118 matches
-
decupajele brugheliene. Regizorul ne introduce într-o serie de tablouri ca expresie a unei état d’âme melancolice cu nimic mai prejos decât celebra gravură a lui Dürer. Nota bene, inclusiv imaginile chermesei brugheliene se cuvine a fi citite ca antifrază la nostalgia difuză care inoculează fiecare cadru, invocând programatic nostalghia tarkovskiană pe un fond de sensibilitate bergmanian. Inundată de o lumină crepusculară care proiectează umbrele ca în teatrul Nō pe ecranul ei, peluza oferă spațiul perspectival și o scenă magică
Apocalipsă și melancolie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5206_a_6531]
-
vine din distrugere, care încununează un eșec, care scandează un declin, care semnează stingerea, o frumusețe decadentă asociată lui fin du monde. Rama tabloului de gen al nunții brugheliene cu o veselie debordantă, dar și de un grotesc derizoriu este antifraza acestei melancolii. Reacțiile unui tată histrion și clownesc, Dexter (John Hurt), replicile tincturate sarcastic ale unei mame sumbre, roase de o nemulțumire intestină, Gaby (Charlotte Rampling), asistența matern nevrotică a unei surori veșnic neliniștite și dependente psihologic de ea, Claire
Apocalipsă și melancolie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5206_a_6531]
-
Altă dată, amuzamentul de societate al consultării horoscopului e contrapus grelelor pedepse ce cădeau în trecut pe capul solomonarilor. Să se fi putut vorbi public în anii �80 despre asemenea misticisme? Negrici mimează deosebirile ca să accentueze de fapt, punctele comune. Antifraza mi se pare evidentă. Dar nici fraza, dacă suntem atenți, nu-i cu mult mai mieroasă. Iată de ce virtuozități e ea în stare: "Dimpotrivă, găsim că, mai întâi de toate, zapisele, ispisoacele, hrisoavele constituie o binevenită școală de reeducare a
Un prozator al criticii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6590_a_7915]
-
cărora atrage atenția fac parte dintr-o strategie a camuflajului printr-o autoderiziune împinsă pînă la umilință, exasperantă adesea, dar trădînd o ironie „socratică”. „Sunt puternic pentru că sunt slab”, iată deviza - similibudistă - a lui M.I., a cărui figură tutelară e antifraza. Mereu în contrapunct cu „maximalismul” grav al lui Liiceanu, dar contaminîndu-l de naturalețe și umor pînă la nivelul regiei ansamblului, poetul se consideră un substitut al golului lăsat de „genialul” său frate (Emil Ivănescu, sinucis la 22 de ani, model
Măștile adevărului poetic by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4766_a_6091]
-
mai învăța ceva: că nu doar suferință e inevitabilă, ci și iubirea. A deveni propriul tău inamic, a-ți explora alteritatea, a accepta să fii nimicit că ființă înseamnă, de fapt, o formă a înțelepciunii. Leonard Cohen construiește, aici, prin antifraza, o splendida declarație de dragoste. Doar oboseală, asemenea unei otrăvi dulci, îl împiedică să continue drumul dinspre suferință spre nebunie, prin iubire. Atracția fizică, detaliul carnal pigmentează această balada care ar fi putut fi cântată de orice cavaler medieval înfrânt
Vechimea, adâncul (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4796_a_6121]
-
aceasta regizorul renunță la comic pentru sarcasm și înfățișare directă a ororii. Pot vedea în acest film și un mesaj care să rotunjească sensul operei sale cineamtografice. Comicul servește expunerii unui anumit tip de analiză a sistemului totalitar, devenind o antifrază ironică la retorica propagandei și butaforiei ideologice. Comicul lui Blaier este însă unul încărcat de gravitate, cum spuneam. Ultimul registru al regizorului este unul grav fără rest, în marasmul unui univers totalitar reperele dispar unul câte unul, iar Blaier urmărește
Memento Andrei Blaier by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5063_a_6388]
-
elogiu al superficiilor, al banalității eliberatoare, al bucuriei de a trăi dincolo de orice plan cincinal. Sătucul meu este de fapt vechiul sat cehesc, pe care nici tradițiile, nici ideologia nu-l constrâng să fie o marcă a colectivizării triumfătoare. Această antifrază ironică este mai puțin vizibilă decât într-o altă capodoperă cinematografică, Ciocârliile pe sârmă (Skrivanci na niti), după un scenariu de Bohumil Hrabal, film interzis la apariție, putând fi vizionat abia în 1990. Sătucul meu se apropie întrucâtva de Viața
Viața la țară cu Jirí Menzel by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3517_a_4842]
-
suge măduva urletului”. Ce ce fel de strigăt? Cel al lui Munch desigur, strigătul metafizic de groază și de spaimă în fața surdei și nemiloasei violențe a faptelor, faptele unei existențe, faptele Istoriei. Dacă în poemele din această carte oximoronul, antiteza, antifraza și paronimia abundă, toate sunt moduri de a spune contradicția existentă între sine și sine, între sine și lume, deci constatarea că permanenta și cea mai terifiantă nefericire a omului rezultă din faptul că niciodată el nu reușește să se
„Lacrima întărește“ by Jean-Pierre Siméon () [Corola-journal/Journalistic/3505_a_4830]
-
toi de vară”. Cum de un poem de-o asemenea frumusețe morală poate fi rostit de un personaj atât de abject, se întreabă Zografi. Și continuă: făcând abstracție de jocul scenic (ale cărui subtilități oferă destule piste pentru a sugera antifraza), cum putem interpreta diferența dintre noblețea conținutului și caracterul ignobil al lui Richard, cel care își asumă fără vreun scrupul acest conținut? Glosele și digresiunile sunt pasionante, Zografi dându-le un aer de improvizație controlată. Nu mă opresc asupra lor
Un film personal by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3833_a_5158]
-
chip plicticoase lucruri vechi cu scandaloase nebunii noi, să se maturizeze și să dea înapoi, în irezistibile, bosumflate copilăreli. De aici, scăderile (oare?) prin comparație cu pașoptismul, revendicat, deseori, ca model: ezitarea la start, estetismul (nonșalant și subversiv) preferat activismului, antifraza de salon din care, la un secol și jumătate distanță, n-are cum mai ieși o revoluție. Optzecismul e, așadar, un trend cultural cu premise, trădate, de filozofie socială. O întoarcere, în forță, a scriitorului ,citit", cultivat, în bună tradiție
Critimixuri și alte fixuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10983_a_12308]
-
iubește părinții, chiar divorțați, cu egală măsură, identificându-se, după moartea tatălui, întru totul cu feminitatea maternă. Greutățile tinerei se ghicesc printre rândurile mamei, ce-și poartă durerea „ca pe o intoxicare de nevindecat”. Limbajul scrisorilor, încifrat și utilizând abundent antifraza, transmite poezia unei rupturi ce fortifică dragostea dintre protagoniste. Mama trăiește, cum spune deseori, închircită, tulbure și oarbă. Se teme ca nu cumva „porumbița neagră” să-și piardă demnitatea în Paris. „Fii egoistă superb”, îi cere fiicei divinizate, având impresia
Dincolo de groapa comună by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4190_a_5515]
-
În adâncime, în mrejele complicate ale genotextului, palpită, drept contrapondere, între altele, ceea ce Maria Nițu numește, foarte inspirat, definindu-și, indirect, și măcar parțial, prozele, “sinesteziile emoționale” (topite, disimulate, în ironie amară, în referințe cultural-livrești, în jocuri de cuvinte, în antifraze etc.). Să ne amintim renumita sentență a lui Blaise Pascal : « Le coeur a ses raisons que la raison ne connaît point ». Cartea (beneficiind de o densă prefață - În “cușca” Soledad - , datorată lui Adrian Dinu Rachieru) se intitulează, ludic (?), Reciclare la
EUGEN DORCESCU, PROZA UNEI LUMI INTERMEDIARE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374703_a_376032]
-
clipa închiderii telefonului la punctul terminus pentru Mihaela Runceanu, ce-și lua fără să știe ultimul rămas bun de la compozitor, după care avea să se declanșeze lupta în chinuri, cu sălbaticul...! Un cuvânt mai mult despre aceasta ar intra în antifrază. Fapt e că întâmplarea s-a consolidat în durere interioară pentru compozitorul George Natsis, iar discuția telefonică dinaintea năpustirii bestiei asupra Mihaelei Runceanu simulează de atunci până azi, în imaginația muzicianului, o scenă de iad, în care se petrece o
GEORGE NATSIS. O MUZICĂ A TOT...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374293_a_375622]
-
6. de calendar (seasonal stories) - Crăciun, Paște; 7. explicative (explanatory stories). 3.5.5.6. Editorialul Numit marele reportaj, editorialul poate folosi instrumente interzise altor genuri,cum ar fi metafora, comparația, epitetul, oximoronul (reunirea calităților ontologic opuse, ex. întuneric luminos), antifraza (întrbuințarea unui cuvânt cu sens opus). De regulă, editorialul este scris de elevi cu abilități speciale și talent literar. Modalități de evaluare Evaluarea unui text scris în manieră jurnalistică se face în funcție de următoarele criterii: * temă corect decupată și exprimată; * scopul
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3061]
-
covârșite de „furoarea decorului și a regiei”, pentru că unii regizori, socotindu-se „alfa și omega”, transformă textul într-un pretext extravagant pentru exhibițiile lor. Cronicile lui au și valențe de interpretare literară, cu ascuțimi psihologice. Cu vervă persiflantă, recurgând la antifrază sau vorbind pe șleau, publicistul atacă și alte subiecte care îi incită nervul critic: politicianismul (încondeind cutare șmecher, farsor sau panglicar), grotescul unor ședințe parlamentare, criza morală a presei, năravurile unor literați, acestea și altele compunând pitorescul strident care frapează
CLARNET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286293_a_287622]
-
absolut laxe ale fiecărui tip de artă pe care poeții o practică. Problema lui Agathon e: cum poate fi atât de stupid?, sau chiar este el stupid?, așa cum discursul pare să demonstreze? Dar oare nu cumva se exprimă Agathon prin antifrază? Nici faptul că adoarme în urma lui Aristofan nu pare la întâmplare. E tot un soi de antifrază pentru că nu face lucrul pe care Socrate îl spune în final amândurora. Unii cred că antifraza este deja cam mult pentru Agathon. Brès
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
poate fi atât de stupid?, sau chiar este el stupid?, așa cum discursul pare să demonstreze? Dar oare nu cumva se exprimă Agathon prin antifrază? Nici faptul că adoarme în urma lui Aristofan nu pare la întâmplare. E tot un soi de antifrază pentru că nu face lucrul pe care Socrate îl spune în final amândurora. Unii cred că antifraza este deja cam mult pentru Agathon. Brès e printre aceștia. Mai degrabă admitem că Agathon chiar crede ceea ce spune, și încă e mare lucru
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
oare nu cumva se exprimă Agathon prin antifrază? Nici faptul că adoarme în urma lui Aristofan nu pare la întâmplare. E tot un soi de antifrază pentru că nu face lucrul pe care Socrate îl spune în final amândurora. Unii cred că antifraza este deja cam mult pentru Agathon. Brès e printre aceștia. Mai degrabă admitem că Agathon chiar crede ceea ce spune, și încă e mare lucru, căci Agathon, în mediocritatea lui, pune o problemă nouă: el vorbește de iubirea în sine, și
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
muzician, călător și ostaș) - Olimpia Orheianu (născută Rădescu), soție.” Identitatea personajului este distorsionată prin multiplicare („personajele principale sunt în număr de două: Theodor Orheianu și Theodor Orheianu”), ceea ce duce la confuzii narative căutate. Titlul este de fapt ironic, sugerând prin antifrază traseul cărții: demarajul epic al ficțiunii nu se produce, întârzierea fiind disimulată prin preparativele care „iau fața” cititorului. Aparținând unei promoții care a prizat asiduu convențiile documentului intimist, speculându-i ambiguitățile, I. a publicat un jurnal, Distribuția a fost următoarea
ILIESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287521_a_288850]
-
ele total lipsită de linii directoare”. Pentru a funcționa cu eficacitate, cuvintele trebuie „înmlădiate”, ajutate. E singura modalitate de a împiedica atrofierea spiritului creator. Evoluției artistice normale îi sunt inerente discontinuitățile, rupturile, recurgerile la „șocul contrasensului”, la „procedeul sâcâitor al antifrazei”, la toate variantele sarcasmului, în sfârșit, la tot ce e de natură a discredita ceea ce este perimat. Demolarea, dinamitarea nu sunt scop în sine, ci acțiuni menite să deblocheze drumul creației. Doar astfel se asigură un climat propice creativității și
SORA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
zeci de persoane, mai ales atunci când aveau „parfe cu glazură” de ciocolată. În ultimii ani ai regimului, dispăruse până și glazura, mai găseai doar „vafe” (la cornet) cu „vanilie”, de fapt, un lapte acrit, cu clăbuci, și „Extra” - denumită prin antifrază, probabil -, învelită într-o hârtie albicioasă, meschină. Toate ambalajele românești pentru uz intern ofereau imaginea deprimantă a senilizării și subdezvoltării. Nimic atractiv, nimic „hedonist”, un fel de „moarte a pasiunii” generalizată, totul părea destinat extirpării oricărei senzații de plăcere, nu
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de la fenomene particulare, traseul nu stârnește inițial vreo surpriză, pentru ca, la un moment dat, comentatorul să submineze habitudinile și să propună o rețea de idei ce nu mai are nimic de-a face cu locurile comune. Asocierile, întemeiate frecvent pe antifrază și paradox, intră într-un joc riscat, cutezător, teribilist chiar. Țintele sunt absurditatea actului critic, refuzul poeziei, tragedia limbajului, scientismul poetic și multe altele. Semnalabil și în alte lucrări, comparativismul va monopoliza în Călătoriile epocii romantice (1972) structurarea materiei și
POPA-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288911_a_290240]
-
ei pentru gen: invenție epică, fie și într-un registru minor, spirit de observație nu lipsit de finețe și, mai ales, un limbaj agreabil, care se adaptează ușor oricărei epoci, oricărui subiect. Cel mai bine îi reușește, în plan stilistic, antifraza, o manieră isteață, cu maliții străvezii, de a modula insinuant subtextul, care sabotează cu delicii secrete enunțul pieziș (Pruncul serdarului Panait, Ghinea spânul, Părintele Mardarie de la Vovidenie, Herșcu tinichigiul). Din atracția pentru trecut se înfiripă sub condeiul ei și nuvela
PETRESCU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288789_a_290118]
-
cusături, pleoapa cerului cerne cenușă, văzduhul mîngâie. Dar, prin supralicitare, procedeul devine manieră și își pierde din prospețime. Simțind capcana, autoarea o va ocoli în celelalte cărți. Urmând cele două fețe ale timpului, rodire și declin, strategia caracteristică optează pentru antifrază, ironie, pentru un fel de „înșelare” sistematică a cititorului. N. se autodefinește chiar drept „cea care aruncă piatra/ în apa liniștită a simțului comun”, iar seducția aceasta este atât de puternică, încât frizează adesea teribilismul. Își construiește poemele din aglomerări
NICOARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288432_a_289761]
-
gura slavă, mustăți mongole.” Trubadur cultivat, modern, B. țintește spre un tip de poezie care să agreseze dulceagul stil romantic („Umblu după fraza aritmică și după disonanță ca o răzbunare...”). Chiar titlul volumului, Florile inimii, brut, desăvârșit banal, conține o antifrază cu adresă. Sonuri mai puțin obișnuite, deși nu întotdeauna inspirate, străbat lirismul madrigalesc din ciclurile Miniaturi și Oglinzi, un „jurnal” al stării de iubire, caracterizată prin evanescență și în același timp de o plasticitate violentă. Senzații, crâmpeie, străfulgerări de vis
BUCUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285907_a_287236]