72 matches
-
pildele antice? Poemele acestea sunt grave și severe: nu sunt „poetice”, nu sunt „frumoase”, nu urmăresc să fie admirate. Ele proclamă direct sau cu un minim de retorică indirectă lucruri esențiale și presante. Aceasta nu înseamnă deloc că ar fi „antipoetice” sau „prozaice” în spiritul lirismului de avangardă. Jebeleanu nu propune nici o formulă și nici o tehnică, nici inovatoare, nici tradițională. Nu-și pune probleme de artă: arta cea mare a acestui poet e de a spune adevărul cel mai omenesc în
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
cu eludarea ludică a morții, așa cum se va întâmpla și în Coarde vechi și noi (1936). Aptitudinea pentru jocul liric, lexical și ideatic i-a adus lui M. eticheta de poet bizar, grav și ludic în același timp. În Poezii antipoetice (1933), cu un titlu polemic inspirat de Adrian Maniu, se observă totuși un echilibru interior, asigurat de esențe foarte pământești și, iarăși, balcanice, precum mărgeanul, rodiul, portocalul, șofranul, nardul, măslinul ș.a. Poeme în limba păsărească (1936) se așază pe fundamentul
MAGHERU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287955_a_289284]
-
nu e un scop în sine, ceea ce contează este grăuntele de plaisir din ea și preocuparea cvasibarocă de a nu o lăsa să piară ,,pre limba ei”. SCRIERI: Tudor Ardeleanu, București, 1926; O legendă, București, 1927; Capricii, București, 1929; Poezii antipoetice, București, 1933; Coarde vechi și noi, București, 1936; Poeme în limba păsărească, București, 1936; Poeme balcanice, București, 1936; Piele de cerb, București, 1937; Domnul Decan, București, 1939; Egoistul, București, 1939; Oglinda fermecată sau Divina recreațiune, Craiova, 1944; Poezii antipoetice, îngr
MAGHERU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287955_a_289284]
-
Poezii antipoetice, București, 1933; Coarde vechi și noi, București, 1936; Poeme în limba păsărească, București, 1936; Poeme balcanice, București, 1936; Piele de cerb, București, 1937; Domnul Decan, București, 1939; Egoistul, București, 1939; Oglinda fermecată sau Divina recreațiune, Craiova, 1944; Poezii antipoetice, îngr. Romulus Vulpescu, pref. Perspessicius, București, 1966; Teatru, pref. B. Elvin, București, 1972; Cântece la marginea nopții, îngr. și pref. Marin Sorescu, Craiova, 1982. Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, IV, 259-264, VI, 116-118, VII, 217-219, 229, 270-271, VIII, 286-289, XI, 106-112
MAGHERU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287955_a_289284]
-
VI, 116-118, VII, 217-219, 229, 270-271, VIII, 286-289, XI, 106-112; Constantinescu, Scrieri, III, 472-483; Tudor Teodorescu-Braniște, „Tudor Ardeleanu”, ADV, 1927, 13 323; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., 142-143; Călinescu, Ist. lit. (1941), 930, Ist. lit. (1982), 1032; Mircea Ciobanu, „Poezii antipoetice”, LCF, 1967, 8; I. Negoițescu, „Poezii antipoetice”, GL, 1967, 11; Ovidiu Ghidirmic, Poemele balcanice ale lui George Magheru, R, 1968, 11; Piru, Varia, I, 430-438; Rotaru, O ist., II, 340 ; Sorescu, Ușor cu pianul, 319-330; Scarlat, Ist. poeziei, III, 113-115
MAGHERU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287955_a_289284]
-
286-289, XI, 106-112; Constantinescu, Scrieri, III, 472-483; Tudor Teodorescu-Braniște, „Tudor Ardeleanu”, ADV, 1927, 13 323; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., 142-143; Călinescu, Ist. lit. (1941), 930, Ist. lit. (1982), 1032; Mircea Ciobanu, „Poezii antipoetice”, LCF, 1967, 8; I. Negoițescu, „Poezii antipoetice”, GL, 1967, 11; Ovidiu Ghidirmic, Poemele balcanice ale lui George Magheru, R, 1968, 11; Piru, Varia, I, 430-438; Rotaru, O ist., II, 340 ; Sorescu, Ușor cu pianul, 319-330; Scarlat, Ist. poeziei, III, 113-115; Negoițescu, Ist. lit., I, 318-319; Micu, Ist.
MAGHERU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287955_a_289284]
-
cireșelor este răstălmăcită simbolic, sugerându-i hemoptizia adolescenților tuberculoși etc. Placheta, nepublicată, din 1943 și volumul Libertatea... pun mai insistent și mai marcat în valoare temele și discursul liric al debutantului, care a fost receptat dintotdeauna drept un discurs antiliric, antipoetic sau, mai exact, ca una dintre tentativele cele mai originale și consistente de înnoire a lirismului prin depășirea abstracțiunii și a hermetismului, ca și a problematicii excesiv solipsiste. Din această rebeliune a rezultat o poezie a gestului concret cotidian, a
DUMITRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286907_a_288236]
-
despre Stânci fulgerate de Al. A. Philippide, poate și pentru că autorul făcea parte din cercul „Vieții românești”, și tot atunci, amintindu-l tangențial pe Ion Barbu, îi consideră pe cei doi ca singurii poeți de mare talent afirmați în atmosfera antipoetică de după război. Articolul despre G. Topîrceanu conține observații rezonabile despre râs, văzut ca sentiment și chiar ca atitudine filosofică, dar supralicitează valoarea celui analizat. Prozatorii care au intrat în sfera de interes a lui R. sunt în general tot cei
RALEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289120_a_290449]
-
artificiale, un fel de pictură ostentativ naivă și bizară. La nivel cromatic, ca în pictura lui Gustav Klimt, totul pendulează între simbolic și decorativism gratuit. Erotica la S. este mai puțin realizată, închisă în formule cel mai frecvent banale, aproape antipoetice. Iubirea înseamnă „o luptă pe viață și pe moarte”, o nebunie sălbatică și amară, iar femeia va fi posedată „din tălpi și până în creștet”. Îndrăznelile imagistice sunt minate și ele de banalitate și alunecă uneori în vulgaritate. Despărțirea îndrăgostiților este
STAMATIAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289848_a_291177]
-
Zodia cacialmalei, vol. II: Praznicul pușlamalelor, Ploiești, 2002. Ediții: Cristian Sârbu, Pași spre lumină, pref. Ion Bănuță, București, 1963; William Shakespeare, Viața și moartea regelui Richard al III-lea, tr. Ion Barbu, pref. Zoe Dumitrescu-Bușulenga, București, 1964; George Magheru, Poezii antipoetice, pref. Perpessicius, București, 1966; Ion Barbu, Poezii, București, 1970, Joc secund, București, 1986; Ion Horea, Versuri (1956-1972), București, 1973; G. Bacovia, Plumb, București, 1981; Romulus Guga, Poezii, introd. Ștefan Aug. Doinaș, Cluj-Napoca, 1986. Antologii: Antologia poeziei chineze clasice, pref. N.
VULPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290668_a_291997]
-
impresie este de cântec de pahar, de romanță ratată, de plângere amoroasă, a doua lectură atrage atenția asupra unui proiect neobișnuit, ce se va împlini mai tîrziu, în altă limbă. Nu e de neglijat nici sugestia folclorică, dialogul rapid, insertul antipoetic, comedia amoroasă: „Mărie, merlița mea,/ Creanga s-a frânt, lumea-i grea// Dar cuibul tău, dar palma mea?// Grâul verde din ochii mei/ L-au cosit ochii lui răi // Mărie, holda mea, măi!// Nu te-a întrebat umbra ta/ Unde
POPA-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288916_a_290245]
-
mută în plan celest: „Carul Mare a desjugat/ Nori-n clin - pe boltă// Poate vrând să poposească/ Într-un lan - cu florile,/ A lăsat boii să pască/ Pân’ s-or sparge zorile” (Recolta nouă). Antropomorfizarea și animismul au adesea efecte antipoetice: zăpada primăverii pare „așternutul murdar și răscolit/ Din care îl trezește - pe soare - cineva” (Dezmorțire). Metafora și, în genere, figurile bazate pe asociații și analogie suferă de o prea strânsă logică și efectele (sugestiile) scapă uneori intenției lirice, de unde și
POPOVICI-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288966_a_290295]
-
apune... Cere-mi cuvântul meu dentâi - Să-ți dau Înțelepciune? Unii editori au pus virgulă după cuvântul Hyperion. Această virgulă, din punct de vedere gramatical gramatical, l-a pus În cazul vocativ, În loc să aibă funcția de nume predicativ, soluție total antipoetică și În contrast cu marele număr de exegeze consacrate capodoperei eminesciene. Acestei capcane i-au căzut pradă și unii traducători. De fapt, aici, Demiurgul Îl sfătuiește pe Luceafăr: „Tu rămâi deasupra omenescului (HYPER EON), chiar dacă, din când În când, undeva, te lași
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
simbolistă (Acorduri de toamnă, Largo, Tăcerea). În poeziile inspirate de experiența frontului, apelează și la versul alb. Cu timpul, tentația modernității se accentuează și B. recurge la un imagism oarecum insolit pentru epocă (Jazzband, Flirt naiv, Clownul) ori cochetează cu antipoeticul. În fond, el este un introvertit și un senzitiv și cele mai multe strofe din Iubire albă, ca și cele scrise ulterior, sunt elegii erotice sau peisaje sufletești, când exultând de vitalitate, când pline de o langoare înfiorată de angoasă (Litanie postumă
BARBULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285630_a_286959]
-
nu mai are astâmpăr. Știi, zice ea cu voce tare, de fapt Selwyn vede perfect. Ochelarii sunt doar de formă, pentru efect. Se întorc câteva priviri spre ea. Jonathan observă că-și rostește neclar vorbele. Selwyn continuă descrierea condiției claselor antipoetice din societate, care nu sunt potriviți „să lingă cizmele/ fiilor de mâine/ radiu strălucitor/ și nou “ și ea oftează tare, trecându-și greutatea corpului de pe un picior pe altul. În cele din urmă, părăsește încăperea, revenind cu o sticlă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
În regim prin excelență interogativ. SÎntem departe, În acest moment, de orice nihilism dadaist; faza pur destructivă a atitudinii avangardiste e de mult depășită, - și ea nici n-a Însemnat la Voronca decît un scurt popas, cu urme În textele antipoetice tipărite În 75 H.P. Ceea ce rămîne din negația inițială este Însă, În continuare, fundamentalul refuz al tuturor limitelor impuse de „codul de maniere sau legi” al societății burgheze și al limbajelor corespondente ei. „Poemul” nu trebuie să le urmeze și
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
stadiu preparator: textele publicate aici de poet țin să marcheze, Înainte de orice altceva, ruptura, atitudinea anticonvențională „destructurarea gramaticii” și „logicii” discursurilor tradiționale; ilustrare, În fond, a unor teze futuriste („cuvintele În libertate”) și, mai ales, dadaiste, Într-un demers ostentativ antipoetic, - cum o atestă cele două Strofe parodice, dintre care a doua nu e decît reproducerea răsturnată a versurilor celei dintîi; mod ludic de a vorbi, ca Urmuz, despre vidul Literaturii, nu Înainte de a fi subminat, la nivel microtextual, clișeele mitice
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
și pentru mulți dintre teoreticienii de mai târziu, dacă ne gândim doar la condamnarea mallarmeană a „universalului reportaj”), poezia lirică era more eminently and peculiarly poetry than any other, excluzându-se orice narațiune, orice descriere sau enunț didactic, ca fiind antipoetice, astăzi, odată cu renegocierea statutului genurilor, ne dăm seama că definiția poeziei nu se mai poate suprapune fără rest peste sfera „poeziei lirice”. 2.2. Contradicțiile conceptului de limbaj poetictc "2.2. Contradicțiile conceptului de limbaj poetic" Conceptul de limbaj poetic
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
termenului, și un nivel pe care l-am putea numi „metamimetic” (întrucât ține, în mod evident, de conștientizarea și problematizarea procedeelor respective, cu alte cuvinte de sfera „metareprezentării”). De obicei, cei mai mulți comentatori pornesc de la constatarea că esențială pentru demersul său - antipoetic prin excelență - este obstinația de a privi obiectele făcând abstracție de orice stereotipii perceptive și de a le descrie evitând orice tip de clișee verbale (mai cu seamă pe acelea „nobile”, omologate de tradiția poeziei orfice și abstracționiste). Punctul de
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Italo Calvino undeva. Meritul lui Ponge rămâne, indiscutabil, acela că a reușit să câștige acest pariu (sau această „bătălie”) cu mijloace extrem de sărace, menținându-se în limitele unei obstinate onestități descriptive. În plus, nu putem ignora împrejurarea că demersul său antipoetic este tot timpul dublat de o luciditate exacerbată care îl făcea pe Philippe Jaccottet să descopere în versurile din Parti pris des choses o îndrăzneală estetică mai profundă decât aceea a suprarealiștilor, tocmai în măsura în care este lucidă, așadar nu îndreptată împotriva
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
într-o ierarhie sui-generis, motivată doar în aparență de capriciile subiectivității observatorului. Altminteri, împrejurarea că pietrelor prețioase și metalelor nobile nu li se acordă o prea mare atenție poate căpăta o însemnătate aparte tocmai din perspectiva mizei fundamental prozaice și antipoetice a acestui tip de discurs. Altfel spus, tocmai pentru că mult timp acestea au fost socotite obiecte poetice prin excelență (să ne gândim doar la recuzita simboliștilor și a parnasienilor), grație „prețiozității” lor, tratate acum în regimul unui concret analogic, își
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
din plin pe un anumit „proteism material” și pe o retorică a accesibilității, care pot fi interpretate ca tot atâtea strategii de subminare a modernismului din interior. În legătură cu Florile de mucigai trebuie amintite câteva aspecte, îndeobște cunoscute, edificatoare pentru orientarea antipoetică și antilirică a poemelor reunite sub acest titlu. În primul rând, nu poate trece neobservată tendința scriitorului de a valorifica resursele expresive ale limbajului curent, adeseori banal, uneori argotic, tentație ce se asociază cu renunțarea la intenționalitatea „poetică” (sau, oricum
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
acompaniată de orientarea - evidentă în multe situații - către valorile limbajului prozaic, utilitar este la ei mai degrabă o modalitate de a evidenția incoerența programatică a discursului, decât un reflex al nevoii de comunicare. Totuși, poezia-reportaj a tânărului Geo Bogza, evident antipoetică și prozaică, merită menționată la acest capitol, cu specificarea că evoluția poetului parcurge, în sens invers, traseul străbătut de Bacovia: de la deliricizarea extremă a limbajului la convenționalismul emfatic. În ceea ce îl privește pe Victor Valeriu Martinescu, interesantă ni se pare
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
cât. Și-apoi a mai zis cineva ceva, un cuvânt tremurat, ori un cuvânt obligatoriu, mâine ori pâine sau așa ceva”. În asemenea versuri, ca aproape pretutindeni la Geo Dumitrescu, ghicim o învederată aplecare către tot ceea ce poate fi etichetat drept antipoetic sau prozaic, un instinct sigur al (auto)ironiei, o voință obstinată de a introduce un pic de „realitate” în semnele/convențiile deja prea tocite, dar întrevedem deopotrivă și credința, abil disimulată, în valabilitatea adevărurilor mari. Pe măsură ce „utopia, iluzia, mecanismele de
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
vom insista foarte mult asupra acestor aspecte, întrucât ne-am propus ca, în cele ce urmează, să analizăm mai cu seamă strategiile depoetizării din primele două volume ale ciclului La Lilieci. Însă pentru a înțelege exact miza și anvergura demersului „antipoetic” al celor din urmă este absolut necesar să le plasăm just în contextul creației soresciene. La începutul anilor șaptezeci, critica a sesizat, pe bună dreptate, principalul pericol ce pândea literatura lui Marin Sorescu: o anumită uniformitate stilistică. Stereotipia era pricinuită
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]