52 matches
-
tinerii pe care „Nababul” îi sprijinea și obișnuia să conteze pe ei. În perioada în care Eminescu era spiritus rector la „Timpul”, directorul ziarului, adică bunicul meu, era un om de-al „Nababului” deci nu foarte mare pro-junimist. Nu era antijunimist pentru că era deștept, dar era, totuși, fidel Nababului. Era însă amic cu Eminescu. Eminescu a fost de multe ori la noi în casă, la niște petreceri amicale și erau prieteni foarte buni. Nu atît de buni încît să se fi
Alexandru Paleologu: „Nu cred în aptitudinile de justiție, corectitudine, și creație, ale omului care disprețuiește literatura“ by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13066_a_14391]
-
din 1966, ediția a doua, revizuită și adăugita, din 1978). Aserțiunea lui Z. Ornea, potrivit căreia revistele lui Hașdeu și ale hasdeenilor, Columna lui Traian, Transactiuni literare și scientifice, contopite în Revistă contimporana, s-ar fi ivit că o reacție antijunimista, nu stă în picioare, deoarece Hașdeu și-a cristalizat concepția anterior, prin intermediul unor publicații precum Din Moldova, Lumină, Foita de istorie și literatura, Foaia de istorie română. Luînd în discuție portofoliul de polemici ale Junimii, Z. Ornea acorda rolul de
Romanul "hasdeenilor” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13739_a_15064]
-
are rădăcini puternice în România. Marino observă că după valurile de reeditări masive ale extremei drepte interbelice "se ajunge - explicit sau implicit - la concluzia total greșită că singura tradiție ideologică românească ar fi doar cea etnicistă, naționalistă, șovină, iraționalistă, anticriticistă, antijunimistă". Dan C. Mihăilescu se întreba dacă citește cineva acest jurnal pentru Sebastian însuși. El consideră implicită lectura pentru ceilalți, pentru eroii jurnalului. Eroii ar conta foarte mult. Numai că Eliade din textul lui Sebastian este atît de monoton, de univoc-
Sentimentul groenlandez al polemicii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15642_a_16967]
-
la adresa tînărului Eminescu aparținea lui Petre Grădișteanu care, cu doi ani în urmă, în articolul Convorbiri literare și Revista contimporană, apărut în aceeași publicație bucureșteană, continuă de fapt atacul din 1873. La această mistificare a contribuit B. P. Hasdeu, cunoscut antijunimist și adversar al Convorbirilor literare, care consimte, la 15 februarie 1876, să fie pus în fruntea efemerei Revista literară și sciințifică, în calitate de director pentru partea literară, semnînd în loc de program al revistei Al doilea rămășag, acrostihul intitulat La noi e putred
După 130 de ani - Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/11008_a_12333]
-
igore) Gellianu. La sumarul numerelor din anul 1875 (Tabla materiilor) George devine Grigore Gellianu, prenume și nume atestat și în comitetul de redacție al primului număr al Revistei literare și șciințifice din 15 februarie, 1876, avînd ca director literar pe antijunimistul B. P. Hasdeu, care semnează în loc de program. Al doilea rămășag, acrostihul La noi e putred mărul. La Conv(f)orbiri literare. Credea oare Gellianu (P. Grădișteanu) că Revista contimporană, prin cele două farse ale lui Hasdeu, putea să determine ,nu
După 130 de ani - Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/11008_a_12333]
-
nămol de greșale de versificare...". La 15 februarie 1876, grupul de "redactori-colaboratori" ai Revistei contimporane îl atrag pe B. P. Hasdeu la conducerea publicației cu un titlu modificat: Revista literară și sciințifică, cu menționarea directorului pentru partea literară, în persoana antijunimistului Hasdeu, cu înscrierea pe copertă a comitetului de redacție format din 28 de membri, între care: Aron Densusianu, Ciru Economu, Gr. Gellianu, Petre Grădișteanu. În primul număr din 15 februarie 1876, În loc de prefață, Hasdeu, care păcălise Convorbirile literare cu poezia
Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/17041_a_18366]
-
N.T. Orășanu. Lui și fantezistelor lui liste de bucate le sunt atribuiți câțiva termeni intrați în limbajul curent potatoric (de exemplu: baterie). Față de aceste manifestări (și față de altele, de o spontaneitate care le face uneori ridicole de-a dreptul), glumele antijunimiste ale lui Hasdeu par inofensive. Deși subîntinde numai opt ani (1871 - 1877), acest prim volum reprezintă o excelentă introducere în viața cotidiană a Bucureștiului de secol al nouăsprezecelea. E un București care se acomodează cu statutul de Capitală a Principatelor
O altădată căptușită cu totdeaună by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2611_a_3936]
-
Ceea ce nu se va întîmpla niciodată în cazul lui Eminescu. Dar, cînd va redacta un act privind ridicarea unui monument funerar pe mormîntul acestuia, Maiorescu însuși nu va ezita să folosească formula "marele nostru poet național"9. În schimb, resentimentelor antijunimiste li se datorează atacurile extrem de dure la adresa celui care se stinsese abia de doi-trei ani. Autorii tuturor acestora (între care: Alexandru Grama - 1891; Aron Densușianu - 1894; Alexandru Macedonski - 1895) contestau tocmai specificitatea românească a operei eminesciene. "El lumea românească n-
Ce (mai) înseamnă "poet național"? by Dan Mănucă () [Corola-journal/Journalistic/8818_a_10143]
-
un nou canon. Deceniile următoare au reconfirmat canonul fixat în interbelic de cea de a treia generație de critici maiorescieni, în bătălia lor cu critica socială și naționalistă a unor Ibrăileanu și Iorga, debitoare pe jumătate lui Gherea și criticilor antijunimiști de la sfârșitul secolului XIX. Lucru cu atât mai greu de explicat, cu cât Lovinescu, Călinescu, Cioculescu sau Streinu, protagoniștii canonului interbelic, au lipsit până târziu la apel, criticii generației mele descoperindu-i, și nu complet, abia după încheierea studiilor universitare
Despre canonul literar by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3525_a_4850]
-
literară, căreia îi va imprima „nu o direcție nouă, ci o direcție sănătoasă”. Sub titlul În loc de prefață. Al doilea rămășag, Hasdeu reia aceleași idei și republică celebrul acrostih îndreptat contra Junimii. Revista păstrează în cele patru luni de apariție orientarea antijunimistă, dar, ca și la „Revista contimporană”, junimismul va fi combătut nu atât în planul principiilor politice și literare, cât în chestiuni de amănunt, privindu-i mai ales pe membrii societății ieșene. Polemica se cobora astfel de la idei la persoane, pierzându
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289226_a_290555]
-
dedans." În politică "a pendulat între liberali și conservatori, a părăsit un partid pentru altul, a aderat la o formație doar pentru a obține un post politic și apoi a denigrat acea formație, a fost dinastic, apoi antidinastic, junimist și antijunimist etc." (V. Silvestru), adică a trecut pe la grupul junimist al lui Maiorescu și P. P. Carp, grupul socialist al lui Gherea, gruparea radicală a lui Panu, partidul conservator, disidența tachistă, de parcă ar fi fost călăuzit de ideologia moftangiului pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Stoenescu. În 1890 redactori sunt Mircea Demetriade, Al. Obedenaru, Carol Scrob, I. S. Spartali. În 1892 și 1893 prim-redactor este Cincinat Pavelescu, iar în 1899 secretar de redacție va fi Ștefan Petică. Revista, gândită de mentorul ei ca publicație antijunimistă, afișa, cu o superbie mai mult teoretică, un purism programatic - stindard intransigent al artei pure (al „literaturii înalte”) - și se adresa „oamenilor de gust”. Frondei antiburgheze și antifilistinismului li se dădea îndreptățire estetică: Macedonski se voia creatorul unei direcții noi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287826_a_289155]
-
și opunea pozitivismului junimist atașamentul față de religie. Acuzând Junimea de „germanism” și de „pesimism schopenhauerian”, poetul susținea apartenența noastră la spiritualitatea tonică a lumii latine. Criteriul latinității, ferment al spiritului național, va deveni argumentul cel mai utilizat și mai specific antijunimist. În virtutea lui, Macedonski reabilita lirica de influență franceză (D. Bolintineanu, Gr. Alexandrescu, Al. Depărățeanu, Al. Sihleanu), iar colaborării unor scriitori francezi (St. Le Métayer, L. Chardon, Fr. Nizet ș.a.) i se dădea semnificația de adeziune la universul latin (odată cu iluzia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287826_a_289155]
-
cuprinzătoare, interesul lui îndreptându-se deopotrivă spre istoria românilor (inclusiv a celor din Basarabia, Transnistria, Pind și Macedonia) și spre limba și literatura lor. De la micromonografii - Umorismo romeno (1939), Damian Stănoiu (1940), Mihail Eminescu (1943), La Junimea e le correnti antijunimiste (1943), Alecsandri (1946) va trece la lucrări ample, ca Grammatica della lingua romena (I-III, 1949), Storia della letteratura romena (1955) și Novecento letterario romeno (1966). Receptarea scrierilor sale în România a cunoscut atât contestarea, ba chiar negația, îndeosebi prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287930_a_289259]
-
comentariul său cuprinde progresiv elementele de substanță ale tabloului general, nu numai pe cele superficiale, încifrate în manifestări trecătoare sau puțin semnificative”. SCRIERI: Umorismo romeno, Milano, 1939; Damian Stănoiu, Milano, 1940; Mihail Eminescu, Romă, 1943; La Junimea e le correnti antijunimiste, Romă, 1943; Alecsandri, Brescia, 1946; Storia della letteratura romena, Florența, 1955; ed. (La letteratura romena), Milano, 1968; Novecento letterario romeno, Milano, 1966; România antică e modernă, îngr. Luminița Fassel și Rudolf Windisch, Würzburg, 1994. Traduceri: N. Iorga, L’ultima delle
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287930_a_289259]
-
confidențiale. în ordine cronologică: al nostru (1968) 1, Z. Ornea și Andrei Pippidi (1992) 3. Teoria formelor fără fond este deci prima variantă românească a celor două Românii. Cea de a doua versiune, tot de esență conservatoare, este aparent paradoxal antijunimistă. Un articol de Mircea Eliade, Cele două Românii, respinge spiritul critic, sentimentele de inferioritate trezite de critica maioresciană. Autorul le opune în stilul mesianic, exaltat, aproape bombastic, al tinerei generații de extremă dreaptă voința de creație. Proiect admirabil în sine
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
culturale unice, recunoscute ca singure repere și instanțe posibile, legitime și autorizate. Deși el a fost contestat, chiar și la timpul său, de B.P. Hasdeu, A. Macedonski și de alții. Dar fără nici o eficiență reală, deoarece la spatele acestor contestatari antijunimiști nu exista nici o forță publicistică și instituțională solidă. Nimic comparabil cu revista Convorbiri literare, universitatea, partidul conservator etc. în critica literară, pentru a ne restrânge doar la acest exemplu, numai în acest mod s-a format mitul autorității criticului unic
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
La Revista contimporană (1 martie 1873) se strânseră un număr de inamici, încercînd a sugera prin titlu că îi privea literatura sub raportul conținutului, că înțelegeau anume să se aplice la viața "contimporană". Maiorescu îi ironiză crunt. Revista cu atitudini antijunimiste pline de urmări fu Literatorul (20 ianuarie 1880) lui Al. Macedonski. O vreme se susținu acolo împotriva artei pentru artă "poezia socială", înjghe-bîndu-se o școală a tristeții proletare. În curând însă Macedonski, împins de temperament spre arta-lux, începu să profeseze
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
nostru". Printre "criticii" vremii se prețuia în mod deosebit cronicarul dramatic Al. Lăzărescu-Laerțiu (1830-1876). Capitolul XVI ARTA CU TENDINȚĂ. EPIGONII LUI EMINESCU ANTIJUNIMISMUL IEȘAN După plecarea lui Titu Maiorescu, încercă să atragă în jurul catedrei sale de la Universitate pe tineri înfocatul antijunimist Aron Densușianu. Atitudinea lui de luptă era naționalistă. Poet fără talent, autor al unei epopei ilizibile, Negriada, Densușianu are meritul de a fi semnalat valoarea Țiganiadei. Detractor crud și el al lui Eminescu. Tot acum, prin Contemporanul lui Ioan Nădejde
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
R.j. s-a aflat sub influența ideologiei literare a Junimii, datorită mai ales prezenței lui Eminescu și a lui Slavici. La sfârșitul anului 1871 primul comitet va fi înlocuit cu altul, în fruntea căruia se află Ion I. Bumbac, antijunimist înfocat. Discuțiile din interiorul societății au loc mai ales în chestiuni de limbă și ortografie. Ele sfârșesc în cele din urmă cu victoria partidei favorabile Junimii, fapt consfințit de sărbătorirea care, în 1882, este organizată în onoarea societății ieșene și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289315_a_290644]
-
Întâmpinat Împotriviri, că au existat manifestări care au respins teoriile literare și artistice promovate de junimism prin revista Convorbiri literare. Vorbind de acești «adversari» ai junimismului, mai toți istoricii literari folosesc aceeași tactică. Cu lux de amănunte sunt redate criticile antijunimiste ale lui Hajdeu, Aron Densușianu, V.A. Urechia, N. Scurtescu, Anghel Demetriescu sau Al. Macedonsky și În mod fugar lupta antijunimistă a presei muncitorești În frunte cu Contemporanul și cu animatorul său ideologic C. Dobrogeanu-Gherea (Ă). Singurii care aduceau o
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de acești «adversari» ai junimismului, mai toți istoricii literari folosesc aceeași tactică. Cu lux de amănunte sunt redate criticile antijunimiste ale lui Hajdeu, Aron Densușianu, V.A. Urechia, N. Scurtescu, Anghel Demetriescu sau Al. Macedonsky și În mod fugar lupta antijunimistă a presei muncitorești În frunte cu Contemporanul și cu animatorul său ideologic C. Dobrogeanu-Gherea (Ă). Singurii care aduceau o critică esențială junimismului, care denunțau În mod categoric caracterul reacționar al teoriei «artei pentru artă» erau socialiștii și În fruntea lor
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
acel "adorator al poporului și al libertății": " Pe acest bard al libertății îl recomandăm cu multă seriozitate junimii ce va vrea să se încerce în drame naționale-romîne" 2. O altă idee esențială a lui Eminescu din această epocă e preocuparea - antijunimistă - de valoarea etică a operei de artă: 1 Scrieri politice și literare, p. 57 ăTeatrul românesc și repertoriul luiî. 2 Loc. cit., p. 61 ăTeatrul românesc și repertoriul luiî. " Voim ca piesele, de nu vor avea valoare estetică mare, cea
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
ci mai cur�nd cea a unui alt profesor de istorie, Charles de Gaulle. Pu? în �nainte de moarte, la sesiunea Academiei Rom�ne, Iorga s? a referit tocmai la acest subiect, tras�nd din nou o paralel? �ntre atitudinea lui antijunimist? ? i conflictul cu Noua ? coal? de istorie. El a evocat societatea Junimea a? a cum era ea �n anii �70 ai secolului al XIX? lea, un mic club literar al intelectualilor str�ns �n jurul unei publică? îi literare, �Convorbiri literare� ? i
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
folosită metoda lui Samuel Johnson, ci mai curînd cea a unui alt profesor de istorie, Charles de Gaulle. Puțin înainte de moarte, la sesiunea Academiei Române, Iorga s-a referit tocmai la acest subiect, trasînd din nou o paralelă între atitudinea lui antijunimistă și conflictul cu Noua școală de istorie. El a evocat societatea Junimea așa cum era ea în anii '70 ai secolului al XIX-lea, un mic club literar al intelectualilor strîns în jurul unei publicații literare, "Convorbiri literare" și a precizat că
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]