37 matches
-
Pe cale de consecință, aceste facțiuni nu sunt decât o simplificare cu scop teoretic a unei situații reale deosebit de complexe și fluide și care este astfel distorsionată. Totuși, negarea facțiunilor nu implică negarea existenței unui curent reformist, respectiv a unui curent antireformist în PMUP. Polarizarea lor nu a luat însă forma a două facțiuni omogene și bine delimitate, ci a fost mai degrabă difuză, acoperind, ca și în cazul disputelor intestine din PMR, spectrul unei lupte pentru putere dinamice, în care protagoniștii
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
să protesteze împotriva reintrării țării pe făgașul leninismului dându-și foc într-un loc public din Praga. Între timp, regimul Dubcek se menținea tot mai greu la putere. Încercând să facă un compromis cu cerințele sovietice și cu forțele interne antireformiste, acesta nu dorea nici să abandoneze "Programul de Acțiune" demarat în ianuarie 1968, atunci când ajunsese la putere. Problema era că atât societatea, cât și antireformiștii externi și interni se considerau înșelați în așteptările lor. Moscova căuta un pretext pentru a
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
greu la putere. Încercând să facă un compromis cu cerințele sovietice și cu forțele interne antireformiste, acesta nu dorea nici să abandoneze "Programul de Acțiune" demarat în ianuarie 1968, atunci când ajunsese la putere. Problema era că atât societatea, cât și antireformiștii externi și interni se considerau înșelați în așteptările lor. Moscova căuta un pretext pentru a îl debarca pe Dubcek. L-a găsit în primăvara anului următor, când victoria echipei de hochei cehoslovace împotriva celei sovietice a antrenat noi mișcări de
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
să-și afirme opoziția față de realegerea lui Nicolae Ceaușescu în funcția de secretar general, la Congresul al XIV-lea40. Semnalând schimbările care aveau loc în restul Europei de Est, Petrescu vorbea despre regimul de la București ca despre o "enclavă a ideilor antireformiste"41. Depășirea stadiului de disidență individuală la sfîrșitului anilor 1980 era vizibil și prin colaborarea unui alt scriitor ieșean, Liviu Cangeopol, cu Dan Petrescu. Aceștia au realizat împreună, în 1988, un volum intitulat Ce-ar mai fi de spus: Convorbiri
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
structuri ale regimului comunist și cei care doresc într-adevăr reforma României. Și el a spus foarte clar: mă situez de partea celor care vor reforma României, mă situez de partea celor care vor despărțirea de aceste forțe oligarhice, conservatoare, antireformiste. A avut această intuiție politică chiar la începutul mandatului, a spus-o foarte clar și foarte tranșant, și până acum nu s-a dezmințit. R.T. Și vi se pare că s-a și realizat? V.S. Demarcația s-a realizat, pentru că
Istorie recentă 100% by Robert Turcescu/Valeriu Stoica () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1377_a_2886]
-
nu sunt deloc sceptic în ce privește al doilea mandat. În ce privește primul mandat, cred că a reușit să facă un lucru care-i foarte bun. Și anume, a reușit în politica românească un echilibru între două grupări de forțe, una reformistă, alta antireformistă. Pană în anul 2004, politica românească fusese dominată de gruparea antireformistă. Acest echilibru realizat în momentul de față nu permite niciuneia dintre cele două forțe să câștige. Este, dacă vreți, o situație de șah etern în care niciunul dintre partenerii
Istorie recentă 100% by Robert Turcescu/Valeriu Stoica () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1377_a_2886]
-
cred că a reușit să facă un lucru care-i foarte bun. Și anume, a reușit în politica românească un echilibru între două grupări de forțe, una reformistă, alta antireformistă. Pană în anul 2004, politica românească fusese dominată de gruparea antireformistă. Acest echilibru realizat în momentul de față nu permite niciuneia dintre cele două forțe să câștige. Este, dacă vreți, o situație de șah etern în care niciunul dintre partenerii acestui joc politic nu poate să se desprindă de celălalt. În
Istorie recentă 100% by Robert Turcescu/Valeriu Stoica () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1377_a_2886]
-
legitimează existența socială și (deci) literară. Ne exprimăm intenționat, pentru claritatea ideilor, în modul cel mai direct cu putință. Orientarea unui astfel de personaj nu poate fi deci decât profund conservatoare, reacționară în sensul propriu al cuvântului structural și definitiv antireformistă. El detestă, din instinct de conservare, în primul rând, spiritul critic, orice poziție independentă, dizidența de orice fel, în ordinea ideologică și culturală, pentru a ne menține doar în acest plan al discuției. Contestarea ierarhiei consacrate, a principiilor oficiale, a
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
acesteia influența asupra Coreei și sudului Manciuriei. Războiul ruso-japonez a fost un punct de cotitură în istoria Rusiei. A dus la o revoltă populară împotriva guvernului și a dus la adoptarea unor reforme economice și politice. În aceeași perioadă, grupurile antireformiste și de interese și-au lărgir influența asupra politicii regimului. În ceea ce privește politica externă, Rusia a devenit tot mai implicată în afacerile balcanice și în intrigile politice dintre marile puteri europene. Ca o consecință a politicii sale externe, Rusia a fost
Istoria Rusiei, 1892-1917 () [Corola-website/Science/299170_a_300499]
-
săraci continuă să se adâncească. Reformele structurale au scăzut standardul de viață a aproape toate categoriile de populație. Din acest motiv, reforma a dus la apariția unei puternice opoziții politice. Democratizarea vieții politice a deschis căile manifestării acestor nemulțumiri, candidații antireformiști câștigând un număr în creștere de voturi, în fruntea acestora aflându-se cei ai Partidului Comunist și ai aliaților săi. Alegătorii ruși, care votau pentru partidele de opoziție și care respingeau reformele economice, tânjeau după stabilitatea și confortul personal din
Istoria Rusiei postsovietice () [Corola-website/Science/304023_a_305352]
-
prin alegerea deputaților partidelor politice care promiteau reîntoarcerea la practicile economice și sociale din perioada sovietică. O temă constantă a vieții publice rusești de la sfârșitul secolului al XX-lea a fost conflictul deschis dintre reformiștii susținători ai noului capitalism și antireformiștii nostalgici ai comunismului. Pe 2 ianuarie 1992, Elțin, acționând în locul propriului prim-ministru, a impus cele mai importante componente ale reformei economice prin decrete, scurcircuitând astfel activitatea Sovietului Suprem și a Sovietului Deputaților Poporului, ai căror deputați fuseseră aleși în
Istoria Rusiei postsovietice () [Corola-website/Science/304023_a_305352]
-
XIX-lea. În 1881, un grup de revoluționari l-au asasinat pe țarul Alexandru al II-lea. Fiul său, Alexandru al III-lea, (care a domnit între 1881-1894), a fost inițiatorul unei perioade de reacțiune politică, care a intensificat mișcarea antireformistă începută în 1866. Noul țar a întărit poliția secretă, reorganizând-o într-o agenție cunoscută ca Ohrana, căreia i-a dat puteri extraordinare, plasând-o sub directul control al Ministerului de Interne. Dmitri Tolstoi, ministrul afacerilor interne, a numit pentru
Istoria Rusiei, 1855-1892 () [Corola-website/Science/304730_a_306059]