44 matches
-
a stigmatiza alinierea Pakistanului la politica SUA. Sukarno oferă o tribună acestei idei organizând, în aprilie 1955, conferința de la Bandung. 29 de țări din Asia și Africa* - Israel și URSS* nefiind printre invitați - dezbat aici teme ținând de anticolonialism și antiimperialism*. Considerată ca punct de plecare pentru emergența Sudula - lumea a treia - pe scena internațională, conferința își propune să depășească clivajul Est-Vest adâncit de Războiul Rece*. Totuși, ambiguitatea nealinierii apare aproape imediat, căci premierul chinez, Zhou Enlai figurează printre liderii mișcării
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și protecția naturii. Proiectul implică o reformă radicală a societății, chiar dacă roșii-verzii diferă în ceea ce privește intensitatea procesului. Un consens există în jurul feminismului, democratizării - înmulțire a procedurilor de democrație directă, deschidere la noile mișcări sociale și rețele de cetățeni -, pacifismului* și dezarmării, antiimperialismului și susținerii țărilor pe cale de dezvoltare, opoziției (critice) a Uniunii Europene neoliberale, apărării serviciului public și a achizițiilor statului social. Criticați pentru propria lor „gestiune a capitalismului”, socialiștii sunt totuși considerați ca niște parteneri firești în cadrul unor coaliții guvernamentale. Varianta
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
încât să n-o uite în deceniile ce vor veni”. Acest ordin declanșează un val de persecuții religioase: 8000 preoți, călugări, călugărițe și credincioși sunt împușcați. în schimb, Lenin încearcă să asocieze socialismul revoluționar și islamul, pe baza anticolonialismului* și antiimperialismului*. în acest sens se străduiește, între 1918 și 1923, tătarul Mirza Said, cunoscut sub numele de Sultan Galiev, membru al Comisariatului Poporului la Naționalități, care se opune dominației ruse și care propune un stat panturc format din teritorii integrate cândva
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
plagierea organizată în Occident, prin intermediul unor puternice rețele de spionaj. Există un alt teritoiu, însă, pe care, pentru comuniști, incapacitatea capitaliștilor de a-și asigura dominația sistemului politic mulțumită superiorității lor tehnice este demonstrată, cel al lumii a treia, unde antiimperialismul*și luptele armate* - guerilleros latino-americani și africani sau combatanți vietnamezi - dovedesc ineficacitatea tehnicii occidentale în a pune stavilă unei mișcări de eliberare națională. De la cicliștii lui Giap în Dien Bien Phu la barbudos ai lui Castro* în Cuba și la
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
luptătorilor de gherilă ai revoluției cubaneze, apoi prin răspândirea scrierilor militare ale lui Mao Tzedun* și a lozincii sale: „Puterea se află la capătul puștii”, și, în sfârșit, prin aventura lui Che Guevara în Bolivia, care duc la incandescență un antiimperialism* fundamental antiamerican. în 1969, brazilianul Carlos Marighella redactează un Minimanual de gherilă urbană care, în anii 1970, inspiră numeroase grupări de obediență castristă sau maoistă* - chiar dacă războiul revoluționar al lui Mao este destul de diferit; dacă comuniștii pro-sovietici și troțkiștii* se
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
din Venezuela, unde conducea Tineretul Comunist, înainte de a merge să studieze la Moscova, apoi de a se deda terorismului, Carlos s-a convertit la islamismul radical* și continuă să propovăduiască terorismul, apreciind că numai islamiștii sunt azi exponenții anticapitalismului* și antiimperialismului revoluționar. TIBET Termenul poate desemna două entități teritoriale: fie „Regiunea Autonomă a Tibetului”, circumscripție oficială a Republicii Populare Chineze* (RPC), numărând circa 3 milioane de locuitori, în majoritate tibetani; fie Tibetul „istoric”, mult mai vast, din care părți însemnate au
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
cu Premiul Nobel în 1989. De atunci, situația politică pare blocată, iar puterea centrală se străduiește să-și perfecționeze controlul printr-o intensă colonizare economică și prin inaugurarea, în 2006, a unei căi ferate care leagă Lhasa de Beijing. TIERMONDISM -> Antiimperialism, Mișcarea de nealiniere IOSIP BROZ, ZIS TITO Pe adevăratul său nume Iosip Broz, mareșalul Tito a fost una dintre figurile comunismului din secolul XX. Născut în 1892, într-o familie de țărani din Croația, pe atunci parte a Imperiului Austro-Ungar
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
exemplu este cel al teleevenghelismului American. Sute de mii de oameni se lasă fascinați de charisma unor lideri religioși, excelenți vorbi tori și manipulatori ai unor discursuri antielitiste și populare în raport cu Biserica și datele metafizico-simbolice ale creștinismului. c) Fundamentalismul ca antiimperialism reprezintă cel de-al treilea model analizat de Majid Tehranian. Trimiterea precisă, arată Sandu Frunză, este la un anume tip de reacție față de dominația colonială și postcolonială occidentală în multe colțuri ale lumii. Reacția socială, catalogată drept fundamentalistă, face trimitere
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
față de propria tradiție religioasă poate fi citită și ca o reacție ostentativă față de creștinism, înțeles ca o religie de tip imperialist. La fel, afro-Americanii își redescoperă astăzi spiritualitatea veche, proprie și autentică. Un alt exemplu ce poate ilustra fundamentalismul ca antiimperialism este cel ce ne aduce în atenție creșterea bugetului alocat de guvernul maltez pentru cercetarea științifică a culturii populare și a valorilor vechi, autentice. d) Fundamentalismul ca anticomunism reprezintă o altă ipostază a fundamentalismului propus de Tehranian ca reacție adversă
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
pământească („astăzi Babilonul este lumea”); satrapii sunt „puterile [acestei lumi]”; Darius, regele lor; groapa, iadul; leii, „îngerii torționari” (III, 31, 2). Drept urmare, episodul desfășurat illo tempore devine un model cu valoare universală. Iată numai câteva exemple care susțin ideea că „antiimperialismul” lui Hipolit este puternic ancorat într‑o viziune de ordin metafizic, caracterizată, la rândul său, de un fel de dualism dinamic, presupunând coexistența pământescului și a cerescului. Nu este, așadar, vorba de o atitudine polemică de circumstanță a exegetului, legată
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
decât filonul anticristologic. Ipoteza pe care o susținem este aceea că Lactanțiu, în urma destinderii relațiilor dintre Imperiu și Biserică și a intrării sale în cercul puterii, trece printr‑o a doua convertire, de la un creștinism caracterizat de radicalism apocaliptic și antiimperialism roman, la un creștinism tolerant, katechonic, ușor proroman. Anticristologia fermă, expusă în cartea a VII‑a a Inst., dispare aproape cu desăvârșire în ultimele capitole ale Epitomei. Lactanțiu ne oferă, așadar, posibilitatea unui „studiu de caz”. Acest studiu este cu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
nenorocirilor exterioare, se află un rău interior, răul moral și psihologic. Cea de‑a doua etapă, vizibilă, va fi destrămarea celei mai importante entități politice, Imperiul Roman. Spre deosebire totuși de Hipolit, care dă dovadă, așa cum am văzut, de un antiimperialism mai degrabă teologic, Lactanțiu profesează, cel puțin în această primă etapă, pre‑constantiniană, un antiimperialism eminamente politic. Într‑adevăr, în viziunea lui Hipolit, destrămarea Imperiului Roman constituie ultimul eveniment al istoriei lumii, eveniment care pune capăt oricărui regim politic, deschizând
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
etapă, vizibilă, va fi destrămarea celei mai importante entități politice, Imperiul Roman. Spre deosebire totuși de Hipolit, care dă dovadă, așa cum am văzut, de un antiimperialism mai degrabă teologic, Lactanțiu profesează, cel puțin în această primă etapă, pre‑constantiniană, un antiimperialism eminamente politic. Într‑adevăr, în viziunea lui Hipolit, destrămarea Imperiului Roman constituie ultimul eveniment al istoriei lumii, eveniment care pune capăt oricărui regim politic, deschizând calea unei „cristocrații” paradisiace. În urma dispariției acestui ultim imperiu pământesc se va instaura „Imperiul” lui
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
a pierdut cu totul controlul pe care îl avea asupra Iugoslaviei, Albaniei și Chinei; a trebuit să tolereze comportamentul foarte individualist din partea conducătorilor Cubei și României. ... Cu toate acestea, combinația de putere, influență politică, corupția și logica bipolarității și a antiimperialismului au menținut diviziunile lumii mai mult sau mai puțin stabile"119. Cât despre încheierea Războiului Rece, Hobsbawm afirmă că nu a însemnat "sfârșitul conflictului internațional, ci sfârșitul unei ere: nu numai pentru Est, ci pentru întreaga lume...". Totuși, "schimbările extraordinare
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
Etiemble (de altfel, revista "22", nr. 175 a.c., a publicat, foarte inspirat, alături de suplimentul Giuseppe Mazzini - 200 de ani de la naștere și un grupaj In memoriam Adrian Marino ), eseistul clujean formulează conceptul de "comparatism militant", de data aceasta, contra eurocentriștilor: antiimperialism și anticolonialism, dar și antinaționalism și șovinism literar, deci internaționalism, cosmopolitism, universalism, relații, schimburi, cooperare și comunicații libere: "Literatura universală, astfel înțeleasă, are în centrul său omul universal, exprimat în orice limbă, în orice literatură." În câteva cuvinte, ce înseamnă
Alternativa globalizării by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11832_a_13157]
-
a acestei abordări, în realizarea ei practică, a făcut ca ea să devină autocon-tradictorie în două arene importante ale politicii internaționale. Prima problemă se leagă de politica sovietică privind lumea a treia. Pentru a armoniza tactica coexistenței interstatale cu strategia antiimperialismului transnațional sau internațional, Brejnev a declarat că coexistența pașnică nu se aplică mișcărilor de eliberare națională. Totuși, tocmai expansiunea sovietică în lumea a treia (și schimbarea implicită a balanței puterii) a fost cea care a provocat reacția SUA și încercarea
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
dezvoltat în așa fel încît le-au făcut pe acestea din urmă aproape imposibil de distins de abordările realiste (materialiste și axate pe putere). Acest lucru poate avea o justificare teoretică: nici schimbările interne de regimuri (ca în China), nici antiimperialismul din lumea a treia nu au creat noi relații internaționale socialiste, ci doar un subsistem interna-țional socialist. Pentru moment, se considera, sistemul inter-național ca întreg era capitalist și trebuia analizat corespunzător. Permițîndu-se ruptura dintre evoluția socialistă internă și socialismul la
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
limba franceză, în 1982, printr-o dezvoltare personală, sistematizată, opera și ideile comparatistului francez Etiemble, luate doar ca punct de plecare. pentru ce militează comparatismul militant? Tabla de materii a acestui eseu o spune cu claritate: relații Est-Vest, antinaționalism, antieurocentrism, antiimperialism și anticolonialism, internaționalism, cosmopolitism, universalism, relații, schimburi, cooperare, comunicații libere, pentru un nou umanism, pentru un nou comparatism. Deci, tot atâtea teme care contestau, direct sau indirect, ideologia culturală oficială comunistă. Amintim acest episod doar ca simplu document ilustrativ al
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
timpului liber, fapt care influența negativ dezvoltarea militantismului și a conștiinței de clasă; apoi, cu excepția Germaniei și a Italiei, care vor fi de altfel și primele state fasciste, naționalismul, un factor care a contribuit, deși parțial și camuflat sub forma "antiimperialismului" la succesul leninismului în Rusia, purtând, împreună cu apelurile la luptă de clasă, promisiunea dezvoltării economice și a prosperității sociale nu era atât de dezvoltat în interiorul statelor din centru astfel încât să potă contribui cu succes la mobilizarea societăților în scopuri revoluționare
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]