalități „incompatibile” rezultă spectacolul acestei convorbiri cuceritoare. Ca și din faptul că partenerul nu e un „erou”, ci un antierou exemplar într-o pedagogie negativă. Nu știu în ce măsură capitalul de imagine al filozofului public se va transfera asupra poetului „sihăstrit” din lumea aceasta cu mult înainte de a o fi părăsit definitiv. Invocarea lui drept unul dintre „oamenii-monument” ai culturii române
Măștile adevărului poetic by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4766_a_6091]
-
literat, face din bibliotecă și cultură repere absolute. Pentru Vili, însă, primează viața revelată. Problema e că, la 45 de ani, viața lui a rămas un plan continuu, la fel de incert. Vasile Baghiu înfățișează în Planuri de viață lumea eșecurilor unui antierou. Incapabil să emigreze, acest „luptător cu lacrimi în ochi” este o victimă perfectă a contemporaneității. Deși are toate datele contestării, el rămâne captiv într-o melancolie ireversibilă. Candidatul perfect instalat în idealurile lumii occidentale și campion absolut al dezamăgirilor. Vasile
Resemnări profesioniste by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4404_a_5729]
-
la numeroase iluzii temporale, prinse în zone identitare ale conștiinței. Sensurile rezultate din recuperarea trecutului vor încetini un prezent nicidecum revigorant. Vasile Baghiu animă prezentul prin episodul performanceului artistic. Fără succes în terapia străinătății, afară de accentuarea unei insignifianțe - încorporate de antieroul nostru. Rezidența literară prilejuiește scufundările în trecut și scris, nu experimentarea prezentului, cum ar fi fost firesc. Kerstin, Aishwarya, Maryem, Omar sau Katia, artiștii invitați, dau tonul unei familii care restaurează simbolic experimentul cultural într-o fostă fermă, sub oblăduirea
Resemnări profesioniste by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4404_a_5729]
-
invite la Bookfest-ul bucureștean mi se par semnificative pentru ceea ce crede Franța despre noi, și mai ales pentru ceea ce ea crede că noi credem despre ea: Bernard Pivot și Michel Houellebecq, adică o legendă vie a unei ere revolute, și antieroul prin excelență al literaturii franceze de astăzi. Pivot vine să ne reamintească de Franța literară pe care o știm, de limba pe care o învățam, de eleganța pe care o mai vrem de la gesturile publice; să ne confirme că ceea ce
Nu vă supărați, caut Franța. Mai locuiește aici? by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4638_a_5963]
-
care o mai vrem de la gesturile publice; să ne confirme că ceea ce știm noi rămîne în picioare, chiar dacă picioarele respective au mai îmbătrînit un pic. Houellebecq vine (dacă vine!) să ne reamintească altceva: că trouble-fête e o expresie franceză; că antieroul este, în Franța, adevăratul erou; că excesul face parte din spiritul francez modern. Deși Ambasada Franței organizează două seri dedicate „științelor umane”, una traducerilor și alta lui Pierre Bourdieu (de la moartea căruia au trecut 10 ani), nu este invitat în
Nu vă supărați, caut Franța. Mai locuiește aici? by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4638_a_5963]
-
craniana bine camuflata în apropierea bisericii Imaculata Concepție. Avem de-a face, astfel, cu o păpușă rusească la orizontală, ca un vierme subpământean, fragmentat pe bucăți. Comparând dedesubtul orașului cu suprafața lui, metropola vizibilă îi pare lui Fernando Vidal Olmos (antieroul declarat, cel care străbate infernul, de voie, de nevoie, un Siegfried al tenebrelor, cum se autojustifică) doar un trompe l’oeil, o amăgire. Punctul nodal este acela în care străbaterea subteranei orbilor de către personaj pare să fie înrudită simbolic cu
Ernesto Sábato încâlcit în orașul tentacular by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/5590_a_6915]
-
în care îi pune pe elevi să se bată până la sânge, cel în care intră, ca toboșar, în formația de muzică a satului, toate sunt văzute prin pelicula inertă a minții eroului nostru. Sau, cum a fost numit de critică, antieroul. Are o plăcere greu de explicat să tragă clopotul la biserică și să aducă steagul atunci când un mort este anunțat la poarta tatălui său. Așa cum, împreună cu mama lui, se bucură ca în fața unui spectacol de artificii atunci când trec pe drum
Un pact de lectură pe dos by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/4501_a_5826]
-
criteriilor noastre. În această categorie se înscriu trei apariții de dată recentă ale Editurii Eikon, îngrijite de ambasadorul George Cristian Maior. Este vorba despre trei biografii de oameni de stat celebri și interesanți, percepuți în imaginarul popular mai degrabă drept antieroi, dar care, analizați în lumina adevărului istoric, se pot dovedi modele de oameni politici și ne pot ajuta pe noi, cititorii nespecialiști, să ne formăm idei și concepții proprii despre cum vrem să fim conduși. Bismarck: o viață, de Jonathan
O biografie a lui Machiavelli by Diana Ivan () [Corola-journal/Journalistic/3452_a_4777]
-
normal ar fi fost osândite. Chiar și personajele episodice (comisari de poliție, anticari, profesori sau cercetători) au parte de câteva tușe atente. Mai mult, extrem de surprinzătoare este construcția personajului principal. Enrique pare lipsit de orice calități, este mai degrabă un antierou, fiindcă dă de necazuri la tot pasul, nu are intuiții de vreun fel, nu e nici înzestrat cu vreo calitate fizică ieșită din comun sau cu o cultură generală uluitoare care să-i permită să dezlege enigmele latinești ale unei
Un Harap-Alb în Barcelona secolului XXI by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3766_a_5091]
-
înfățișat nemaipomenit în Lindenfeld. Tușele caracterologice sunt mult mai fine în Negru și Roșu, la fel carnavalescul și fuziunea realităților artificiale. Două chestiuni amplifică scriitorul aici: disimularea identitară și dezvrăjirea istoriei - dimensiuni admirabil reprezentate în proza lui Ioan T. Morar. Antierou și marionetă în egală măsură, Georgian Nicolau este purtătorul unui bovarism masculin ce se reazămă pe obsesia identitară a supraomului pierdut în problematizările etnicității și moralei patriotarde. De la istoria șvabilor (din Lindenfeld) la cea a țiganilor deportați, Ioan T. Morar
Antidot pentru înfrângeri by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3138_a_4463]
-
a fost ținutul Marelui Șef), ciclul romanesc propune și o eroină memorabilă (Martha Quest), în jurul căreia se organizează un univers ficțional de-o complexitate rareori atinsă de proza modernă. Tinerii furioși se mulțumeau să proiecteze în prim-planul cărților câțiva antieroi, pretexte mai degrabă eseistice pentru a-și demonstra teoriile social-psihologice, neglijând aproape total legile și logica prozei clasice. Pe de altă parte, noua literatură, insurgentă și lipsită de cel mai vag respect pentru formulele anterioare, nici nu putea face altceva
Despărțirea de Doris Lessing by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3029_a_4354]
-
evoluând în împrejurări excepționale, un personaj romantic în esență (un țigan cu ochi albaștri, care își mistifică biografia, încă din adolescență, reușind să ajungă „ofițer român“, distins cu „Steaua României“ pentru fapte de vitejie pe frontul de Est). Numai că antieroul lui Ioan T. Morar nu sfârșește tragic, și abia spre finalul cărții intervine desprinderea de patternul stendhalian al personajului, colorat și el de tușe romantice. Georgian Nicolau (ale cărui dileme amintesc, la un moment dat, de criza de conștiință a
O istorie fără eroi by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/3004_a_4329]
-
evenimentelor. Dar cea din urmă lipsește din Flori frânte, unde întreaga viață a lui Don pare o enormă farsă. De aici comparația cu romanul picaresc, care le-a sărit în ochi criticilor cu background literar, și calificarea lui Don drept antierou. De unde provine la rândul ei și contradicția dintre conduita bine strunită teleologic a unui protagonist stas și deriva spre țărmuri necunoscute a personajului principal al lui Jarmusch. Pe deasupra, faptul că regizorul și scenaristul face o piatră unghiulară din el este
Două de nota zece by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10851_a_12176]
-
teleologic a unui protagonist stas și deriva spre țărmuri necunoscute a personajului principal al lui Jarmusch. Pe deasupra, faptul că regizorul și scenaristul face o piatră unghiulară din el este o decizie riscantă. Câte puncte de sutură îți poate furniza un antierou fără un scop în viață, leneș și motivat la acțiune doar de gura vecinului său Winston? Acesta îi tot aruncă lui Don o paralelă cu Don Juan, care pare a fi nejustificată. Cel puțin acum, când se mulțumește să contemple
Două de nota zece by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10851_a_12176]
-
om de paie, dacă este ghidat de soție sau de oameni de afaceri care îi finanțează campaniile, arată prof. Stănciugelu, în manual. Un astfel de personaj nu ar putea fi eroul salvator pe care îl așteaptă electoratul, dimpotrivă, este un antierou, care nu se poate impune nici la el acasă. Lui Mircea Geoană i s-a lipit o imagine de om de paie, prin două tipuri de asocieri. În mai 2009, apărea în presă informația că Geoană s-a întâlnit cu
10 tehnici din manualul de manipulare folosite de Traian Băsescu pentru a câștiga președinția, în 2009 by Val Vâlcu () [Corola-journal/Journalistic/30943_a_32268]