46 matches
-
de domeniul irelevatului. "Cea mai frumoasă experiență pe care o putem avea enunța un savant, Albert Einstein -, este experiența misterului". Partizan al "transcendentalismului", americanul Emerson credea că poezia ia naștere din poezie (Essays), iar argentinianul Borges, adept al "ultraismului" hispanic (antiromantic și antimodernist), sacralizând funcția metaforei, afirma că poezia se naște din limbaj (Ensayos). Nu de la cuvinte în sine începe starea de poezie și nu se încheie cu ele, dar tentația de a comunica le face indispensabile, de unde rolul lor de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
însă că intrarea lui în scenă se produce la confluența a două dintre "curentele" majore ale secolului al XIX-lea: romantismul, sub variantă neoromantică, și realismul. Chiar dacă în legătură cu aceste două tendințe am găsit o filiație ce coboară până în iluminism, reacția antiromantică a pozitiviștilor care apelează exclusiv la faptic, la datele controlabile prin experiență, astfel încât empiricul devine la ei factorul decisiv în cunoaștere este incontestabilă. Dar pe lângă această reacție, epoca lui Dilthey înregistează o serie de importante extensii ale romantismului. Printre acestea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
marii societăți, care este, și mai ales va fi, umanitatea"194. Or, asumarea unei misiuni mesianice, precum și nostalgia Evului mediu au fost dintotdeauna apanajul romanticilor. Reamintim aceste lucruri spre a puncta din nou contrastul dintre demersul lui Comte și intențiile antiromantice ale pozitivismului promovat de el. În fond, o filozofie sistematică trezește în toate cazurile aceeași dorință: de a descoperi ultimele principii, indiferent cum s-ar numi ele. Deosebirea este însă aceea că, dacă în cazul teologiei și al metafizicii ultimele
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
a manifestat prin susținerea retragerii într-un turn de fildeș, dimpotrivă, a dorit deschiderea către un prezent care să se hrănească din legătură cu literatura de secol XIX, mai curând decât cu cea mai apropiată de Marele Război. Orientarea preponderent antiromantica a publicației rămânea hotărâtoare pentru manieră în care profilul lui Leopardi a fost înțeles și remodelat de acești intelectuali. Respingând preceptele și figurile imagistico-stilistice ale Romantismului, renunțând așadar la acel eu poetic din Cantul nocturn întrebător în fața misterelor universului, scriitorii
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
a ieșit din mediul discuțiilor filozofice și s-a inserat direct în țesutul societății, acționând asupra unor componente anarhice și libertare, și punând în mișcare un vast proces de transformare 49. Teoreticienii nihilismului rus s-au angajat într-o revoltă antiromantică și antimetafizică a "fiilor împotriva părinților", contestând autoritatea și ordinea existente și atacând mai ales valorile religiei, ale metafizicii și esteticii tradiționale, considerate ca "nimicuri", ca iluzii destinate pieirii. Mișcarea nihilistă rusă a fost adesea mai curând dogmatică și rebelă
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
melodrama (și imaginația subsecventă) drept formă estetică impură și desuetă, pe motiv că subiectivitatea auctorială se vede "implicată" în diverse modalități de reprezentare (distincția dintre "romance" și "novel" exprimă tocmai sensul acestei evoluții). În mod elocvent, atunci când își afirmă bovarismul antiromantic/ antimelodramatic și definește poetica noului său roman, autorul Educației sentimentale recurge tot la metafora teatrului, conform căreia artistul trebuie să-și piardă urmele în operă și să devină invizibil, asemeni lui Dumnezeu, pentru a-și putea privi impasibil "creația"- "spectacol
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
considera pe români „cea mai frumoasă rasă umană”, spre deosebire de secuii ce i se păreau „mătăhăloși” și dizgrațioși) l-au enervat pe Kőváry, un naționalist mândru de calitățile fizice și morale ale poporului căruia Îi aparținea. În acest caz, explicația sa antiromantică și „științifică” poate fi considerată și o perdea de fum retorică, destinată să mascheze replica ofuscată la adresa micului sacrilegiu antinațional comis de naivul său predecesor romantic. Un alt jurnalist, care semnează „Békásy”, autor al unor Peisaje ardelene publicate În anul
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
de recepție contrară: Eminescu, un excelent poet al spațiului (vizualului), Caragiale un "geniu auditiv", cu o unică percepție a straturilor afunde ale limbii. Ambele apologii perceptive le sunt caracteristice celor doi scriitori aflați și în această privință pe aceeași traiectorie. Antiromantic și antisimbolist, dramaturgul oferă surpriza unei poetici în spațiul muzicii, corelativă cu armonia eminesciană. "Simt enorm și văz monstruos" exprimă contiguități spațiale (văzul) și temporale (simțul = auzul), cu "genul orfic muzical": "Eminescu definea fantazia artistică drept punctul de incidență dintre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
verticală" când își descoperă adevărată esență. Punând în discuție cele două ipostaze, Hyperion și Mitică, autorul cărții în discuție conchide: "Și așa ajungem la situația cea mai stranie cu putință: romanticul Eminescu creează o capodoperă a vindecării de romantism, pe când antiromanticul Caragiale creează opere ale neputinței ieșirii din romantism" a unei lumi rătăcite în Tâmpitopole (p. 122, 123). Citându-l pe Mircea Tomuș, autor al unui studiu despre Caragiale, este pusă în discuție starea lui Lefter Popescu din Două loturi care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
importante curente și mișcări literare sunt Renasterea, Clasicismul, Romantismul, Realismul, Simbolismul, Avangardismul și mai nou, Postmodernismul ori Transmodernismul. REALISMUL Termenul „realism” definește curentul artistic apărut În Franta, În cea de a doua jumătate a secolului al XIX-lea, ca reacție antiromantică. Principiile estetice pe care s-a clădit realismului au ca punct de plecare obiectivitatea si luciditatea, Împrumutate de la clasici; individul este Înfățișat În dimensiunea lui socială. Scriitorii realiști consideră că literatura trebuie să Întruchipeze realitatea obiectivă, să exprime adevărul, să
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
este exponentul realismului; opera sa a avut un rol important În literatura europeană. Realismul practicat de Balzac s-a constituit Într-un tip de realism, numit „balzacianism”; trăsăturile ce se regăsesc În celebra lui „Comedie umană”. Apărut ca o reacție antiromantică, realismul se dezvoltă paralel cu romantismul, fapt dovedit și de impunerea termenului definitoriu. Realismul (fr. realisme, lat. realis), a fost folosit ca noțiune de istorie literară Încă din 1826, În revista „Mercure de France”, În plină epoca romantica. Stendhal se
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
că nu există În domeniul literaturii genuri și specii pure, așa cum nu există nici principii estetice singulare. Se știe că un curent literar nou Îl asimilează pe cel aparținând trecutului, oricâte speculații sar putea face pe seama așa ziselor reacții anti-clasice, antiromantice și chiar antirealiste, la care se mai adaugă cunoscutele elemente de compunere, cu prefixoidele supra, neo- , post- , trans- etc. Afirmația unui critic literar, potrivit căruia romanul lui G. Călinescu, surprinde cele mai importante trăsături ale balzacianismului literar, asimilat de prozatorul
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
ideii că nu există În domeniul literaturii genuri și specii pure și nici principii estetice singulare. Se știe că un curent literar nou Îl asimilează pe cel aparținând trecutului, oricâte speculații s-ar putea face pe seama așa ziselor reacții anti-clasice, antiromantice și chiar antirealiste, la care se mai adaugă cunoscutele elemente de compunere, prefixoidele supra- , neo-, post- , transetc. Poate ar trebui să facem apel la cele spuse de scriitor În volumul din 1939, În eseul „Echilibrul Între antiteze”. Abordând subiectul legat
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
această „întârziere statală” și, poate, civică - dacă această „nematurizare civică” ar fi cauza „paraliziei” sub sfârșitul dictaturii ceaușiste! -, iar lamentațiile lui Cioran - acest mare român! - să le interpretăm ca o formă unei „histerii geniale”, un semn ascuțit al unei psihologii antiromantice, de parcă Cioran ar fi vrut să se opună spiritului unificator al unui Eminescu, singularizându-se printr-un refuz al originii, el, fiu de popă din mărginimea Sibiului, ieșit din pulpana atâtor mărunți intelectuali ai satelor, luptători teribili nu numai pentru
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ăvoyantă printr-o îndelungată, imensă și controlată dereglare a tuturor simțurilor”. (trad. mea, A.M.) Această dereglare sistematică a simțurilor se autoerijează într-un dispozitiv senzorial căruia i se substi- tuie un dispozitiv hermeneutic. În mod cert, Caragiale a fost un antiromantic și un antisimbolist, dar unul care le respingea cunoscându-le, și chiar mai mult decât atât, repertoriindu-le ironic procedeele printr-o deformare spe- ci fică : parodia. Parodiile simboliste stau la vedere, critica nu le-a dat prea mare atenție tocmai
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
la Caragiale, cea a unui tip de discurs romantic cu tropii caracteristici prin retorică, iar aici mai intervine o a doua deformare, mai subtilă, o deformare a deformării acestei retorici romantice. Caragiale nu este numai un antisimbolist, ci și un antiromantic. Dar este antisimbolist și antiromantic în calitate de modern, și nu de clasic. Clasicismul său extras din încadrarea canonică călinesciană induce în eroare. Caragiale nu este un clasic în sensul clasicismului, ci mai degrabă în ceea ce oferă stabilitate și coerență începutului unei
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
tip de discurs romantic cu tropii caracteristici prin retorică, iar aici mai intervine o a doua deformare, mai subtilă, o deformare a deformării acestei retorici romantice. Caragiale nu este numai un antisimbolist, ci și un antiromantic. Dar este antisimbolist și antiromantic în calitate de modern, și nu de clasic. Clasicismul său extras din încadrarea canonică călinesciană induce în eroare. Caragiale nu este un clasic în sensul clasicismului, ci mai degrabă în ceea ce oferă stabilitate și coerență începutului unei literaturi, opera sa proiectând și
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
aprilie 1932. Orientarea publicației este manifest antitradiționalistă, de la început pledându-se pentru racordarea scrisului la ritmul vremii: „Noi suntem atât pentru gând - scrie Stanciu Stoian în articolul-program -, cât și pentru viață în fața unui obiect. Cei care din motive «intelectuale» sau «antiromantice» nu vor să-l gândească sau să-l trăiască, vor rămâne pe dinafara vieții actuale.” Rubrici: „Cărți și reviste”, „Note mărunte”, „Note și polemici”. Semnează versuri Ștefan Stănescu, Al. Robot, S. M. Enciulescu, Eugen Jebeleanu (E un castel, Îngerii). Răzvan Chivăran
FREAMATUL VREMII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287084_a_288413]
-
trailer). Dincolo de această excepție, lung metrajul e o reușită cinematografică. Nu se poate spune același lucru, mai degrabă contrariul, despre filmul precedent al fraților Coen, Dragostea costă, care tocmai a fost relansat pe casetă video. Farsă matrimonială, poveste de dragoste antiromantică, oricum i s-ar spune, nu convinge sub nici una dintre denumiri. De ce? După știința mea, frații Coen n-au mai încercat niciodată să pună în scenă procesul de îndrăgostire a două personaje, ironia lor e prea cinică pentru așa ceva; și
Ascensiunea și decăderea fraților Coen by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12566_a_13891]
-
pentru expresie i-au făcut pe unii cercetători (E. Lovinescu) să vorbească de un parnasianism al începuturilor literare ale lui Ion Barbu. Dacă poezia parnasiană franceză, reprezentată prin Leconte de Lisle sau José Maria de Hérédia, era fundamental decorativă și antiromantică în conținut neîngăduind elanuri sufletești, pe când la Ion Barbu, sub împietrita și recea marmură a versului, se răsucesc pasiuni violente, neliniști și aspirații tulburi, ceea ce denotă o structură romantică . Probabil că aceasta este și cauza pentru care și le-a
Ion Barbu () [Corola-website/Science/296811_a_298140]
-
1868 la Garnett, Kansas - d. 5 martie 1950 la Melrose Park, Pennsylvania) a fost un poet american. După versuri elegiac-sentimentale, tributare unor modele lirice, a revoluționat clișeele poetice ale epocii, introducându-l, prin intermediul clasic al epitafelor, un suflu viu, fundamental antiromantic și antiliric, tensionat de pasiuni, aspirații, virtuți și derute umane, de o tulburătoare autenticitate, imagine și act de acuzare al vieții americane din perioada neopuritană.
Edgar Lee Masters () [Corola-website/Science/334282_a_335611]