772 matches
-
voiam să spun, există și muza asta în tine. Cam multe muze în același trup, nu? Dă-mi voie să-ți spun că deja coexistența - e adevărat pașnică - în ființa mea a celor două muze, pictura și scrisul, atît de antinomice, e trăită ca o dramă. Nu de puține ori dureros-dihotomică. Prin neadecvare. Cele două persoane - ca Voltaire cu bunul Dumnezeu - se salută dar nu-și vorbesc. Sau frăsuirea lui Faust: Ah, două suflete-mi sălășluiesc în piept! Bănuiesc că atunci
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
gest are o încărcătură simbolică și se înscrie pe o coordonată cu străvechi rădăcini: când bolșevicii au mutat capitala de la Petersburg la Moscova, faptul a demonstrat ruptura cu tradiția unei Rusii tinzând spre europeizare și revenirea la tradiția imperiului asiatic antinomic și antagonic față de spiritul european. Dacă a te recunoaște într-o epocă sau într-un curent de gândire dintr-un timp mai mult sau mai puțin îndepărtat este un lucru firesc care definește mai bine o personalitate individuală sau spiritul
Sensul istoriei by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/16386_a_17711]
-
în această proză de început e compusă din bunici, copiii și nepoții lor (Ortansa și Tololoi, nepoata Lilli orfană de mamă și soția lui Tololoi, Mary, plus, evident, nepotul Mirel). Mirel, un adolescent cu personalitatea încă neformată, oscilează între pulsiuni antinomice, de cruzimi nemiloase și duioșii puerile. E, evident, un adolescent bîntuit de căutări erotice, năzuind spre izbîndă carnală, cum, de fapt, își ascunde infantilismul, prin comportament voit cinic și răutăți crude intens cultivate. Obiectul ironiei sale constant sălbatice e unchiul
Proustianul Anton Holban by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16033_a_17358]
-
viața veșnică, părinte”. Ioan Es. Pop adoptă, cum bine observa Dan Cristea, postura unui poète maudit. E mai întîi, în Ieudul fără ieșire, o rotire în cercul propriei condiții, prin abolirea punctelor cardinale și confuzia sus/ jos. Perechile de termeni antinomici (intrare/ ieșire, închidere/ deschidere, interior/ exterior, viață/ moarte) nu mai funcționează, opozițiile configuratoare topindu-și semantismul într-o indistincție, la rîndul ei, „blestemată”. Eroul liric trăiește într-un univers bolnav, dezarticulat logic, cu sensurile sparte: „își sărbătorește ziua. e fericit
Florile răului by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2636_a_3961]
-
tăcere, ori, în cel mai bun caz, amintiți sporadic, „doar în șoaptă”, în timp ce de trecere se bucură indivizii, volens - nolens, apropiații noștri de fiecare zi, colcăind de „sensuri grosolane / insolaneță, orizonturi opace, șiretenie”. Poetul își exprimă în același romantic mod, antinomic, disprețul și detașarea de lumea mărginită, vulgară, de „puzderia de oameni” care „își plimbă absența” pe bulevarde, alteori își impută că se complace în prezența ei, făcându-se vinovat de toleranță și capitulare („Devoțiune”), resemnat că „lumea nu poate fi
VIUL ŞI APROAPELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380062_a_381391]
-
l'univers repose sur le Son" (Alain Daniélou, citat înserat ca motto al studiului Considerații asupra unei "muzici atemporale", elaborat de Corneliu Dan Georgescu și tipărit în volumul la care facem referire). Congruența unor repere estetice, fie ele complementare sau antinomice, o preocupă constant pe Speranța Rădulescu, etnomuzicolog deosebit de mobil și constructiv, de data aceasta în sfera globalismului muzicologic: Estetica muzicii la plural. Câteva reflecții grăbite, eseu ce survolează plaja unor criterii și atitudini estetice vehiculate pe teritoriul așa-zisului sat
Un alt fel de manual by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8611_a_9936]
-
de exemplu, sau doar una dintre componentele sale, artistul îi deconspiră alcătuirea modulară și împinge analiza pînă la completa lui fărîmițare, dar, în același timp, el sugerează și mecanismul construcției, coeziunea elementelor și imensa lor putere generativă. Această situare aparent antinomică, a cărei acțiune se exercită concomitent asupra formei, poate fi percepută în toată anvergura sa deopotrivă în pictură și în sculptură. Pictura este, de fapt, o demonstrație de constituire și de uzurpare a imaginii, de exacerbare a detaliului constitutiv și
Paul Neagu, între materie și poezie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8409_a_9734]
-
deductibil.Similitudinea cu procedeul dispersiilor motivice, a variațiilor tonale surpriză, operate de găndirea muzicală, este uimitoare. Mihail Diaconescu construiește un discurs cu o structură simfonică fără echivoc atunci când folosește un rulaj psihologic- atitudinal cu sensuri cvasi-nelimitate, similar unor trasee modulatorii antinomice, intersectabile pe diagonale fracturate ale cadranului tonalităților. O multitudine de personaje se perindă, întretăind drumul autorului, creând puncte de controversă, confuzii și distorsionări de loc inocente, invocă argumente arbitrare, se manifestă eroic sau cu o șovăitoare vulnerabilitate menită să atingă
DE LA CUV?NT LA SUNET ?I DE LA SUNET LA CUV?NT ?N ROMANUL NOP?I ?I NELINI?TI DE MIHAIL DIACONESCU by Elena Agapia Rot?rescu () [Corola-journal/Journalistic/84201_a_85526]
-
În plus, Steinhardt și tipul său de lectură critică nu ar putea să provoace decât derută unui intelectual „cu ambiția construcției și cu vocația seriosului” (Mircea Muthu). Aceasta și datorită ambiguității criticii profesate de Steinhardt: dintre cele două mari teorii antinomice asupra procesului lecturii („descoperim” sensul sau îl „construim”), Steinhardt le alege pe... amândouă. Mai exact, el preia de la prima ideea că „Autorul nu a murit” și că a depus el însuși sensul în structurile textuale, dar, în același timp, nu
Idiosincraziile unui pseudoînfrânt. N. Steinhardt văzut de Adrian Marino by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/4289_a_5614]
-
Dar avem de-a face acolo cu o afirmație de cea mai mare banalitate, care explicitează chiar tema prelegerii: distincția dintre cele două atitudini spirituale. Cum altfel ar fi putut începe și unul și altul? Apoi ea face lista caracteristicilor - antinomice - ale magiei și misticii din cursul lui Nae Ionescu, declarându le un „rezumat selectiv și simplificat“ al celor două capitole menționate din cartea lui Underhill. Judecata aceasta poate părea justă la o primă privire, mai ales că Nae Ionescu își
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
individ, reducerea problemei salvării, reducerea echilibrării noastre în mijlocul realității sensibile și esențiale, prin cunoașterea pură a acestei realități, prin înglobarea realității acesteia în noi înșine“ - care definesc egocentrismul. Underhill nu folosește acest termen și nici nu îl pune în ecuație antinomică cu teocentrismul caracteristic misticii. Individualismul de care vorbește ea nu înseamnă numaidecât și în mod obligatoriu egocentrism - chestiune elementară de terminologie filozofică. Tot aici Marta Petreu mai face câteva afirmații false. Ea scrie că remarcile naeionesciene asupra terapiei prin voință
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
silabă neaccentuată, să sugereze nemărginirea spațiilor parcurse de lumina astrului. În strofa următoare, alternarea silabei finale accentuate cu una neaccentuată, ca un ecou pierdut în spații, evocă alternanța dintre elan și fuga infinită a luminii prin "depărtările albastre". Aceeași cadență antinomică în strofa a treia între versurile 1 și 3 pe de o parte, semnând determinarea, și versurile 2 și 4 conținând fiecare câte o mișcare cu sensuri opuse: "Icoana stelei ce-a murit/ Încet pe cer se suie; / Era pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
bat în geam/ Și se cutremur plopii,/ E ca în minte să te am/ Și-ncet să te apropii." "Sublinierea incompatibilității dizarmoniei cu existențialul este viguros exprimată de Eminescu printr-un alt sistem de ritmicitate, și anume acela al ritmicei antinomice. Ca atare, dacă de cele mai multe ori ritmica sensurilor în lirica eminesciană este armonizantă, reflectând comuniunea universală, alteori ea este disonantă sau chiar antagonică, relevând latura inarmonică a lucrurilor, a lumii. Așa se naște "tristețea metafizică" din poezia eminesciană de iubire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
omenirea va fi sfărâmat jugul acestui univers perisabil, învingând suferința-i atroce și moartea sa, Gloria Divinității nu se va manifesta pentru a justifica toate aceste lucruri ? Pe de altă parte, în ciuda acestei accepții de elevat lirism al cuplului aparent antinomic, viață-moarte, în una din poeziile din volumul Grădinarul dragostei, Tagore vorbește despre aspirația neînfrânată spre un Dincolo depășind diada amintită, unde se simte străin, așa cum s-au simțit și Heraclit, Leonardo da Vinci, Rimbaud, Eminescu. Nu izbutesc să-mi aflu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
de a ne convinge de această dublă performanță depășirea ambiguității reale și trăinicia "înveșnicirii" creată poetic. Or, a învesti cuvântul, deja ambiguu prin imperfecțiunea cunoașterii umane, cu o nouă ambiguitate, constituie pentru receptivitate un joc periculos. Este a treia diadă antinomică, în care cea ce se amplifică progresiv este absența iar, corespunzător, existența. Peregrinând prin cuvinte ambigui, cititorul trebuie să refacă drumul prin absențe către intenția poetului, de la jocul secund al poetului la jocul prim al Creației. Evident, exprimarea ambiguă prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
orfic și structura prozodică conlucrează armonios, poemul dobândește capacitatea de dezvolta o a treia componentă care depășește perfecțiunea și armonizarea dublului cadru "geometric": este deschiderea metafizică eliberatoare. Întâlnirea dintre cvadratura pitagoreică și deschidere metafizică reflectă și pune în acțiune caracterul antinomic al lumii noastre, conflictul dintre finitudine și nemărginire, reflectat și pus în acțiune la rândul său, de aspirația apriorică a spiritului omenesc de transcendere a limitelor, întru atingerea anagogică a libertății spirituale radicale. Această fenomenologie are loc, de pildă, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
înțeles. Perfecțiunea absolută nu are sens decât subminată de morală. Viața este anterioară lumii pentru ca lumea să se poată concentra în punctul perfecțiunii ei absolute, unde precedentul vieții se recunoaște în apariția factorului spiritual. Formula „apariția vieții pe pământ“ este antinomică, dacă nu falsă; este, mai degrabă, vorba despre identificarea vieții de către lume prin transfigurarea energiei obiective în punctul perfecțiunii ei absolute. Această transfigurare are valoare morală, pentru că manifestă o intenție subiectivă de dobândire a sensului. Pentru lume, viața nu are
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
săi: Dana Borsan (București), Christoph Lieske (Salzburg) ori Anthony di Bonaventura (Boston). Un tușeu deopotrivă elegant și eficient, o abordare decentă, cuviincioasă, fără puseuri destabilizante, o frazare turnată pe logica principiilor simetriei și ale cvadraturii clasico-romantice, dar și pe legitățile antinomice desprinse din gândirea filosofică germană, au condus la recompunerea unei partituri dificile tocmai datorită complexității sugestiilor compoziționale: expresia lapidară, concisă, stilul concertistic sobru, concentrat (din prima parte); discreția, chiar intimitatea de tip "Schwermutt" (din partea mediană); atmosfera dansantă, stenică, uneori spumoasă
Miscellanea by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9434_a_10759]
-
pozitiv”. Presupunerea care stă la baza sistemului juridic pozitiv nu rezistă. Și totuși, observă pe drept cuvânt filosoful italian, nu poate fi negat faptul că el „are un caracter juridic”. Giorgio del Vecchio explica această situație de fapt (deși este antinomică): „El impune, Într adevăr, În mod imperativ, o anumită coordonare Între subiect și obiect: stabilește o pretenție, căreia Îi corespunde pe de altă parte o obligație; suntem deci incontestabil În sfera formei juridice a dreptului. Deci, din cauza numeroaselor echivocuri și
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
La ce se referă autorul când vorbește de „un naufragiu iminent“? Întregul roman este scris în acest stil. Intonația frazelor complicate inutil devine tenebroasă atunci când autorul filozofează; ea aduce aminte de marșurile funebre interpretate la fanfară: „Suntem posesorii unei averi antinomice: viața și moartea. De la fusiforma zbatere de aripi a păsării Iris până la descoperirile sacrosancte ale arheologiei sec. XX, absolut totul se subordonează acestei predestinări neantice.“ Culmea este că și descrierea actului sexual suferă de aceeași artistizare forțată, lipsită de grație
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
nu invers, principele trebuie să-și regleze comportamentul știind că, de la natură, oamenii "sînt nerecunoscători, schimbători, prefăcuți și ascunși, că fug de primejdii și sînt lacomi de cîștig" etc., etc. Perfecțiunea nu este de partea omului, crede Machiavelli. Categoriile caracteriale, antinomice, fac obiectul capitolului XVI, o veritabilă pagină de manual despre psihologia umană. Aceleași adevăruri universale erau exprimate și în Discorsi. În statul civil, regat al legii, cel care guvernează trebuie totuși să fie cumpătat, să procedeze cu omenie, "iar încrederea
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
două concepte complementare fără a da preferință unuia din ele nu se împăca defel cu gravitatea sumbră a teologiei medievale. Prelații vroiau răspunsuri răspicate și îndemnuri univoce, iar nu buclele imprevizibile ale sofismelor acrobatice. În plus, gîndită prin prisma perechilor antinomice (potență-act, formă-materie, inteligibil-sensibil), creația lumii din nimic nu putea fi explicată, cum nu putea fi explicată nici apariția pămîntului, a cerului și a transcendenței. Pe scurt, Aristotel și Platon nu puteau trece prin găoacea selectivă a învățăturii creștine decît dacă
Cerul filozofiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7401_a_8726]
-
sau celui ce recunoaște în el inconsistența devenită forță și hăul devenit lume. Tocmai de aceea exasperarea poartă în spate masca exasperării, iar conștiința ironică a mimării, masca acestei conștiințe". Aplicația cercetării în cauză scoate în relief tocmai acest cîmp antinomic al scrisului cioranian ce pînă la urmă se recompune, paradoxal, într-o unitate cu atît mai convingătoare cu cît vectorii săi par incompatibili. Aidoma unui magnet, sagacitatea exegetului adună particulele metalice ale unei meditații ce se afirmă deliberat în dispersie
Fețele autenticității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7567_a_8892]
-
categorii socioprofesionale (instituții creditoare, depozitari ai instituțiilor de credit și financiare nebancare, consumatori viitori ai băncilor), conflicte de natură să declanșeze fisuri sistemice profunde în buna funcționare a economiei de piață. ... 10. Se mai afirmă că Legea nr. 52/2020 este antinomică dreptului pozitiv intern în vigoare, întrucât introduce 3 cazuri de impreviziune prezumate absolut de legiuitor, prezumții care nu pot fi înlăturate prin niciun mijloc de probă, simpla îndeplinire a situației premisă ducând automat la impreviziune, independent de neîndeplinirea celorlalte condiții
DECIZIA nr. 345 din 26 mai 2022 () [Corola-llms4eu/Law/263209]
-
trebuie să verifice în fiecare ipoteză de lucru îndeplinirea de către profesionist a obligației de informare a consumatorului. ... 16. Se afirmă că Legea nr. 52/2020 încalcă exigențele privind siguranța circuitului civil și previzibilitatea legii prin aceea că stabilește o procedură antinomică față de dispozițiile Codului civil, iar normele analizate nu permit judecătorului verificarea întrunirii condițiilor pentru garantarea protecției de tip excepțional a consumatorilor. ... 17. Se mai arată că art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016 încalcă art. 44 și art.
DECIZIA nr. 345 din 26 mai 2022 () [Corola-llms4eu/Law/263209]