40 matches
-
religiozitatea lor, considerându-le dăunătoare societății civile. 4.1. Antimilitarismul gnosticilor Gnosticismul a apărut în Siria la jumătatea secolului II p.Chr., și s-a răspândit prin Menandru, Dositei din Samaria și Saturnin, iar în Egipt prin Basilide și Valentin. Antimilitarismul lor s-a dezvoltat prin ramificațiile gnosticismului: marcionismul și carpocratismul. Atât Carpocrate din Alexandria, cât și Marcion din Sinope, în Pont, cunoscuți pentru imoralitatea vieții și a învățăturilor lor infame, spuneau că nici o ființă nu se naște cu o natură
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
vede imaginea zeului Jupiter care din brațe, plete și de pe barbă revarsă râuri de apă, în timp ce un soldat se roagă cu brațele ridicate. Persecuțiile împotriva soldaților creștinii și a Bisericii din secolele II-III, au fost cauzate de puternica influență a antimilitarismului gnosticilor. Filozofii păgâni și poliția imperială nu au reușit să distingă finețea teologică și diferența conceptuală dintre creștinism și celelalte erezii apărute din diferite motive, fie împotriva Bisericii, fie împotriva statului, determinând o reacție la întâmplare. Un exemplu în acest
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
magistraților și a soldaților care, prin oficiul pe care îl acopereau, se aflau în supunere ierarhică față de împărat, de la a cărui cinstire nu se puteau sustrage fără a cădea ipso facto în delictul de insubordonare, punibil prin lege. 4.2. Antimilitarismul montaniștilor Montanismul era o sectă creștină fondată în Frigia, către anul 172 de Montanus, preot al lui Cybele. Convertindu-se la creștinism, cu entuziasmul specific tuturor convertirilor persoanelor instabile și capricioase, a promulgat doctrina a cărei mișcare s-a declarat
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
nenorocirile tuturor războaielor. Ultima motivație potrivit căreia viața militară este ocazie de păcat și o participare continuă la ceremoniile păgâne, până la frizarea apostaziei, a fost dezvoltată, după cum vom vedea, de Tertulian în De corona și în De idolatria. 4.3. Antimilitarismul maniheilor Maniheii erau animiști, adică afirmau că toate lucrurile create de Dumnezeu au un suflet viu, care nu poate fi distrus, fiind creația și emanația însăși a lui Dumnezeu. Dacă o viață există, are motivele sale să o facă și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de doctrina pacifistă a creștinismului. Ba mai mult chiar, apariția unor cazuri de dezertare în Africa romană, unde refuzurile înrolării lui Maximilian și Marcellus nu puteau fi considerate situații izolate, ori secundare din punct de vedere social, confirmau aceste suspiciuni. Antimilitarismul revoluționar al obiectorilor de conștiință a constituit o problemă gravă pentru situația Bisericii, care a trebuit să suporte consecințele exuberanțelor religioase, severitățile și nestăpânirile discipolilor lui Marcion, Carpocrates, Manete și Tertulian etc., din partea instituțiilor statului roman, îndreptățit să se apere
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
prefaceri totale ale sistemelor de credințe, ne declinăm orice competență în materie de psihologia convertirii. Drept care ne vom mărgini la a continua pe linia explorării imaginarului politic, redând conținutul ideilor care s-au ipostaziat doctrinar sub forma hervéismului: antipatriotism socialist, antimilitarism național, sindicalism antipatriot. Două sunt sursele din care vom desprinde concepția antipatriotică a hervéismului: diatriba expusă în paginile cărții Leur Patrie (rom. Patria lor), publicată în 1905 și tradusă în engleză sub titlul My Country, Right or Wrong (1910); și
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Military Force: "Total War", the "Culture Of Restraint" and the Quest For Normality", German Politics 10, 61-82. Berger, T.U. (1993) "From Sword to Chrysanthemum: Japan's Culture of Anti-Militarism", International Security 17, 119-150. Bergcr, T.U. (1998) Cultures of Antimilitarism: National Security in Germany and Japan, Johns Hopkins University Press, Baltimore. Bernstein, R. și R.H. Munro (1997) "The Coming Conflict with America", Foreign Affairs 76, 18-32. Berton, P. (1993) "Russia and Japan in the Post Cold War Era" în J.C.
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Partidul socialist revoluționar al lui Vaillant în 1898, revendică moștenirea iacobină; "posibiliștii"din federația muncitorilor socialiști, creată în 1882, decad după criza boulanjistă și scindarea Partidului muncitoresc socialist revoluționar al lui Jean Allemane, în 1890, care propovăduiește lupta de clasă, antimilitarismul și antiparlamentarismul. Numeroși socialiști "independenți" joacă un rol important în mișcare: astfel Millerand sau Jaurès (document, p.311). Dezbinat între tendințele sale, ezitînd între marxism și reformism, socialismul alege, în momentul boulanjismului, precum și cu ocazia afacerii Dreyfus, să se alieze
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
alieze cu stînga politică împotriva adversarilor ireconciliabili ai Republicii. Mai mulți socialiști se angajează net pe calea reformismului: în 1896, programul de la Saint-Mandé al lui Alexandre Millerand afirmă că preluarea puterii se va face pe cale electorală și parlamentară și repudiază antimilitarismul. Ralierea și moderații. Radicalii, liniștiți de criza boulanjistă și pătați în viziunea unora de scandalul financiar din Panama din 1892, sînt atunci în retragere. În fața amenințării socialiste, republicanii moderați, denumiți "progresiști", guvernează. Ei beneficiază de ralierea conservatorilor moderați. Lansată prin
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Zola cere revizuirea procesului. "Afacerea" dezlănțuie pasiunile franceze și divizează profund spiritele, între dreyfusarzi și antidreyfusarzi. Presa joacă un rol preponderent. Dreapta conservatoare devine naționalistă, militaristă și antisemită, în timp ce stînga, democratică, atașată drepturilor omului, evoluează către pacifism, ba chiar către antimilitarism. În sfîrșit, "intelectualii" iau parte la dezbatere ca atare. Din nou condamnat în 1899, Dreyfus este grațiat de către președintele Loubet. El a trebuit să aștepte șapte ani pentru a fi reabilitat (1906). Afacerea a avut importante consecințe politice. Ea a
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
6 februarie, semne pentru partidele de stînga ale unui pericol fascist, se constituie Adunarea populară, numită de asemenea Frontul popular. Ea pune capăt izolării Partidului comunist, care, urmînd cuvintele de ordine ale Internaționalei, abandonează denunțarea stîngii burgeze și renunță la antimilitarisme. Criza economică și șomajul, scăderea salariilor funcționarilor sub guvernul Laval favorizează succesul electoral al Frontului popular. Desigur, totalul voturilor de stînga crește cu mai puțin de două puncte în raport cu 1932, dar raportul forțelor în interiorul stîngii este profund modificat. Radicalii se
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
suscitată de separarea Bisericii și Statului pentru a atinge apoi nivelul sublimului în anii ce preced războiul din 1914-1918. Cel mai celebru dintre acești convertiți este desigur Charles Péguy (1873-1914) și convertirea sa are rădăcini adînci, mai precis într-un antimilitarism care, în 1899, îl de-termina să scrie în Revue blanche: "Ca internaționaliști francezi noi știm ce spunem atunci cînd răspundem: Da, atacăm în mod absolut întreaga armată atîta vreme cît aceasta este un instrument de război ofensiv în Algeria
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
în timp ce aceea a germanilor este barbară. Necazul este că și germanii întrețineau, la rîndul lor, un sentiment asemănător și, în aceste condiții, socialiștii din ambele țări nu-și puteau reține mult timp impulsurile belicoase. Tra-diția socialiștilor își are originea în antimilitarismul internaționalist refractar patriotismului de stat. În sensul acestei idei, Biroul socialist internațional se reunește la 29 iulie la Bruxelles, cu scopul de a organiza manifestații destinate să impună o soluție arbitrară conflictului austro-sîrb și să facă presiuni asupra guvernelor de la
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
erau specific vest-germane. Cel mai animat campus era cel al Universității Libere din Berlin (fondată În 1948 pentru a compensa faptul că prestigioasa Universitate Humboldt era prizoniera zonei comuniste), unde mulți studenți se Înscriseseră pentru a evita stagiul militar 20. Antimilitarismul avea un loc special În protestul studenților germani: era un mod eficace de a condamna atât Republica de la Bonn, cât și regimul nazist care o precedase. Pe măsură ce se amplifica opozița față de războiul din Vietnam, amalgamul de trecut și prezent a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
prefaceri totale ale sistemelor de credințe, ne declinăm orice competență în materie de psihologia convertirii. Drept care ne vom mărgini la a continua pe linia explorării imaginarului politic, redând conținutul ideilor care s-au ipostaziat doctrinar sub forma hervéismului: antipatriotism socialist, antimilitarism național, sindicalism antipatriot. Două sunt sursele din care vom desprinde concepția antipatriotică a hervéismului: diatriba expusă în paginile cărții Leur Patrie (rom. Patria lor), publicată în 1905 și tradusă în engleză sub titlul My Country, Right or Wrong (1910); și
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]