398 matches
-
o distincție aparte între țipăt, strigăt și urlet, afirmând că primele două au fost înlocuite de cel de-al treilea; tortura descrie "lungul urlet al făpturii umane". Doar urletul poate fi răspunsul direct la sfârtecarea cărnii, el având un corespondent antitetic în urletul torționarului care își sporește sonoritatea, pentru a se ațâța și a-și demonstra puterea. Originea urletului este una profund organică și nu trebuie limitată la gât și gură, întrucât provine din măruntaie. De aceea, urletul nu este o
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
pare de o relevanță istorică mai profundă decât multe pagini de demascare sau incriminare, oricât de zguduitoare, scrise de atunci și până acum. Salvat de prăbușirea timpului, "Oktiabr" rămâne martorul mut al neputinței de a schimba istoria. Constituit din imagini antitetice, sensul metaforelor de atunci a căpătat, astăzi, dimensiuni terifiante. Opincilor șonticăind în întâmpinarea istoriei li se opun șenilele cadențându-și impecabila înaintare. împușcăturile care vor "schimba istoria" sunt urmărite de bufnița policandrului, rotindu-și impasibilă capul mecanic. Cavalcada cailor este
Calul și revoluția by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/11945_a_13270]
-
în contopirea iubirii Eminescu imaginează însă, încă De fapt, la unison băteau inimile ideale și a celei reale în personajul din primul moment al expozițiunii, un celor doi îndrăgostiți aflați la distanță, feminin Maria,soția pe viață a plan secundar antitetic, ale cărui linii Maria reală și Dionis, sub imperiul eroului, cu nume identic în „vis” și în urcă până la formația eroului, cultivat iubirii răsfrânte în melodia tot mai realitate, spre deosebire de dublul în mediul cărților vetuste ale tumultoasă cântată de ea
Mihai Eminescu "Sărmanul Dionis". In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ştefan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/87_a_52]
-
le-am găsit osemintele/ când sub tămâieri grele/ de întrebări de mustrări /învălmășit am simțit/ libertatea a murit.” Implicată în evenimentele revoluției decembriste, o luptătoare sub steagul țării, cu un simț patriotic manifest, transmite energia eliberării din acele momente învolburate, antitetic, acesta fiind si mesajul întregului volum, un mesaj pe cât de justițiar pe atât de liric transmis: „golanul din mine dârdâie în zdrențele libertății cu un rucsac de dor în spinare și prea puține merinde pentru foamea de țara.“ (Motto la
MELANIA ATANASIU BRICIU- EU SUNT SPARTACUS, EDITURA ARTBOOK de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377170_a_378499]
-
comuniști de rând (muncitori, țărani), ilegaliști, oameni devotați prezentului comunist scriu și mulți alții: Alexandru Jar, I. Ludo, Remus Luca, Nicolae Deleanu, Eugen Barbu, Laurențiu Fulga, Constantin Chiriță etc. și chiar G. Călinescu în Scrinul negru (1960). Personajele sunt puse antitetic în serii maniheiste: de o parte, cele pozitive: modelul sovietic, țăranul cooperator, muncitorul fruntaș, intelectualul angajat, ilegalistul, activistul de partid; de cealaltă, cele negative: fascistul, chiaburul, sabotorul, intelectualul evazionist, burghezul, aristocratul. În deceniile cinci și șase era aproape imposibil ca
Literatura oportunistă (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8310_a_9635]
-
romantică nuvelei prin miezul său carbonaro apare numai în volum (în prima variantă a Cronicii din 1955 și în cea ulterioară, în trei volume). Adăugirea, nu foarte stridentă, poate dobândi însă și un pandant insinuant: grupurile ar fi, de fapt, antitetice - pe de o parte lumea Davidei și a lui Vogoride, pe de alta cea care visează o altă revoluție. Motivația crimei se citește, astfel, și din perspectivă politică. În rest, scriitorul a avut grijă să separe lucrurile. Poziția astrelor e
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
omul arhaic deschis spre sublim prin contactul nemijlocit, "de primă zi", cu marile dimensiuni ale universului, cu misterul, creația are loc conform deschiderii sale originare către adevărul primordial al Ființei, acționează sensibilitatea metafizică pură, și anume, sensibilitatea axiologică la diada antitetică majoră viață/moarte. Așa au fost create Ghilgameș, Vedele, Miorița, basmul Viață fără moarte, tinerețe fără bătrânețe. În schimb, în conștiința omului de cultură, intuiției originare se adaugă încărcătura momentului din istoria spiritului poetică, artistică, filozofică stimuli care pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
relevând latura inarmonică a lucrurilor, a lumii. Așa se naște "tristețea metafizică" din poezia eminesciană de iubire, conștiința dureroasă a denivelării potențialului spiritual între realitate și idealitate, dintre necesitatea internă hyperionică și inerția telurică, refractară spiritualității. Acest gen de ritmică antitetică apare cu osebire în Pe lângă plopii fără soț.... Ce e amorul ?, Adio, S-a dus amorul. "În cele patru poeme sus este vorba de o ritmicitate dialectică dintre realitatea prozaică și ideal, o tensiune antitetică de ordin axiologic între teluric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
spiritualității. Acest gen de ritmică antitetică apare cu osebire în Pe lângă plopii fără soț.... Ce e amorul ?, Adio, S-a dus amorul. "În cele patru poeme sus este vorba de o ritmicitate dialectică dintre realitatea prozaică și ideal, o tensiune antitetică de ordin axiologic între teluric și celest, între zborul spiritului care nu poate respira decât în zonele de sus ale semnificațiilor eterne și lipsa de zbor a unor ființe fără vocația absolutului: "Prea mult un înger mi-ai părut / Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
zborului spre Demiurg din care Hyperion renaște în hipostaza sa de increat. Fenomenologia tristadială eminesciană este de model zamolxic, și nu de tipul formulei dialectice hegeliene existență-viață-devenire, pentru că la Eminescu termenul final nu este sinteza dintre teză și antiteză, termenul antitetic nu este inclus în al treilea moment, acesta nefiind o sinteză, o sumă, ci o depășire a negativității și o înălțare a primului termen. Este o axiologie superioară care învinge antiteza, negativul, și apoteozează teza. De astă dată similitudinea este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
cunoașterii și, implicit, a numirii. Goethe afirma: "poezia este prin ea însăși o trădare". Iar Alain Bosquet: "poetul a vorbit: aceasta este erezia sa". Ambiguitatea poate fi sintactică, semantică, un cuvânt, o secvență a unei poezii inducând idei sau sentimente antitetice sau în ce privește logica internă a poemului, structura sa. Prototip al ambiguității este întrebarea hamletiană, To be or not to be, that is the question cu dezvoltarea sa pe parcursul celebrului monolog, idee reluată dramatic de Eminescu atât în Mortua est !, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
veghează, el știe... Dar poate că nici el nu știe." Acest final ne aruncă în radicală incertitudine. Pe de o parte, a fost în mod real creată lumea, există lumea sau nu există? Astfel, procesul cosmogonic este conceput ca esențial antitetic: șovăirea între a fi și a nu fi. Pe de altă parte, nici Unul nu știe dacă în adevăr el a înfăptuit Geneza. Or. această dublă ambiguitate este chemată să explice, să motiveze de ce lumea este o simplă aparență, o iluzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ca un apartenent profund la lumea bazată pe „dura lex, sed lex”, comentează în acest studiu, „Decalogul și Codul penal românesc”, ipostaza de „Homo obediensis” a ființării noastre, noi fiind existenți în două „câmpuri” de acțiune pe timpul vieții, radicale și antitetice, primul divin și celălalt satanic, amândouă având câte o geneză și o perspectivă normativă. E vorba de acele Coduri de norme etico-sociale, unul emanat din meta-realul etern al Religiei - „Decalogul” - iar următorul, din existența efemeră a societății umane - „Codul penal
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
judecății și de o mereu surprinzătoare prospețime a notației. Toată logica volumului se întemeiază pe un balans continuu între "două lumi": vis/realitate, tinerețe/bătrânețe, satul tradițional/satul postmodern, urban/rural, valorile tradiționale/valorile(?) postmodernității. Simpla înșiruire a acestor dublete antitetice face clară miza etică a cărții, reflexivitatea de factură eseistică, menită să dea greutate prozei propriu-zise. Satul de azi a dobândit un chip hidos, mai ales în raport cu imaginea sa ancestrală. Noile edificii kitsch, cu scările lor de beton "care crapă
Între două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8678_a_10003]
-
de ani este pe cale să moară definitiv, sub loviturile de precizie chirurgicală ale postmodernității. Mutatis mutandis, Curcubeul dublu poate fi citit și ca o versiune literară a faimosului eseu al lui H.-R. Patapievici, Omul recent. Când cele două realități antitetice sunt puse față în față, opțiunea autorului este cât se poate de clară: "Ce lipsește? Răgetul vitelor seara, când veneau de la pășune, felinarul din grajd la ora mulsului, cântecul cocoșilor înainte de a se crăpa de ziuă, scârțâitul cumpenelor de fântână
Între două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8678_a_10003]
-
va reconstitui traseul personajului principal, cu trăsături de alter-ego, Ion Lupu, traseu de factură inițiatică, de la frică și disperare la speranță și curaj, într-un context marcat de ipocrizie, dezgust, teroare, pe care-l sfidează. Materia romanescă alternează între registre antitetice, pe de o parte unul al flagelului comunist, adică al răului proliferant, pe de altă parte registrul unui univers visat, al adevărului, al onestității, al libertății. Zarea de lumină încă n-a dispărut. în Adio, Europa, "romanul testament" al lui
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9139_a_10464]
-
unele lucruri despre Transnistria și Odesa". Nu cumva e la mijloc, în ciuda tuturor precauțiilor și a decepțiilor, o prelingere a orgoliului menționat, un bovarism? O manieră de a-și propune o existență ideală pe coordonate livrești în cuprinsul căreia jocul antitetic, mixtura de umbră și strălucire socială, de insucces și succes asezonate cu lamentații (unele de un dramatism convingător, altele cu iz de cochetărie) alcătuiesc o rețetă convenabilă! Un punct major al interesului exegetic și neapărat moralist al autorului Accidentului l-
Sebastian ca personaj (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9308_a_10633]
-
despre o carte a unui istoric maghiar care se ocupă de fuga evreilor din Ardealul de Nord în cel de Sud, în perioada '40-'44. L-am publicat și, alături, am scris editorialul meu pe aceeași temă, într-un registru antitetic, punînd în evidență răul și binele din respectiva perioadă: Transnistria masacrelor antievreiești, precum și decizia - tot a lui Antonescu - de a nu trimite evrei din Regat în lagărele morții din Polonia. Dan Turturică nu a fost prezent la ședința din dimineața
Scriitori persecutați by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7725_a_9050]
-
numi „orientarea subiectivă” a conștiinței. Dualismul acesta constituie o lege imanentă și ireductibilă a ființei noastre care poate Într-un mod arbitrar, În virtutea structurii sale originare, să se orienteze Înspre una sau cealaltă dintre cele două direcții. Aceste două principii antitetice fundamentale sunt valabile și legitime, atât unul cât și celălalt, pentru că fiecare dintre ele cuprinde și domină pe celălalt fără ca, totuși, să reușească să-l excludă definitiv, și asta deoarece, de vreme ce există o Încrucișare a punctelor de vedere, unul este
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Coșbuc liniștea și pacea de sus își prelungesc virtuțile și dincolo sub glie și sub cruce: ,,Natură, în mormântul meu, E totul cald, că e lumină!” Atributelor obișnuite ale morții întunericul și frigul , poetul le substituie căldura și lumina, noțiuni antitetice, menite să sugereze plenitudinea sentimentului de integrare definitivă în natură, beatitudinea vieții concepute ca o scurgere continuă în oceanul imens, dar liniștit al morții. 1.4. CARACTERIZAREA UNUI PERSONAJ LITERAR Termenul personaj literar provine din francezul personnage, împrumutat la rândul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
nedreptate, Dar se desfată de adevăr, Toate le acoperă, Toate le crede, Toate le speră, Toate le îndură. Dragostea nu se va sfârși niciodată". (1 Cor., 13, 4-8) Puterea dragostei poate într-adevăr să ne schimbe viața? Câteva simple afirmații antitetice ale unui autor ce îmi rămâne necunoscut pot explica în ce măsură dragostea, înțeleasă ca atitudine de fond, poate schimba viața: Datoria fără dragoste ne face plicticoși; Datoria împlinită în dragoste ne face echilibrați. Responsabilitatea fără dragoste ne face nechibzuiți; Responsabilitatea exercitată
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
dau strigăt tuturor mai-marilor: ŤPre Cel din cer slujiți-L, regilor, cu teamă și bucurați-vă de El cutremurîndu-vă! Luați seamă să nu-L mâniați în niciun fel căci veți pieri din calea dreaptă". (Psalmul 18) Frecvent este și paralelismul antitetic, când poetul pune în contrast sau în opoziție două situații, două atitudini. Se aseamănă cu antiteza, procedeul compozițional și stilistic preferat de romantici: "Ferice insul ce n-ascultă de sfaturile celor răi, cărora le cunoaște prețul; n-o ia pe
Psaltirea lui Șerban Foarță by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/7166_a_8491]
-
a lui Dumnezeu. Altminteri însă, pot cei răi, suflați de vânt precum o hoaspe." (Psalmul 1) Creează alții în cai și-n carele de luptă, noi credem întru sfântu-i Nume." În paralelismul sintactic, cele două feluri de paralelism (sinonimic și antitetic) se îmbină, se întrepătrund; aceeași idee este exprimată printr-o dezvoltare a gândirii (Tertulian Langa). "Căutați-i Domnului din nou cântare cu prelung ecou cântare nouă-I tot cântați Numele-I binecuvântați, vestiți-I slava, zi de zi, - gințile a
Psaltirea lui Șerban Foarță by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/7166_a_8491]
-
fapta ce reprezintă contravenție sau infracțiune, nu realizează o delimitare conceptuală între cele două regimuri juridice pe care fapta ilicită le atrage, ceea ce duce la o confuzie inadmisibilă între acestea. Rezultă că cele două texte conțin o soluție legislativă antitetică și nu îndeplinesc exigențele de calitate a legii prevăzute de art. 1 alin. (5) din Constituție. ... 109. Curtea subliniază faptul că stabilirea unui cadru legal clar și precis constituie o garanție a securității juridice și are menirea, pe de o
DECIZIA nr. 19 din 15 februarie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/267362]
-
difuză, de joasă tensiune, a acestor miniaturi e răspunzătoare, și în volumul de acum, și în cele precedente, pentru trombele de metafore facile de care Aerostate plângând are a da seamă. Unele pagini conțin atâtea imagini arbitrare (și, cum anticipam, antitetice), încât sunt aproape de necitit. Există însă din fericire în carte o diferență netă între acest manierism deranjant și o naturalețe lirică promițătoare, diferență care nu se suprapune peste împărțirea formală, în două cicluri (intitulate Aerostate plângând și Iubita mea, patria
Numărătoarea continuă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6026_a_7351]