77 matches
-
să se regăsească prin filtrul întâmplărilor trăite și din perspectiva celor din jur, perspectivă la care o împinge profesia de jurnalist. Unitatea romanului e în special stilistică și de atmosferă, evenimentele și personajele fiind estompate, ambigue. Și mai aproape de formula antiromanului este Podul de vise (1989), care are în centru un personaj-simbol și o metaforă, aceea a podului de lemn mișcător, șubred și periculos, pe care eroina reușise să îl traverseze în copilărie fără ajutorul mâinilor. Cartea este un „pod de
SANDRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289463_a_290792]
-
printre cele ale lui Augustin, dar care nu i-a aparținut - Explicarea Apocalipsei (Expositio in Apocalypsim), formată dintr-un ansamblu de omilii. Acestea sînt menite mai ales să atenueze accentele eshatologice ale textului sacru și să elimine din el polemicile antiromane care, de altfel, în vremea lui Cezar din Arles nu mai interesau pe nimeni. b) Opere ascetice și epistole Cezar s-a orientat și spre problemele clerului, scriind o Admonițiune sinodală adresată clerului (Admonitio synodalis ad clerum), probabil în urma deciziilor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
nu doar amenințate, dar care a suferit deja încercarea martiriului. În ce măsură numele persecutorului poate fi identificat pe baza datelor furnizate de text? Cercetătorul scoțian R. Bauckham, în două studii impresionante, propune identificarea falsului Mesia cu Simeon bar Kokhba, conducătorul revoltei antiromane din 132‑135. Să vedem care sunt argumentele sale. În prezentarea primelor capitole am putut constata că ne aflăm într‑un cadru de persecuții sângeroase. Falsul mesia se dezlănțuie împotriva tuturor celor care refuză să îl recunoască, să îl susțină
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
a capitolului 24 din Evanghelia după Matei. Temele centrale sunt: falsul mesia (falșii profeți sunt lăsați deoparte în mod intenționat); adevăratul Mesia; martirul. Este foarte posibil ca falsul mesia să se refere la Simeon bar Kokhba, conducătorul iudeilor în timpul revoltei antiromane din 132‑135. Creștinii au plătit cu prețul vieții refuzul de a‑l recunoaște pe mesia în acest personaj violent. Astfel, s‑a produs ruptura definitivă între cele două comunități surori. Simeon bar Kokhba reprezintă deci o figură‑cheie în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Iustin, la rândul său, născut într‑un oraș din Samaria) leagă un dialog extrem de pasionant, al cărui scop era demonstrarea mesianității lui Isus, ca și calitatea de aleși a creștinilor, în dauna evreilor. Deși întâlnirea s‑a petrecut în timpul revoltei antiromane (cap. 1), Iustin nu a consemnat‑o decât douăzeci și cinci de ani mai târziu (către 160). Dialogul constă dintr‑o serie de atacuri, din partea lui Iustin, și de contraatacuri, din partea lui Trifon. Înverșunarea celui dintâi, proprie oricărui nou convertit, se lovește
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
blocul de opere exegetice și Contra Noetum se cuvin atribuite unui episcop și scriitor oriental activând cu câteva decenii înaintea lui Hipolit din Roma, undeva între secolele al II‑lea și al III‑lea [...]. Autorul operelor exegetice, în afara spiritului său antiroman și a tendințelor milenariste, e o persoană închisă într‑un orizont cultural de tip strict eclezial, fără nici o deschidere spre cultura clasică; în schimb, Hipolit din Roma, respectuos față de Roma și non‑milenarist - e o persoană cu o vastă cultură
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
prezentării și a interpretării, cât de succint posibil, a unui dosar de fragmente scripturistice legate de figura ultimului tiran. Deși mai politizat decât cel al lui Irineu, discursul său anticristologic vădește încă o anumită reținere. El devine evident și declarat antiroman în Com. Dan., unde Hipolit aplică profețiile, pe care se mulțumește doar să le descrie în De Christo..., unei situații istorice devenite disperată pentru comunitățile creștine. Figura și activitatea Anticristului (cap. 43‑64) Capitolele 43‑47 aduc răspunsul următoarelor întrebări
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de curte”. Nu trebuie ignorată, credem noi, nici schimbarea contextului în care sunt invocate sursele păgâne: Hystaspe, Oracolele sibiline și Hermes Trismegistul. În versiunea dezvoltată a Inst. pasajele diferitelor scrieri se regăsesc la tot pasul însă cu precădere în contextele antiromane. Distrugerea Romei constituie tema predilectă pentru evocarea literaturii de propagandă. În Epitomă lucrurile se schimbă de așa manieră încât cele trei autorități par a nu mai fi la locul lor. Lactanțiu nu poate îndepărta definitiv o serie de mărturii foarte
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cărți, numerotate de la I la VIII și de la XI la XIV. Această numerotare urmează tradiția familiei codexurilor care împarte în trei cartea a VIII‑a (VIII, IX și X). Ele sunt redactate în hexametrii grecești și conțin profeții cu caracter antiroman. Cărțile III, IV și V sunt de origine iudaică. Restul constituie „Sibila creștină”. Vezi textul grec în J. Geffcken, Die Oracula Sibyllina [Die griechischen christlichen Schriftsteller 8, Leipzig, 1902], pp. 1‑226; Écrits intertestamentaires, t. I, Paris, 1987, pp. 1037
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Munteanu a contribuit la receptarea unor importante lucrări de poetică, estetică și teorie literară, precum cele ale lui Michel Butor, H.-R. Jauss, Lucien Goldmann, Mikel Duffrenne, Jean Starobinski, Jean Rousset, a adus în atenție teoria poeziei ca montaj, poetica antiromanului, psihanaliza literară, structuralismul, texte de Eugen Ionescu, Salvador Dalí, Nathalie Sarraute. Alte rubrici permanente: „Cronica plastică”, semnată de Valentin Hossu, Emil Manu, Adrian Beldeanu ș.a., „Cronica limbii”, unde Constantin Otobâcu dezbate probleme de oralitate și stil, dezvoltă analize semantice și
SAPTAMANA CULTURALA A CAPITALEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289478_a_290807]
-
absurdului M. a trecut lesne la poetica Noului Roman, situat pe același palier al genezei social-filosofice. Primele delimitări teoretice, însoțite de texte ilustrative, autorul le opera încă în Noul Roman francez (1968), oprindu-se mai îndelung asupra „clasicilor” francezi ai antiromanului - Alain Robbe-Grillet, Nathalie Sarraute și Michel Butor. O viziune mai închegată conceptual, voit exhaustivă, a noii școli literare o va conține însă Noul Roman francez. Preludii la o poetică a antiromanului (1973). Pronunțat teoretică și pornind de la o arie mai
MUNTEANU-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288298_a_289627]
-
1968), oprindu-se mai îndelung asupra „clasicilor” francezi ai antiromanului - Alain Robbe-Grillet, Nathalie Sarraute și Michel Butor. O viziune mai închegată conceptual, voit exhaustivă, a noii școli literare o va conține însă Noul Roman francez. Preludii la o poetică a antiromanului (1973). Pronunțat teoretică și pornind de la o arie mai amplă, cartea debutează cu o privire istorică, în căutarea definiției și a unei linii evolutive cu privire la arta narațiunii, comentariile referențiale și discursul narativ. Tranziția de la roman-histoire la roman-recherche s-a făcut
MUNTEANU-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288298_a_289627]
-
1962; Bertolt Brecht, București, 1966; Noul Roman francez, București, 1968; Farsa tragică, București, 1970; Literatura europeană în epoca luminilor, București, 1971; Profiluri literare, București, 1972; Jurnal de cărți, I-VII, București, 1973-1998; Noul Roman francez. Preludii la o poetică a antiromanului, București, 1973; Cultura europeană în epoca luminilor, București, 1974; Metamorfozele criticii europene moderne, București, 1975; ed. 2, București, 1998; Lecturi și sisteme, București, 1977; Clasicism și baroc în cultura europeană din secolul al XVII-lea, I-III, București, 1981-1985; La
MUNTEANU-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288298_a_289627]
-
1975; ed. 2, București, 1998; Lecturi și sisteme, București, 1977; Clasicism și baroc în cultura europeană din secolul al XVII-lea, I-III, București, 1981-1985; La Civilisation des livres. Littérature roumaine, littérature européenne, București, 1986; Preludii la o poetică a antiromanului, București, 1995; O viață trăită, o viață visată, București, 1996; Introducere în literatura europeană, București, 1996; Iluminismul și romantismul european, București, 1998; Școala Ardeleană, București, 1998; Literatura europeană modernă, Timișoara, 2000. Repere bibliografice: Edgar Papu, „Bertolt Brecht”, GL, 1966, 37
MUNTEANU-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288298_a_289627]
-
și metafore, de enigme, taine, mistere, în parte decopertate după parcurgerea multor pagini, dar și grație repetării lor ca un laitmotiv sacru în alte contexte. Atmosfera esoterică domină întregul roman și structura sa fragmentată cinematografic îndeamnă autorul să-l numească antiroman. Secvențele, aproape poeme de sine stătătoare, sunt despărțite prin imagini de stampe cu subiecte apropiate textului parcurs, fără însă a li se destăinui izvorul, și care ne duc cu gândul la o lumea fabuloasă a Evului Mediu, fie religioasă, fie
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93063]
-
sau Biblie dar și cu precepte din filosofii romani și greci, pigmentată uneori cu un lexic contemporan uzual și de notorietate ce stârnește zâmbete. (Amintindu-ne de învingătorii teutoni asupra Romei, care foloseau la vremea aceea bricheta!). Eroii romanului sau antiromanului își desfășoară activitatea într-o lume fantastică dar comportamentul lor seamănă cu cel dintr-o lume reală din societatea omenească modernă roasă de invidie și interese obscure spre propria îmbogățire, unde nu lipsește corupția, depravarea, decadența, dezmățul, deșănțarea, lăcomia, iubirea
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93063]
-
ultimei file? Poate ar trebui să adaug notelor de lector, acum, la închiderea cărții, și observația că în „Suburbiile municipale” nu există, de fapt, un conflict evident, ca în romanul clasic, de unde și autorul, conștient de lipsa lui, îl denumește antiroman. Acțiunea curge domol, ca un râu de câmpie, dar plin de pește. Și totuși, cu ce sunt umplute peste 600 de pagini lipsite de conflict? Dar grele de semnificații? Cu un vis din altă lume posibilă sau imposibilă, intarsiată cu
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93063]
-
dedică Ov.S. Crohmălniceanu în volumul I din Literatura română între cele două războaie mondiale (E.P.L., București, 1967, pp. 357-364) e intitulat — elocvent — „Antiproza”. Autorul Paginilor bizare este situat de fapt în categoria ambiguă a antiliteraturii, scrierile sale fiind, după caz, „antiroman erotic concentrat” („Pîlnia și Stamate”), „antischiță” („Emil Gayk”), „antinuvelă socială” („Ismail și Turnavitu”), „antiparabole” („Fuchsiada”, „Algazy & Grümmer”) sau „parodie a epicii romantic aventuroase” („După furtună”) — oricum, niște „tragice încercări experimentale” în care absurdul și parodia capătă funcție existențială. Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Gard și se continuă printr-o dezvoltare în direcții din cele mai diverse, căpătând, în perioada postbelică, înfățișări opuse, de la romanul modernist proustian la metaromanul cultivat de André Gide, cel existențialist reprezentat prin Jean-Paul Sartre ori Albert Camus sau chiar antiromanul practicat de Alain Robbe-Grillet, Nathalie Sarraute, Michel Butor, Claude Simon, este surprinzătoare, dar nu singulară. Ea fusese pregătită de preceptele, programul și produsele literare ale mișcării Ou.li.po, la care a aderat și romancierul italian discutat de noi în
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
să se supună autorităților civile (cf. Rom 13,1-7), care purtau ca simbol al puterii o sabie lungă, îngăduite de Dumnezeu pentru binele social. Concepția, exprimată într-un moment de tensiune deosebită pentru orânduirea imperială, voia să se opună ideilor antiromane, de factură iudaică extremistă care puteau persista chiar și printre cei convertiți la creștinism. Noul Testament produce o răsturnare completă a valorilor virtuților tradiționale, care nu aveau ca obiect precis vreo structură bine determinată ci individul însuși, a cărui mântuire se
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
singur aspect din multitudinea celor care caracterizează un roman. Criteriul canonului estetic diferențiază romanul medieval de cel romantic, baroc, realist, naturalist, existențialist, modernist sau postmodernist, romanul eroic de cel exotic, fantastic, mitic, satiric, parodic, al absurdului, romanulparabolă, eseistic sau comportamentist, antiromanul etc., romanul de tip balzacian de romanul stendhalian, tolstoian, dostoievskian, proustian etc. Alte criterii sunt: formula compozițională (roman de tip memorialistic sau epistolar, de tipul jurnalului, al cronicii, de tipul romanului în roman, al romanului cu sertare/romanul à tiroirs
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
mi te-arăți,/ nu-mi trimiți vești/ cât fără rost./ Oare ai fost?/ Oare mai ești?". Sentimentul refuzat este apăsător și dureros: Surâd și mersul mi se prelinge/ de pe buze, ca un fir de sânge/ pentru că nu mă iubești". III. "Antiroman", jugularea polemică a confesiei pentru o "posibilă radiografie a eșecului". "Adio, fără nici o urmare la povești,/ armele de tinichea, cu țepene încheieturi..." Un univers rece pătrunde timpul și spiritul. Marea Doamnă de frig și Marele Domn nu mai au ce
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
singur aspect din multitudinea celor care caracterizează un roman. Criteriul canonului estetic diferențiază romanul medieval de cel romantic, baroc, realist, naturalist, existențialist, modernist sau postmodernist, romanul eroic de cel exotic, fantastic, mitic, satiric, parodic, al absurdului, romanulparabolă, eseistic sau comportamentist, antiromanul etc., romanul de tip balzacian de romanul stendhalian, tolstoian, dostoievskian, proustian etc. Alte criterii sunt: formula compozițională (roman de tip memorialistic sau epistolar, de tipul jurnalului, al cronicii, de tipul romanului în roman, al romanului cu sertare/romanul à tiroirs
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
minor, ținînd umil trena poeziei și a dramaturgiei, nimeni nu-i plîngea de milă. Dar de cînd a înflorit exploziv, "genofag", nu doar subordonîndu-și vechile rivale, ci și împrumutîndu-le dezinvolt tehnicile și registrele specifice, trece din criză în criză. De la antiroman la nou roman, roman-document, roman oulipian, auto-ficțiune etc., de la respingerea povestirii la revenirea ei grabnică, de la eliminarea personajelor, sau reducerea lor la o inițială, la revalorizarea lor cu asupra de măsură, de la spulberarea iluziei romanești la varii formule de interacțiune
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
să analizăm felul în care devine vizibilă dezintegrarea unor forme clasice prin trecerea la forme de contestare sau de parodiere a narațiunii clasice. Într-adevăr, încă din Antichitate, idealul povestirii canonice este distrus de povestirea parodică și, mai apoi, în antiromanul de la sfârșitul secolului al XVII-lea și mai ales al XVIII-lea (Sorel, Fielding, Sterne, Diderot etc.). Caracterul discontinuu vine să rupă unitatea narativă prin inserarea digresiunilor interminabile, a comentariului și a dialogurilor ample (nerespectarea regulilor coeziunii). Refuzul romanticilor privind
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]