74 matches
-
ce se prezintă în alegeri și promovează candidați în funcții publice prin intermediul alegerilor".7 Capacitatea acestei definiții de a vedea dincolo de eticheta oficială este relevantă în spațiul postcomunist. Istoria recentă a partidului unic a condus la creionarea unor atitudini civice antipartinice la începutul perioadei de tranziție. Astfel, pe lângă denumirea clasică de "partid", în România au înflorit multiple modalități de definire ale formațiunilor politice înscrise în competițiile electorale românești. În afara denumirilor frecvent întâlnite de "partid" și "uniune", mai există alte 14 etichete
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
a schimbării taberelor de către elite nemulțumite se regăsește la nivelul alegătorilor care devin confuzi și reușesc cu greutate să asocieze denumirile partidelor cu elitele care le reprezintă. Acestei situații i se adaugă absența legăturilor dintre partide și societate și sentimentele antipartinice în rândul populației. Astfel, alegătorii prezintă atașament redus față de partide. Absența cristalizării identităților nu permite un model (pattern) clar de aliniere al alegătorilor, situație care era valabilă și la jumătatea anilor '90 (Mair 1997, 182). Drept urmare, partidele postcomuniste, în general
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
incriminați prin aceste falsuri. După 1953, anchetele, În ansamblul lor, nu și-au modificat scenariile deja scrise. Anchetatorii și anchetații Își jucau rolurile În continuare: „Faptele erau astfel repartizate pe fiecare arestat Încât ele dădeau tabloul unei acțiuni organizate, antisovietice, antipartinice și antistatale. șeful anchetei formula atât Întrebările, cât și răspunsurile pentru fiecare arestat În parte, din birou”, relata un fost anchetator al Securității 12. Problema care trebuia rezolvată consta În obținerea confirmării acestor vinovății prestabilite. În acest scop, se recurgea
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
operațiunea defrișării pământurilor necultivate, ocazie cu care se face remarcat de către Hrușciov*. în 1956, devine secretar al Comitetului Central însărcinat cu problemele apărării iar, în iunie 1957, datorită faptului că l-a susținut pe Hrușciov în lupta acestuia contra „grupării antipartinice”, devine membru al Biroului Politic și apoi președinte al Sovietului Suprem, în mai 1960. în octombrie 1964, ia parte activă la înlăturarea mentorului său și devine prim-secretar al PCUS, înainte de a-și lua, în aprilie 1966, titlul de secretar
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
puțin zgomotos din PC, dar aparatul și militanții de bază sunt puțin afectați. PCF rămâne unul dintre partidele cele mai staliniste și, de altfel, nici nu recunoaște existența „raportului atribuit tovarășului Hrușciov”. și va trebui să se aștepte căderea „grupului antipartinic - Molotov, Kaganovici -, în 1957, pentru a-l vedea pe Thorez, care și-a pierdut astfel susținătorii de la Moscova, împăcându-se cu Hrușciov cu ocazia conflictului chino-sovietic*. în PCI, dimpotrivă, Togliatti profită de climatul creat de „raportul secret” pentru a dezvolta
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ideea unei anumite diversități de orientare în sânul mișcării comuniste internaționale*. Aprofundarea și apoi eșecul destalinizării Voința de reforme hrușciovistă se izbește atât de inerția structurală a sistemului, cât și de opoziția conservatoare manifestată, în iunie 1957, prin tentativa „grupului antipartinic” reprezentat de Molotov, Malenkov și Kaganovici de a-l demite pe Hrușciov. Dar acesta, susținut de o majoritate din sânul Comitetului Central, triumfă și încearcă să aprofundeze destalinizarea. în 1961, în timpul celui de-al XXII-lea Congres al PCUS, vrea
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
la marginalizarea lui Malenkov; în septembrie 1953, devine prim-secretar al PCUS*. Pe 25 februarie 1956, el prezintă în fața celui de-al XX-lea Congres al PCUS „raportul secret”, declanșând astfel procesul destalinizării*. în 1957, îndepărtează din conducerea partidului „grupul antipartinic” format din mai mulți staliniști. Amnistiază și eliberează mai bine de jumătate din deținuții din Gulag* și reabilitează numeroase victime comuniste ale terorii*. Pe plan intelectual, permite o anumită relaxare a cenzurii - în 1962, Soljenițîn publică O zi din viața
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
cronică în mai multe numere, semnată de Saviu Bratu. Devierile de la linia trasată de partid sunt prompt „demascate” și sancționate. Astfel, S. Damian, în Poezia indirectă și atemporală (11/1954), critică aspru poeții de la „Almanahul literar” din Cluj pentru caracterul antipartinic al liricii lor. N. Doreanu, în Scrisoare deschisă către bietul Ioanide (4/1954), îl acuză violent pe G. Călinescu de deviaționism ideologic. De ochiul vigilent al criticilor înregimentați nu pare să scape aproape nimeni, baza ideologică fiind ilustrată adesea cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287200_a_288529]
-
ei devin frânele ce pun piedică avansului creativității din fabrica pe care o coordonează. Tratamentul la care sunt supuși entuziaștii inovatori acționează ca o hârtie de turnesol. Ironia de care este înconjurată munca acestor pionieri staliniști trădează răspândirea unui spirit antipartinic. Prejudecata "studiilor de specialitate" este una abandonată în democrația populară. Uzina comunistă este hrănită de energia celor care se dedică schimbării, conștienți fiind de poziția lor de constructori ai socialismului. Îndoiala în fața liniei de partid este un păcat capital. Neglijarea
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
retrograda și, ulterior, pentru a-l aresta pe Lucrețiu Pătrășcanu, personalitate marcantă a elitei comuniste românești. Deși Teohari Georgescu fusese unul dintre colaboratorii lui Dej În campania contra lui Foriș, el a fost epurat În 1952 ca membru al facțiunii „antipartinice” a Anei Pauker. Teohari Georgescu, la origine muncitor de naționalitate română, care nu aparținuse grupului de emigranți de la Moscova, a făcut „front comun” cu Ana Pauker și Vasile Luca Împotriva lui Gheorghiu-Dej. El nu fusese membru al „grupului din emigrație
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
a devenit cunoscută, Dej va propune membrilor PMR, aflați în Plenară, transmiterea unui mesaj de solidaritate cu CC al PCUS, în care să se exprime interesul deosebit pentru „unitatea de nezdruncinat a CC al PCUS” și importanța înlăturării grupului fracționist antipartinic al celor trei pentru „unitatea tuturor partidelor comuniste și muncitorești”, pentru “întărirea disciplinei acestor partide și a Comitetelor [lor] Centrale”. Este de remarcat că aceste aprecieri ar fi putut fi folosite la fel de bine și în cazul înlăturării lui Hrușciov. 6
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
toamna lui 1956, Hrușciov a început în luna mai tatonarea părții iugoslave cu scopul refacerii relațiilor dintre cele două state și organizării unei întâlniri la vârf. Contactele s-au intensificat pe parcursul lunii iulie, după eliminarea din PCUS a „grupului fracționist antipartinic” Molotov - Malenkov - Kaganovici. Inițial, Hrușciov a făcut apel la polonezi pentru a intermedia o întâlnire cu Tito. Pe parcurs însă, probabil la sugestia iugoslavilor, s-a recurs la „canalul românesc”, cei doi lideri căzând de acord asupra unei întâlniri la
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
din PDL a lui Vasile Blaga.Publicat pe 28 mai 2013 „Văd că se vehiculează posibila mea excludere din PDL pentru că am îndrăznit să spun că insultele și amenințările nu pot duce la consolidarea partidului. E o evidență. A devenit “antipartinic” să spui lucruri evidente?”, se întreabă retoric Paleologu, după ce anterior preciza că el nu a spus că Vasile Blaga este "un inconștient" ci că este pură inconștiență să ameninți și să înjuri lumea într-un partid care este oricum divizat
Baconschi, Preda și Paleologu sar la gâtul lui Blaga by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/37257_a_38582]
-
mai presus de orice, faptul că în februarie 1956, la Congresul al XX-lea, distrusese mitul lui Stalin. „Raportul Secret” al lui Hrușciov a fost, într-adevăr, unul din documentele politice fundamentale ale veacului trecut. Nu doar membrii „grupului fracționist, antipartinic și fără de principii” Molotov, Kalaganovici, Malenkov, Bulganin, Pervuhin, Saburov și Șepilov „care li s-a alăturat” (așa avea să rămână acesta în istorie, „Șepilov care li s-a alăturat”) se opuneau din răsputeri destalinizarii, ci și liderii unor partide comuniste
Despre materialismul oniric - Lenin, Stalin, Hrușciov și visul tovarășei Lazurkina by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/5116_a_6441]
-
transfigurat, codificat, fără localizare precisă." De bună seamă că: Pentru mine, România nu este doar Zelea Codreanu, "Căpitanul" Gărzii de Fier, nici doar Antonescu sau Ceaușescu sau Securitatea sau cei care, mai ieri, în presa ceaușistă, mă numeau străin, elitar, antipartinic, iar azi, în presa liberă, mă numesc trădător, detractor, noul american etc. Pentru mine, România este și țăranca tânără și frumoasă care a străbătut, în anii războiului, sute de kilometri, înfruntând mari primejdii din partea autorităților antonesciene, pentru a ajunge în
Amintiri despre Florin Mugur și Norman Manea by Horia Gane () [Corola-journal/Imaginative/12682_a_14007]
-
motiv de reproș - mi se pare în acest caz o idee foarte bună. Alternativele ar fi fost mult mai riscante: ar fi presupus fie analize politologice, istorice și semantice amănunțite, care să explice specificul ideologic al folosirii unor termeni ca antipartinic, centralism, deviaționism, imperialism, libertate etc. în diferite momente ale regimului comunist, fie - mai ales în cazul unor metafore clișeizate și ridicole - cârmaci, far, otravă - ar fi putut favoriza o luare de poziție didactic-sarcastică. Mai ales acest risc este evitat prin
Cuvintele limbii de lemn by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7157_a_8482]
-
cărțile sale) este mult criticat. De abia e ales, totuși, încă, în Comitetul Central și, echivoc, în Biroul Politic. Despre eroarea cărților sale a vorbit Vasile Luca și, mai ales, Miron Constantinescu (omul Anei Pauker). I se reproșează, ca atitudine antipartinică, amenințarea lui Pătrășcanu că demisionează din minister. I se cerea, mereu și mereu, să se dezbare de mediul său burghez și să asculte, disciplinat, de deciziile partidului. Iar mediul său burghez și mic burghez era constituit din Belu Silber, Lena
Procesul Pătrășcanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15765_a_17090]
-
considerat criteriu valorizator decisiv; "valorificarea moștenirii literare" în comunism prin "opere alese" e o tristă comedie ideologică; dogmatismul sever există și într-un caz și în celălalt, diferența constă între ignorarea totală și falsificarea grosolană a tradiției; 2. proletcultismul a antipartinic, iar realismul socialist e partinic; am arătat anterior că nu e vorba de o diferență calitativă; adaptarea tematică în funcție de proletariat și deformarea/ degradarea limbajului estetic sunt aceleași. Mai importantă decât orice ar fi poate o scurtă definire globală a termenului
Proletcultism sau realism socialist? (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8185_a_9510]
-
și să doarmă pe ciment. Când nu mai poate să umble încontinuu timp de șase ore se prăbușește și este bătut cu dușmănie. Este supravegheat tot timpul prin vizetă și amenințat cu pistolul. Toate acestea pentru ca să se desolidarizeze de actele "antipartinice" și "antistatale", "antisovietice" și "antistaliniste" ale lui Lucrețiu Pătrășcanu și ale grupului său, să declare că acesta s-a întâlnit cu niște americani în casa Lenei Constante, vechea prietenă a lui Harry, că însuși acesta a avut o activitate "periculoasă
Amintirile lui Harry Brauner by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/8338_a_9663]
-
viață (societatea socialistă multilateral dezvoltată prin sondaj, între București și triunghiul Bocșa Montană/ Dognecea/ Caransebeș) și dosare de existență, stilul fiind când incisiv, când neutru, când tandru și plin de omenie (mai ales în cazul evocării membrilor familiei). Chiar dacă atacurile antipartinice și antisocialiste fățișe par lipite, adică adăugate după 1990, meritorie rămâne reasamblarea acestor fragmente cu o sută de figuranți și protagnist (în fond, o frescă a destrămării entropice) implicarea la persoana întâi a autorului fiind condiția obligatorie a credibilității artistice
Geologul, antierou și scrib by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/11404_a_12729]
-
spune că îi pare rău pentru că n-a fost votat la Onești cum se aștepta. Este o formă de recunoaștere a mitei electorale, ce-i drept cu efect modest. Amenințat cu schimbarea din fruntea Senatului, Nicolae Văcăroiu are un puseu antipartinic pentru o zi, declară că e gata să voteze ordonanța Tăriceanu, care suspenda „pomana“ lui Năstase. Dar a doua zi votează împotrivă. Ce se întâmplă, el a vrut, dar nu s-a putut, asta e. Cum nu se va putea
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
convingerea că foarfeca lui operează sarcoame, dă afară tumori. El nu distrugea un eseu, aplica profilaxia marxist-leninistă. Era convins că el și numai el planta și creștea cultură sănătoasă la Iași. Mirosea orice urmă de misticism, de sexualism, de simboluri antipartinice. "Dirijorul titlu de poezie? Adică cum (cacofoniile nu-l speriau pe Turcitu) dirijor? Nu cumva e o aluzie la... (și arăta în sus, cu deget conspirativ). Noi aicea trebuie să ajutăm autorii să..." "Nu-i mai ajutați. Publicați-i!" Iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
grupurilor catolice organizate, a asociațiilor democrat-creștine și a unui anumit grad de polarizare partizană stimulată de Războiul Rece. În Spania, la originea consolidării prin intermediul elitelor se află: tradiția de demobilizare și neparticipare a regimului Franco (patruzeci de ani de propagandă antipartinică); declinul imediat al participării politice din faza inițială a instaurării democrației (în a doua jumătate a anilor șaptezeci; declinul ideologiilor și modernizarea unei societăți complexe în unele regiuni; rolul mass-media într-o societate modernă sau cvasi-modernă; detașarea maselor; moderația elitelor
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
socotesc și eu - s-au lăsat târâți și ei de acest curent antiprogresist neglijând să se informeze asupra lingvisticii sovietice. (Ă). Hotărârea Prezidiului Academiei R.P.R. și discuțiile stârnite de raportul secției de științe medicale a Academiei R.P.R., privitoare la spiritul antipartinic, cosmopolit, slugarnic față de știința burgheză decadentă și dușmănoasă față de știința Înaintată, patriotică a Uniunii Sovietice, spirit care se manifestă În Revista de Oftalmologie, vor Întări și pe lingviștii români În hotărârea de a apropia cât mai mult preocupările lor științifice
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
din cadrul ministerului de finanțe și a băncii naționale se transformase într-o complexă capcană politică pentru Luca, una din care nu a reușit să se salveze. "Autocriticile" sale repetate erau considerate superficiale și insuficiente pentru eliminarea cauzelor profunde ale manifestărilor "antipartinice" de care se făcuse vinovat. La un moment dat, atmosfera a devenit foarte tensionată prin replica dură pe care Luca i-a dat-o lui Constantinescu: "Respectă cel puțin vârsta, dacă nu calitatea mea. Dacă vrei, treci în locul meu; dacă
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]