104 matches
-
2003. Repere bibliografice: Romulus Diaconescu, „Bătrâna domnișoară n-are alibi”, SPM, 1976, 296; M.P., „Bătrâna domnișoară n-are alibi”, R, 1976, 8; Doina Berchină, Concizie și claritate, R, 1978, 2; Cornel Sorescu, „Testamentul”, R, 1980, 4; Radu Vaida, Un rechizitoriu antirăzboinic, LCF, 1986, 21; Fănuș Băileșteanu, „Agent secret”, RL, 1986, 34; Eugen Teodoru, „Egreta Brâncovenilor”, SPM, 1987, 853; Artur Silvestri, „Egreta Brâncovenilor”, LCF, 1987, 7; Narcis Zărnescu, Romanul interogativ, LCF, 1988, 12; Sorin Roșca Stănescu, Un roman politic de scandal, „Ziua
UNGHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290342_a_291671]
-
ale salariaților la Mamaia ș.a. Stilistic, obține o singură izbândă, tot de ordin descriptiv: prezentarea minuțioasă a interioarelor din imobilele de mahala. La polul negativ, comparațiile stârnesc hazul și destabilizează tonul dramatic, iar filosofia de viață intră în picajul monologului antirăzboinic („Planeta noastră rotundă nu este o nucă al cărei miez s-a uscat; iar noi, miliarde, nu sugem din pământ mucegai. Suntem mulți, dar când privim apusul soarelui suntem unul. Minciună și ură, închisori și războaie, prostie și frică, le
VADUVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290405_a_291734]
-
Gelu, iar în 1957 de „feeriile” Șarpele Marao și Vrăjitoarele. Culegerea de poezii Oameni și flăcări, tributară orientării realist-socialiste, datează din 1963. Urmează Mare incognitum (1967; Premiul Uniunii Scriitorilor), cuprinzând o selecție din versurile anterioare și un ciclu inedit, intitulat Antirăzboinice, apoi Nemoarte (1968), Coloane (1970), Înaltă umbră (1970), Păsări incandescente (1971), volumul de povestiri Fata fără lună (1967), alt basm în versuri, Cei din lună (1969), dar și Poeme dramatice: Leru. Împăratul Nix (1970), scrierea autobiografică Zeii prind șoareci (1968
STELARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
patronului serafimilor osândiți, e spânzurătoarea: „«Vagabonzi, hoți, nebuni. Lepădații noroadelor./ Casa lor e temnița. Puneți lacăte bune fiarelor»./ Odată-poate cu înfriguratele zori vom sângera/ Și spânzurătorile ne vor ridica la cer”. Cântăreț al propriului martiriu, S. a încercat, în ciclul Antirăzboinice, să dea accent liric și unor notații inspirate de tragedia umanității. Pe alocuri a izbutit. Un poem surprinde priveliști sinistre ale câmpului de bătălie în care „toate pietrele sunt nimbate cu sânge/ și orbitele au plantații de șerpi”, altul exprimă
STELARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
douăsprezece numere e nevoit să o abandoneze din cauza lipsei de fonduri. A mai colaborat la „Viitorul social”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Urlătoarea”, „România muncitoare”, „Viitorul”, „Rațiunea”, „Văpaia”, „Ziarul meu”, „Viața românească”, „Graiul Dâmboviței”, „Orion”, „Adevărul literar și artistic”, „Dimineața” ș.a. Ideile antirăzboinice îi atrag, în 1941, excluderea din Comitetul de redacție al broșurilor educative pentru ostași. În schimb, spre sfârșitul războiului, una din povestirile sale este utilizată de sovietici ca material de propagandă. În ultimii ani ai vieții s-a văzut silit
VISSARION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290588_a_291917]
-
teatru cel mult agreabil, docil-convențional în formulele epocii și care a trecut rapid în uitare. De fapt, plierea la exigențele factorului politic s-a manifestat ceva mai târziu, după 1948. Piesa de debut, Furtună în Olimp, dă glas unei poziții antirăzboinice, larg răspândită în epocă. Probabil după modelul lui Jean Giraudoux (La Guerre de Troie n’aura pas lieu), dar într-un registru mai degrabă burlesc, Ș. a compus o satiră dramatizată, de altfel convențională, cu un dialog spumos și replici
SOIMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289773_a_291102]
-
Băileșteanu, Johan Huizinga, „Homo ludens”, CRC, 1978, 35; Vasile Sporici, Eveniment artistic la Teatrul Dramatic Bacovia, „Steagul roșu”, 1981, 6984; Radu Popescu, „De ce dormi, iubito?” de Jos Vandeloo, RMB, 1981, 27 februarie; Mihai Rădulescu, Joost van den Vondel. O tragedie antirăzboinică, TTR, 1981, 10; Thomas Matteij, Brieven uit Bockarest, 1986-1990, Haga, 1991, 60, 99-100, 231; Thea Julieta Radian, In memoriam H.R. Radian, SXX, 1993, 349-351; Cornelia Maria Savu, Hanny Alders, „Amurgul templierilor”, „Curierul național”, 1993, 3 noiembrie; Andreea Deciu, Miza cea
RADIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289087_a_290416]
-
materializată cel mai adesea în scrieri cu o întindere impresionantă (romane-frescă, trilogii, cicluri epice), M. este posesorul unui discurs narativ perfect corelat tematic cerințelor și tendințelor ideologice ale anilor ’50 și nu numai. Deși debutul său din 1943, cu versuri antirăzboinice publicate în „Dacia rediviva”, prefigura o activitate poetică, după 1948 aceasta va fi lăsată deoparte în favoarea construcțiilor în proză, mult mai adecvate, ca formă, experiențelor de viață ce urmau a fi transpuse: ipostaze ale luptei de clasă și ale impunerii
MIHALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288134_a_289463]
-
Robert Cecil, președintele Uniunii pentru Societatea Națiunilor, cu scopul de a pregăti Congresul universal pentru pace, care urma să se țină la Bruxelles, în septembrie 1936. S-a înființat și în România un comitet de inițiativă pentru a coordona lupta antirăzboinică și pentru a reprezenta țara la Congres. Pe lângă personalități de seamă ale vieții politice, culturale și științifice (Nicolae Titulescu, președinte de onoare, dr. N. Lupu, Gr. Trancu-Iași, Victor Eftimiu, Mihail Ralea, Petre Andrei, Lothar Radăceanu ș.a.), au făcut parte din
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
Eftimiu, Mihail Ralea, Petre Andrei, Lothar Radăceanu ș.a.), au făcut parte din Comitetul de inițiativă și feministele de prestigiu ca Isabela Sadoveanu și Ella Negruzzi. La apelul acestui Comitet de a crea comitete locale și de a organiza acțiuni comune antirăzboinice au răspuns și asociațiile de femei. La rândul său, Frontul Feminin a lansat un „Apel pentru pace”, îndemnând femeile să protesteze alături de celelalte forțe democratice împotriva pregătirii puterilor revanșarde pentru un nou război mondial: Noi, femeile, creatoarele vieții, ne vom
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
posibilitățile legale create de regim pentru a-și apăra drepturile. Documentele vremii atestă prezența femeilor în diferitele acțiuni ale breslelor (create în locul sindicatelor), în care multe dintre ele ocupau funcții de răspundere. Ele au luat parte la demonstrațiile revendicative și antirăzboinice pe tot parcursul anului 1939. Astfel, printre cei peste 20.000 de manifestanți care au defilat de 1 Mai 1939 pe străzile Capitalei se aflau și numeroase femei. Demonstrația a fost urmată de un pelerinaj la Monumentul Eroului Necunoscut, de
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
Literară „G. Călinescu”, București, 2001, p. 360). Deși comentatorii lasă să se întrevadă profilul unei „reviste moderniste” sau cu ambiții avangardiste, Chemarea a fost în primul rînd o publicație de atitudine politică și civică din perioada neutralității antebelice, o publicație antirăzboinică și nealiniată, componenta literar-artistică fiind împinsă în plan secund. Același raport între prim-planul civico-politic și arrière-planul literar-artistic novator se va păstra și în primii doi ani ai Contimporanului (1922-1924). În paginile primei serii a Chemării, tînărul poet Samuel Rosenstock
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
săptămînalului Facla. În paginile Chemării din 1915, literatura deține un rol secundar, deși este infiltrată aproape pretutindeni. Dincolo de un anume eclectism - nedezmințit nici în perioada Contimporanului - articolele politice și textele literare se întîlnesc într-o atitudine comună: antipoliticianistă, antiburgheză, antitradiționalistă, antirăzboinică. Nu o atitudine politică, ci una intelectuală, independentă, a unui grup de tineri ce refuzau „marile discursuri” triumfaliste în favoarea angajării militare. Pentru Tzara avea să fie o „anticipare” a Zürich-ului, un preludiu la aventura dadaistă. Pe a doua pagină a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
articol programatic de atitudine civică, unde noțiunea de „avangardă” își regăsește originara accepție militară. Pentru prima dată, Vinea își transferă în gazetăria politică spiritul combativ din articolele de critică literară, imprimîndu-i o agresivă notă militant-„războinică” în slujba unei poziții antirăzboinice: „Să ieșim deci cu platoșe tari sub veste. Să înlocuim hărțile din redacții cu panoplii la îndemînă; să avem bombe asfixiante prin coșuri și condeie cu șiș”. Relevantă e și atitudinea față de public: lipsită de iluzii, conștientă de propria impopularitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în 1921, revista Gîndirea (Cezar Petrescu, Ion Marin Sadoveanu, Adrian Maniu, Nichifor Crainic). De asemenea, cazul unor scriitori moderniști precum Camil Petrescu, Gala Galaction și Tudor Arghezi (ultimul — condamnat penal pentru colaboraționismul din perioada ocupației germane). Un gest de „neutralitate antirăzboinică” fusese însăși plecarea din țară, în 1915, a viitorilor dadaiști Marcel Iancu și Tristan Tzara. După despărțirea lor din 1918, cei doi comilitoni se vor reîntîlni — dincolo de frontiere și de resentimente — în paginile Contimporanului. Primul număr al revistei apare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de un context favorabil de receptare, de un organism-gazdă pe măsură, în interiorul căruia să explodeze; or, România anului 1916 nu era decît o provincie fără ecou a Europei; internaționalizarea se va produce, așadar, mai întîi în mediul cosmopolit, subversiv și antirăzboinic al Zürich-ului; Dada va asalta apoi Parisul și Berlinul (unde mișcarea se politizează, însă, în sens revoluționar) pentru ca „exhibiția” să se stingă, din nou, la periferia Europei Estice (Boemia), după ce energiile îi vor fi fost preluate și disciplinate de Suprarealismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
diferite față de propria religie. În această perioadă are loc o schimbare a problemei teoretice în sânul comunităților creștine prin sinoadele și scrierile părinților Bisericii pentru examinarea acceptării războiului și a condițiilor purtării sale etice, fără a pierde din vedere interpretarea antirăzboinică a istoriei antice. Ideea de fond a creștinismului soldaților, începând cu Constantin (306-337), devenea tot mai creștină datorită atitudinilor teoretice și practice din partea puterii imperiale și a Bisericii timpurii, care începeau să se înscrie într-o situație diferită față de perioadele
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
tot anii '30, chiar dacă în timpul războiului sino-japonez Shanghai-ul este ocupat în 1937 (producătorii se retrăseseră în Guanghzou, ocupat și el, apoi din 1939 în Hong Kong, unde, până la căderea sa din 1941, se produce cea mai multă bandă desenată, preponderent antirăzboinică). După război, apar noi teme, referitoare la viața cotidiană, dar și la politică (după instaurarea comunismului, în 1949, revin din Hong Kong cei neagreați de Goumindang). Publicațiile comuniste și cele anticomuniste se duelează și prin banda desenată din Hong Kong, comuniștii atacând
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
mîndrie și pușca-n mînă gata să-l omoare pe nenorocit. Nu ca-n Întoarcerea acasă unde intriga e mai simplă: Jon Voight rămîne tot În troliu, se leagă de gard cu lanțuri și se-apucă să țină stupide conferințe antirăzboinice cînd războiul e singurul subiect din manualele școlare de istorie alternativă. Evident că Being There are o aură metafizică cu efect chiar și asupra spectatorului român căruia-i place, deloc paradoxal, mai mult subiectul cu cariera, și cu toate că se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
numai în cultura americană, figurând în limba engleză vorbită pe toate meridianele. Chichița-22 este numele cunoscutului roman al lui Joseph Heller (vezi HELLER, JOSEPH), care s-a bucurat de succes în anii contraculturii nu prin acțiunea sa, cât prin mesajul antirăzboinic, de înțeles după implicarea SUA în Războiul din Vietnam. Protagonistul, căpitanul american de aviație Yossarian, după ce îndeplinește numărul necesar de misiuni de zbor de luptă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, află că numărul de zboruri pe care trebuie
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
fenomen meteorologic. Prima demonstrație a forței vântului weathermen-ilor a fost revolta de la Chicago din octombrie 1969 (The Days of Rage, zilele furiei), în sprijinul unor militanți judecați pentru subminarea puterii statului. Oarecum făcând un joc de cuvinte, mișcarea combină atitudinea antirăzboinică (militând pentru retragerea trupelor americane din Vietnamul de Sud) cu una foarte războinică... "acasă": "Bring the War Home" (Aduceți războiul acasă), fiind sloganul promovat de lideri weathermen furtunoși, precum John Jacobs. Dacă nu a reușit răsturnarea guvernului prin forță, Weather
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
mai 1914. Casa Pathé produce brutalul film pacifist Maudite soit la guerre (Blestemat fie războiul ), realizat în Belgia de Alfred Machin. Totuși, Charles Pathé nu duce gestul de curaj până la capăt, suspendând difuzarea filmului ca să nu ofenseze publicul prin mesajul antirăzboinic. August 1914. Guvernul austriac, îngrijorat de impactul cinematografului asupra opiniei publice, nu mai permite decât difuzarea de filme patriotice, interzicând importul de filme din statele inamice. Paris, 1 martie 1915. Prefectul poliției interzice difuzarea filmelor care conțin scene cu localități
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
religios. Pădurea spânzuraților este, dincolo de românism, antirăzboi sau dragostea pentru o femeie, romanul găsirii lui Dumnezeu de către un rătăcit. În film e introdusă doar o replică a lui Bologa : „În război l-am pierdut pe Dumnezeu”, cu caracter mai degrabă antirăzboinic. Din clipa în care îl privește în ochi pe condamnatul Svoboda aflat în fața ștreangului, Bologa îl regăsește, pas cu pas, pe Dumnezeu. Discuțiile pe care le are cu preotul Constantin Boteanu, prietenul din copilărie devenit duhovnicul său, sunt eliminate în
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
pentru a cărei menșinere, muncitorimea română se va lupta cu prețul sângelui său”. Anul 1916, când România va intra in război alătuiri de puterile Antantei nu va aduce nimic bun pentru mișcarea socialistă și social democrată. Cea mai puternică manifestarea antirăzboinică se va desfășura la Galați în ziua de 13 iunie 1916. Mulți manifestanți au stropit cu sângele lor străzile orașului dunărean. Din rândurile celor care au fost ucisi de organele de represiune se numără Spiridon Vrânceanu și Pascal Zaharia. În
Rădăcinile socialismului românesc by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/91629_a_92995]
-
sau aflat pe ordinea de zi , detasându-se un grup destul de numeros, cel al Zimmerwaldienilor, care se vor detașa după 1919 de dispozițiile Moscovei. Nu întâmplător, conducătorii Komintenrului numeau pe cei din acest grup ca ”reprezentanți ai Internaționalei falimentare” Despre atitudinea antirăzboinică a socialilor și social democraților vorbesc articolele publicate în ziarele și revistele de stânga. Cel mai important cotidian al Partidului Social Democrat, ”România muncitoare”, își va schimba numele în ”Jos războiul!” În paginile acestui cotidian erau publicate articole, cu vădit
Rădăcinile socialismului românesc by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/91629_a_92995]