70 matches
-
afirmate de Sfânta Scriptură, concludeau montaniștii, creștinul trebuind să-și imite Maestrul în toate, nu se putea dedica vieții militare și nici purta arme, pentru că acelea despre care vorbește Scriptura și Cristos erau numite astfel doar alegoric. A treia motivație antimilitaristă a montaniștilor se baza pe apartenența creștinului la Evanghelie: creștinul, fiu al adevărului, al blândeții și al dreptății (Filip 2, 5), îl are ca părinte pe Isus Cristos, personificarea absolută a acestor trei virtuți esențial creștine (Mt 11, 29; cf.
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
accentuată (fără probe evidente), inspirată mai mult de rațiuni politice decât religioase. Din acest motiv, inerție și impietate în condamnarea lui Clement au fost un singur cap de acuzație. Inerția creștinilor din timpul domniei lui Domițian a creat premizele doctrinei antimilitariste a ereticilor și ale creștinilor din secolele posterioare, iar ruptura completă dintre Imperiul roman și creștinism a fost identificată în atitudinea ireconciliabilă a procesului de la Ierusalim, în condamnarea superficială și nedreaptă a lui Ponțiu Pilat (10 a.Chr.-39 p.
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
maniheismul, prin patria de origine și prin religia sincretistă, de orientare budisto-zoroastriano-creștină, se distingea net de creștinism, motiv pentru care se uneau cu aceștia din urmă, pentru a-l combate. În campaniile contra perșilor, Galerius a constatat existența anumitor idealuri antimilitariste între maniheism și creștinism, ajungându-se la o stare de lucruri insuportabilă pentru păstrarea disciplinei militare și a orientării morale tradiționale din sânul armatei. Din acest motiv, și-a făcut o impresie nefavorabilă față de creștinii din Orientul Mijlociu, evaluând totdeauna creștinismul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și a sprijinului politico-financiar a lui Constantin pentru sporirea stabilității organizatorice a Bisericii (conciliile), servirea statului nu mai era contra conștiinței. Serviciul militar era considerat licit și chiar obligatoriu în conștiință, în timp ce obiecția de conștiință, susținută și practicată de unii antimilitariști sub domnia împăraților păgâni, nu mai era actuală. Pe durata secolului IV creștinismul devine treptat religie de stat (381); în schimbul beneficiilor primite a trebuit să-și adapteze disciplina la noua situație. Conciliul imperial a acționat și mai liber (Niceea I
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
împărțea pentru ultima oară Imperiul roman între cei doi fii ai săi, incapabili să mențină prestigiul abia dobândit. La sfârșitul secolului IV, Imperiul creștin moștenea toate problemele de apărare și de supraviețuire ale imperiului păgân. Atitudinea Bisericii occidentale este prevalent antimilitaristă, cauzată de o neîncredere care cuprinsese populațiile locale, și antibarbară determinate de anumite prejudecăți păgâne și intoleranțe de natură creștină. Atitudinea Bisericii orientale a fost mult mai vivace și chiar animată de spirite patriotice, exprimate printr-o tot mai mare
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ceva personal și a devenit exemplară numai atunci când martirul militar a dobândit în conștiința creștină o conotație specială și o poziție de relevanță opusă teoriei refuzului militar. Aceasta ar însemna, în cazurile martirilor militari, că nu a existat nici o obiecție antimilitaristă, ci numai un refuz de a tăgădui credința creștină, neexisitând nici o incongruență față de acceptarea serviciului militar și religia creștină, în cazul creștinilor din primele patru secole. Reflexia teoretică asupra accepțiunii de conștiință, a apartenenței la Biserica creștină și simultan la
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Orient unde sensul și validitatea statului sunt majore, iar numărul martirilor militari predomină, obiecția față de serviciul militar nemaiavându-și locul. În Occident apare o neîncredere tot mai difuză în Imperiu și în capacitatea acestuia de rezistență antibarbară, favorizând unele tendințe antimilitariste. Armata romană de la sfârșitul secolului IV nu este complet creștinată, iar lupta de la Frigidum (394) împotriva uzurpatorului Eugenius este o dovadă în acest sens, într-o istorie care se repetă. Dacă la începutul secolului Constantin beneficia de viziunea miraculoasă a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
stînga condusă de Martin Tranmael: acest militant care a fost inițial muncitor, a trăit la începutul secolului în Statele Unite, unde, luînd contact cu Industrials Workers of the World (IWW), a învățat și unele metode directe de acțiune. Greve, boicot, luptă antimilitaristă își găsesc sub impulsul său un real ecou în rîndurile intelectualilor, precum și în anumite sectoare ale clasei muncitoare 17. În sfîrșit, socialismul finlandez 18, care este destul de asemănător cu cel al vecinilor săi geografici, necesită totuși luarea în considerare a
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
Puterile Centrale. S-ar putea crede că această evoluție favorizează curentele cele mai "de dreapta" ale socialismului francez, dar ea este contrabalansată de efectele dictatului lui Clemenceau, partizan înverșunat al războiului, care nu ezită să închidă numeroși militanți pacifiști și antimilitariști. Aceste două cauze, care acționează în sens opus, mențin socialismul francez pe o linie mediană, distinctă atît de social-patriotismul, cît și de defetismul revoluționar propovăduit de Lenin. În ciuda unei foarte clare progresii a minorităților, care devin de altfel majoritare în cadrul
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
afectează foarte slab partidul muncitoresc prin intermediul Independent Labour Party. În Germania, votarea unanimă a creditelor de război din august 1914 subliniază slăbiciunea stîngii, a SPD-ului. Prin urmare, formarea grupului Spartakus este opera cîtorva personalități. În Franța, profesiunile de credință antimilitariste și revoluționare ale CGT nu mai trezesc iluzii încă din 1910, în timp ce SFIO, după asasinarea lui Jaurès pe 31 iulie 1914, aderă în totalitate la politica unității sacre. În Belgia, cei cîțiva contestatari marxiști au fost repede reduși la tăcere
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
sa despre un sindicalism supus aparatului politic atrage o bună parte din cadrele sindicaliste revoluționare. Cu 109.000 de membri în 1921, el nu mai numără decît 55.000 în 1925. Pentru a face față criticilor formulate de IC, acțiunea antimilitaristă a grupărilor comuniste de tineret și opoziția, din 1925, față de războiul din Maroc dus împotriva lui Abd el-Krim prima luptă anticolonialistă declanșată în Europa capătă forme aventuriste ce izolează încă și mai mult PCF și facilitează represiunea. Această evoluție se
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
Ceea ce aceasta nu putea să prevadă, era inițiativa pe care urmau să o ia tinerii comuniști belgieni cu aprobarea partidului, semnînd, pe 10 august 1934, un pact de unitate de acțiune cu tinerele gărzi socialiste, prestigioasă organizație în tradiția luptei antimilitariste și antifasciste, dar acceptînd, la insistența acestora din urmă, includerea în acord a organizațiilor de tineret troțkiste. Pentru a o pedepsi pentru această abatere majoră, conducerea organizațiilor de tineret este dizolvată și o delegație a Internaționalei Comuniste a tinerilor (ICJ
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
deturnarea visului și a viului într-o penibilă copie a vidului mecanomorf. Excepție face autenticitatea, chiar dacă subversivă, a vocabulelor ce califică diversele părți ale navei de război pe care Alexandru este îmbarcat alături de camarazii săi, în drum spre Colonie. Mesajul antimilitarist al Jucăriei este clar, veștejite fiind pirateria, crima și, puse la stâlpul infamiei, sadismul și absurdul războiului în care combatanții se zvârcoleau "ca niște jucării cu arc". Însăși ideea de eroism este ultragiată, de vreme ce faimosul regulament se dovedește a fi
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
sale și va aștepta ca alții să plătească producerea serviciului respectiv. Astfel, deși majoritatea indivizilor preferă să locuiască într-o țară care dispune de o bună apărare națională și nu într-una slabă sau lipsită de apărare, fiecare se declară antimilitarist și refuză să plătească atunci cînd este solicitat de reprezentantul unei firme private; dacă alții plătesc, va beneficia și "antimilitaristul", chiar dacă a refuzat să plătească. Întreaga societate și fiecare individ se simt mai bine dacă serviciile colective pure sînt produse
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
țară care dispune de o bună apărare națională și nu într-una slabă sau lipsită de apărare, fiecare se declară antimilitarist și refuză să plătească atunci cînd este solicitat de reprezentantul unei firme private; dacă alții plătesc, va beneficia și "antimilitaristul", chiar dacă a refuzat să plătească. Întreaga societate și fiecare individ se simt mai bine dacă serviciile colective pure sînt produse, dar nimeni nu are interesul de a-și manifesta dispoziția să le plătească. În consecință, întreprinderile private nu vor fi
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
motive, motive franceze care nu se schimbă. Victorien Salagnon mi-a redat timpul în întregime, prin războiul care ne bîntuie limba. Istoria celor cincizeci de ani de decolonizare i-a apărut ca necesitate acestui descendent al unei familii de stînga, antimilitaristă, și în urma întrebărilor născute de observarea faptului că militarii francezi par a fi cumva excluși din corpul social, în vreme ce situația e cu totul alta în majoritatea țărilor. E ca și cum asupra lor ar apăsa un fel de "culpabilitate colectivă". Din întîlnirea
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
suport se înmulțesc. Prin acțiuni mai mult sau mai puțin spontane, de obicei cu prilejul întâlnirilor de lucru ale liderilor țărilor dezvoltate, reuniți în G8, G20, sesiuni FMI și BM, ori ale altor instituții mondialiste, tineri, studenți și elevi, grupuri antimilitariste cuprinzând și reprezentanți ai religiilor se opun proiectelor și acțiunilor distructive de epuizare a resurselor naturale și umane, se condamnă goana după bani, lux și desfrâu. Mulți dintre "revoluționarii anului 1989" din fostele țări socialiste fie au renunțat la vechile
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
republicilor sovietice” și „să întețească, fie legal, fie ilegal, propaganda în rândul trupelor trimise contra republicilor sovietice”. Așa cum precizează Troțki, „frontierele URSS nu sunt decât tranșeele luptei de clasă”. Este astfel oficializată necesitatea pentru comuniști de a duce un război antimilitarist în sânul propriilor armate naționale, iar principalul factor de acțiune în acest sens sunt organizațiile comuniste de tineret. în țările coloniale (Indochina) sau semicoloniale (China*), a venit ora discursului „național-revoluționar”; în 1923, aceasta este și situația Germaniei, unde comuniștii sunt
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
stabilită peste tot, cortina finală va cădea și jocul politicii de putere se va încheia. A ajuta la realizarea scopului respectiv era privit ca parte din misiunea Americii. De-a lungul istoriei națiunii, destinul Statelor Unite a fost conceput în termeni antimilitariști, libertarieni. Acolo unde misiunea națională își găsea o formulă neagresivă, abstenționistă, ca în filosofia politică a lui John C. Calhoun, ea era concepută ca promovare a libertății interne. Astfel se poate „face mai mult pentru răspândirea libertății prin exemplul nostru
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Cehia, Bulgaria, Grecia și Lituania. Cehia are cel mai mare număr de persoane care nu au încredere în Biserică (potrivit tabelelor de distribuție realizate pe baza rezultatelor sondajului mulți sunt necredincioși, agnostici sau atei). Este, de asemenea, țara cea mai antimilitaristă din Europa și una dintre cele mai critice cu privire la funcționarea Parlamentului, administrației publice, poliției și sindicatelor. În Grecia și Bulgaria mai mult de 70% dintre cetățeni nu au încredere în administrația publică, justiție, Parlament și sindicate. Aceste două țări diferă
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
erau: 1. Chestiunea socială: mișcarea muncitorească; social-democrată; comunistă; bunduri (evrei comuniști din Bucovina și Basarabia); secte religioase; cluburi sportive; mișcarea studențească; mișcarea antisemită în general; mișcarea fascistă; mișcarea ofițerilor de rezervă; mișcarea demobilizaților; chestiunea agrară. 2. Chestiuni politice: a) propaganda: antimilitaristă, naționalistă maghiară, monarhistă rusă, ucraineană, bulgară (Societatea „Dobrogea” și acțiunea ei), antidinastică, emigrări; b) Acțiunea minorităților: unguri, sași, germani, ucraineni, bulgari și ruși. 3. Chestiuni profesionale: muncitori (doleanțe și nemulțumiri); mișcarea profesorilor, institutori și învățători; mișcarea amploaiaților comerciali și industriali
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
vulgaritate [...], și ar trebui să le fie rușine că sînt numai germani"292. Însă aceste sarcasme nu au fost înțelese cu-atît mai mult cu cît au fost atribuite unui nebun. În orice caz, au avut mai puțină influență decît literatura antimilitaristă care în Franța va cîștiga un mare public, prin romane cum ar fi Cavalerul Miserey de Abel Hermant 293, prin jurnale satirice ca Farfuria cu unt, sau chiar cu unele diatribe ale "liderilor de opinie" printre care Remy de Gourmont
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
aprilie Azi dimineață, pe la ora zece și jumătate, prințul Carol a fost rechemat de către tatăl său. Se așteaptă sosirea prințului imperial al Germaniei 38, ceea ce impune o uniformă nouă, special pentru această festivitate. Profesorul elvețian expune, în timpul mesei, teoriile sale antimilitariste. Indignarea soacrei mele. 18 aprilie Superbă zi însorită. Am aranjat, împreună cu soacra mea, hainele soțului ei mort în 190239. Pălaria: sudoarea frunții a marcat ușor borul. Moliile. Cuvintele soacrei mele. Uniforma de căpitan de stat-major. Cea de comandant. Chipiul roșu
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
populației manifestă un patriotism defensiv fără tendințe belicoase, ea este profund atașată ideii de independență și de securitate a Franței. Mobilizarea se face fără entuziasm, dar cu hotărîre. Intrarea Franței în "războiul drept" trezește chiar și în pacifiști și în antimilitariști flacăra din 1792. "Clasa muncitoare s-a hrănit întotdeauna cu tradițiile revoluționare ale soldaților anului II mergînd să ducă lumii libertatea", clama secretarul general al CGT, Léon Jouhaux, la funeraliile lui Jaurès, asasinat de un naționalist, la 31 iulie. Socialiștii
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
speranțele pe care și le-a pus revoluționarii în el. În iunie 1914, Mussolini avea să-și dezvăluie, în sfârșit, întreaga sa capacitate. Portul Ancona a devenit un oraș roșu, socialist. Pe 7 iunie 1914 a avut loc o manifestare antimilitaristă, care urmarea să obțină eliberarea unui soldat, Masetti. Acesta, într-o clipă de nebunie, și-a rănit, în Libia, colonelul. Trei muncitori au fost omorâți, cincisprezece răniți. Perioada a fost denumită „Săptămâna roșie”. Partidul socialist, Confederația Generală a Muncitorilor lansează
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]