1,827 matches
-
Lovinescu. Oare mai e cazul să subliniez coincidența? În istoria noastră recentă, Monica Lovinescu și-a legat numele de al postului de radio „Europa liberă”. Acolo au ascutat-o două generații, săptămînă de săptămînă, la Actualitatea românească și la Teze și antiteze la Paris. Nici o personalitate literară n-a înspăimîntat mai tare regimul comunist de la București decît Monica Lovinescu. Nici cînd era criticată în New York Times, Le Monde sau Times, oficialitatea ceaușistă nu reacționa mai violent. Și, iată, aniversînd-o pe Monica Lovinescu
„Europa liberă“ nu mai este by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13308_a_14633]
-
triste, apăsătoare. Un volum de curînd lansat, apărut la Editura Do-minoR din Iași, încearcă să se sustragă acestor teme și adună povești și amintiri despre copilăria bunicilor. O reușită parțială, pentru că între textele cuprinse în volum se conturează o inevitabilă antiteză: copilăria anilor interbelici și copilăria din perioada de început a comunismului sînt clar marcate de alte repere. Colecționarii amintirilor sînt elevi de liceu sau de gimnaziu care au participat la un concurs EUROSTORY cu această temă. Povestea concursurilor EUROSTORY e
Povestea altor copilării by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13378_a_14703]
-
de aceea a lui Vladimir Drimba, publicând în colecția de Opere fundamentale coordonată de Eugen Simion primele două volume și promițând un al treilea: I. Versuri. Proză. Scrieri istorice și memorialistice (1300 pag.); II. Istoria critică universală. Biblicele. Echilibru între antiteze (1078 pag.), cu prefață, note și bibliografie (extrase critice semnificative din istoria receptării). Scrierile istorice și memorialistice, în versiunea lor franceză integrală, paginile religioase, filosofice, politice, cu numeroase implicații polemice și fantezii sociologice sau spiritualiste nu au mai fost retipărite
Preclasicii revizitați by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12739_a_14064]
-
cît și prin atracția către aspectele sordide ale societății, către declasați. Marginalii populează viziunea rebelă a junelui bard. Cerșetorii, prostituatele, hoții, asasinii și sinucigașii apar drept victime ale unei ordini sociale inicve, urmăriți de polițiști și jandarmi, pe schema unei antiteze accentuate, melodramatice. Acest mizerabilism e nutrit pe de o parte de culoarea întunecat-însîngerată a expresionismului, iar pe de altă parte de filonul romanului-foileton (semn că în domeniul creației nici o formulă nu poate fi socotită complet epuizată, că sînt cu putință
Gherasim Luca și "erotizarea proletariatului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12719_a_14044]
-
nesfîrșit, în neștire; specifică este și structura cu supinul, echivalentă cu un derivat în -bil (de necrezut = incredibil), ca și îmbinarea dintre prepoziția pe și forma participială de feminin-neutru plural: pe nesimțite, pe nevăzute etc. Ne- reduce propoziții și subliniază antiteze: "În București neplăcutele sînt mai multe decît plăcutele" (Evenimentul zilei = EZ 3891, 2004, 13). Multe dintre aceste particularități ale lui ne- au fost semnalate și bogat ilustrate de Iorgu Iordan, în Limba română actuală. O gramatică a Ťgreșelilorť (1943) și
Ne-nimic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12262_a_13587]
-
antinomice ca demers artistic, ei reușesc să închege un spațiu plastic omogen, al cărui spirit coagulat este însăși contrastul viziunilor. Nicolae Alexi, structural un cerebral de tip apolinic, își construiește parcursul în respectul, dar nu în epigonismul valorilor clasice. În antiteză, Aurel Bulacu, dionisiac convins, optează pentru un limbaj ale cărui repere formale și spirituale le aflăm în modernismul secolului XX. Atașat firesc unor imagini care licitează filonul epic, Nicolae A. Alexi își formulează discursul ca pe un monolog cu tentă
"Niște artiști" by Catalin Davi () [Corola-journal/Journalistic/11614_a_12939]
-
recalcitranții" - pentru întreaga discuție vezi pp. 353-354). Întrebarea care se pune este dacă exegetul nu exagerează atunci cînd pune în evidență natura contradictorie a lui Maiorescu, faptul că fiecare teză vizînd personalitatea și ideile sale este însoțită de propria sa antiteză. Nu cumva, pentru a-și confirma vocația de critic iconoclast, gata să ia în răspăr ideile preconcepute și locurile comune și pentru a se adapta tendințelor postmoderne de relativizare, de demitizare, autorul supralicitează anumite surse periferice, mai puțin concludente (însemnări
Ce rămîne din Maiorescu? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11833_a_13158]
-
din perspectiva personalității regelui dac și a organizării sociale și politice a regatului său. În ceea ce privește războiul dacic al împăratului Traian, autorul începe prin descrierea personalității acestuia din urmă, ce se completează în mod firesc, atât spre comparație, cât și spre antiteză, cu personalitatea lui Decebal descrisă cu câteva pagini înainte. Ca orice conflict de natură militară, și războiul daco-roman are cauzele sale, autorul amintindu-le succint atât pe cele de natură politică cât și pe cele de natură economică (în măsura în care acestea
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
cel mai poet în sensul modern al cuvântului, dintre toți poeții Marelui Secol” - poate chiar cel mai mare poet de limbă franceză. Or, “La Fontaine oferă sufletului modern tocmai poezia la care aspiră epoca noastră dornică de un echilibru între antiteze: o poezie ordonată și totuși plină de fantezie spirituală și sensibilă, optimistă fără vulgaritate și adâncă fără patos, cu atât mai umană cu cât împrumută glasul și trupul animalelor, dar lipsită de fals umanism - după cum e lipsită, cu toată morala
Ion Pillat ex cathedra (II) by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13049_a_14374]
-
În partea a doua a eseului, intitulat transvaluarea hyperionică a temporalității și purtând subtitlul Luceafărul - o dramă a Timpului? George Popa discută cu rafinament conținutul conceptelor antinomice din marele poem. Autorul este de acord că la baza Luceafărului, stă o antiteză care poate Îmbrăca diferite denumiri pentru a o exprima, În final, opoziția dintre efemer și etern. Lumea finitudinii se desfășoară Într-un „cerc strâmt” populat Însă de sentimente, În care iubirea, durerea, norocul și fericirea diversifică trăirile pământenilor, făcându-le
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
imagine prea limpede ca să poată fi reală (ce altceva ar putea să însemne ideea mai limpedelui decît limpedele?): Nimic nou dincolo de spațiul acestei foi. / Ridic ochii și văd cum plutește / pe-n fundal limpede / o pasăre și mai limpede". În antiteză, poetul construiește, imaginativ, o lume aproape materială: "Nimic nou. Mă imaginez trăind / pe fundalul unei lumi reale / și văd cum plutește o pasăre adevărată / atît de adevărată încît aș putea face / să i se întîmple ceva". Cele 10-11 pagini, cît
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
și lumânare observ că se face mai ales Începând de pe la mijlocul secolului al XX-lea (Perpessicisus, 1956) și nu pot să trec cu vederea că acum Începe, cu aproximație, și epoca electrificării: lumina cea nouă, a becului, este văzută În „antiteză” cu cea mai veche lumină, a lumânării, nu se mai ține cont de invenția mediană a lămpii, se uită de lampadare, de pildă, care făceau o lumină poate la fel de puternică, În orice caz mai odihnitoare decât cea electrică. Erau, Însă
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
poate duce până la dezlipirea celor două drumuri fragil legate. Cât despre stil, veți regăsi franchețea/brutalitatea, lipsa de pudoare ale lui Pascal Bruckner, de exemplu. Autorul se folosește strategic de această circumstanță pentru a studia comportamentul uman ce vine În antiteză cu situația, prin reacții neașteptate: „o conduceam acasă după ultima Înfățișare la divorț”; „ultima noapte cu Ema. Îmi doresc mult să o iau În brațe, dar Îmi spun că dacă o fac, mă Întorc din nou și agonia continuă. Tăceam
ALECART, nr. 11 by Andreea Dragu () [Corola-journal/Science/91729_a_92888]
-
căpătase încă destul acces în sanctuarul epic; sintaxa frazei inedită, care desfidea normele în vigoare. Aici, în această narațiune a vălmășagului, motivul icarului prăbușit, care mă preocupă, transpare în forme extreme. în ambele sfere (biografie + operă) este atins superlativul în antiteză. Derapajele pe planul vieții îl înscriu pe Céline în catgoria retrograzilor, care nu pregetă să repete un discurs cinic și rasist. Pe de altă parte, în artă, se ridică la o cotă maximă, cota marii performanțe. Unde să-l plasăm
Pe un grafic în mișcare by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/12644_a_13969]
-
din Călinescu, marxist de voie sau de nevoie: "Cu cât scriitorul de azi e mai solicitat să trateze contradicțiile (adică conflictele) neantagonice în sânul societății noastre, el va avea grijă ca fiecare erou-teză să-și reprezinte, oricât de larvar și antiteza celuilalt erou, contradicția devenind în modul acesta interioară...". E greu de aflat o lume atât de armonioasă, aproape ideală, chiar și în democrațiile stabile și libertariene. Prozatorul, plecat aproape de căderea regimului din România comunistă, pe care se străduise să o
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
pe de o parte el se simte atras morbid de frumusețea ei orientală, dar pe de cealaltă parte presimte deja acea otravă pe care această femeie o ascunde și care i-ar putea fi fatală. În realitate este evident că antiteza atracție/repulsie izvorăște dintr-o dinamică dialectică mai adâncă: este vorba despre Eros/Thanatos, tânăra femeie întruchipând Erosul care omoară și, în același timp, Moartea care se folosește de Eros pentru a nimici. Aceste opoziții converg într-o aluzie biblică
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
ea se simțea, mai mult decât în alte femei, Eva, străina, dușmana neîmpăcată și veșnică, împrăștietoare de ispită și de moarte"3, în care putem descoperi și un alt dualism, fundamental în perceperea femininului în literatura decadentă: este vorba de antiteza pur/impur, care provine tot din poezia baudelairiană. Femeia devine o creatură diabolică, o nouă Evă care împarte păcat și moarte, căreia îi putem atribui considerațiile pe care Walter Pater le exprimă despre Gioconda lui Leonardo da Vinci. Rașelica este
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
cuviința unui pictor modern totuși - să "concretizez" cît mai adecvat făptura unică a ușii, să "descriu", să "reproduc" stilurile sedimentate în timp. Și patinate de vreme". Sînt uși ale Iașiului vechi, pe care titlul albumului le propune într-o hotărîtă antiteză - Uși celebre, Uși umile. Dar în fața unora dintre ele aș crede iarăși că antiteza e duplicitară. E celebră sau umilă ușa atît de puțin înaltă și de îngustă de la Trei Ierarhi? E umilă sau celebră ușa simplă a Casei Topârcenu
LECTURI LA ZI by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Imaginative/14370_a_15695]
-
să "descriu", să "reproduc" stilurile sedimentate în timp. Și patinate de vreme". Sînt uși ale Iașiului vechi, pe care titlul albumului le propune într-o hotărîtă antiteză - Uși celebre, Uși umile. Dar în fața unora dintre ele aș crede iarăși că antiteza e duplicitară. E celebră sau umilă ușa atît de puțin înaltă și de îngustă de la Trei Ierarhi? E umilă sau celebră ușa simplă a Casei Topârcenu? Imaginea include aici o oarecare ambiguitate ce-l face pe privitor să întîrzie definitiv
LECTURI LA ZI by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Imaginative/14370_a_15695]
-
și voi luptăm pentru aceeași cauză. Dar fiecare o face cu armele lui. Lipsit de inspirație, eu am să aleg astăzi meschina ștampila de vot. Salut Dragoș, înțeleg argumentele tale legate de opțiunea ta de a mergi la vot dar antiteza pe care o faci între opțiunea ta și cea a pieței, cei care fac grevă, este pe langă subiectivă și anti, este demolatoare ca să cazi (așa pare citind textul, nu înseamnă că asta ai vrut să spui) în picioare; ori
De ce votez by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82355_a_83680]
-
asigură că nu mai ia droguri. Ceea ce e, din nou, foarte înțelept. Dar toate aceste finaluri care mimează o reconciliere cu lumea sunt, de fapt, niște blaturi grosolane. Ceea ce lipsește din aceste opere este chiar conflictul: lupta: meciul. Teza și antiteza, adică dialectica, pentru numele lui Dumnezeu, dacă vrem să specificăm până acolo. Cu toate astea, ele nu uită să producă o sinteză: toate au o morală adâncă. De unde se obține morala aceasta, nimeni nu știe. Nimic din ceea ce precedă finalurile
Droguri și hobbiuri by Alex. Cistelecan () [Corola-journal/Imaginative/11905_a_13230]
-
definitiv exclus. Caracterizat direct, ca „arătare tâmpă și vicleană”, dar și indirect, ca ignorant, încleiat în mâzga subtelurică, murdar în cuget, fără intuiția valorii, acest personaj monovalent are rolul unui factor declanșator de incredibile energii existențiale și creatoare. Fiindcă, în antiteză cu insignifianta făptură, rezumată la funcția de blasfemiere, prin cuvânt, se naște un veritabil simbol, în accepțiunea metapoetică pe care i-o conferă Eugen Dorcescu: „Simbolul este expresia lingvistică a unei realități antropocosmice. [...] La Macedonski, eu vedeam simbolul ca sinteza
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
care, cai, cîini: Un cartier aduce aminte de Lucerna, altul pute. Astfaltul, întrerupt de piatra de rîu, continuă un drum de pămînt. Calea Moșilor vărsată în Obor e o lume; tramvaiul electric duce într-altă lume." Neprețuita ușurință cu care antitezele leagă prietenii, la porțile Orientului... Tablouri de album care merge-n picaj, din turnul Colței la obezile căruțelor cu cai, scuturînd pe note retro bulevardul. Un oraș frenetic, care nu are anotimp, altul decît o primăvară amestecată, sucită, în care
Într-un colț de țară veche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10228_a_11553]
-
eroic că străjer al avanposturilor civilizației. Europa că stindard cruciat, Europa că ideal, la Tătărăscu: Nistrul văzut că frontieră între două lumi și a doua concepții de viață, civilizații și două stiluri de viață. Europa că paradis promis, definit prin antiteza, descris prin ceea ce era "dincolo"-ul Europei, adică mitralierele sovietice. Europa că nostalgie: deja Nicolae Iorga se întreba " Ce înseamna Europa?" în contextul influienței din ce in ce mai crescute a mișcărilor antidemocratice din occident". Am citat in extenso acest inventar făcut de Alexandru
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
profesor suplinitor, miner, contabil, expeditor CFR, normator, bibliotecar, încărcător de vagoane de marfă etc. etc., absorbind în felul acesta, prin toți porii, proza vieții. Self-made-man, Liviu Ioan Stoiciu a preferat însă expresia lirică. Poate tocmai ca un contrapunct, ca o antiteză eliberatoare față de experiența acumulată pe plan existențial, deși nu fără legătură cu povara morală a acesteia, ci ca o înfruntare / asimilare a ei, ca un mijloc de a-i anihila efectele, prin intermeidul creației. Și, probabil, ca un pariu orgolios
Realul fictiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10640_a_11965]