33 matches
-
reapariția săptămînalului Facla. În paginile Chemării din 1915, literatura deține un rol secundar, deși este infiltrată aproape pretutindeni. Dincolo de un anume eclectism - nedezmințit nici în perioada Contimporanului - articolele politice și textele literare se întîlnesc într-o atitudine comună: antipoliticianistă, antiburgheză, antitradiționalistă, antirăzboinică. Nu o atitudine politică, ci una intelectuală, independentă, a unui grup de tineri ce refuzau „marile discursuri” triumfaliste în favoarea angajării militare. Pentru Tzara avea să fie o „anticipare” a Zürich-ului, un preludiu la aventura dadaistă. Pe a doua pagină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Tîlc abstract plastic crestat“ și „Variațiune concretă în hieroglife de cretă“) cu cea tradiționalistă („Sfîrșitul basmului lui Barbă-Albă. Voievodul Grădinar“). De cele mai multe ori, colaborările „neavangardiste” își au tîlcul lor: Ion Minulescu, de pildă, publică poeme cu tentă burlescă și mesaj antitradiționalist, uneori blasfemiatoriu („Dragoste falită“, „Idilă“), afine antisentimentalismului și antipaseismului futurist. Victor Eftimiu este prezent - în prima fază a revistei - cu două poeme de frondă socializantă, la fel expresionistul social Aron Cotruș, iar Al. O. Teodoreanu colaborează în nr. 70 cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Nu sînt nici urile timpului, nici orgoliul lui deșert. Sînt ceea ce n-avem aci. O tradiție, adică, și o avuție culturală care a prefăcut sufletele, în parte, și a pregătit un caracter unanim ce determină tendințele, fără să le limiteze”. Antitradiționalist, angajamentul lui Vinea în promovarea modernității radicale are drept țintă construirea unei tradiții refuzate de o istorie discontinuă. Lamento-ul din „Blestemul locului“ cedează în favoarea optimismului vizionar, întîlnind - peste timp - reprezentările geo-politice ale neoconservatorilor americani din anii 2000 despre „vechea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
autorilor din jurul lui Le Décadent părăsesc revista lui Anatole Baju și, În frunte cu Paul Verlaine, trec În echipa „simboliștilor”. „În 1886, când Jean Moréas și-a publicat Manifestul simbolist În Le Figaro, unui număr din ce În ce mai mare de scriitori parizieni antitradiționaliști noua denumire li s-a părut convenabilă. Până În 1888 Însă, cei care se autodeclarau decadenți ajunseseră să fie socotiți simpli adepți ai lui Anatole Baju, a cărui reputație literară nu era nicidecum capabilă să confere credibilitate unei mișcări literare autentice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
context, fenomenul literar este definit ca „act de conștiință și de cunoaștere”, iar opera de artă este postulată ca „suprastructură cerebrală, sensibilizată”. K. susține „valorile spirituale și estetice”, în defavoarea celor „pragmatice, de oportun naționalism, culturalism și politicianism”, de pe poziții declarat antitradiționaliste: „Atitudinea aceasta nu se caracterizează prin arbitrar; un întreg determinism istoric o impune. Și mai ales ortodoxismul de emisiune postbelică ce tinde a obstrua europenizarea conștiinței și de a ne readuce cultura, printr-o mistică paseistă, la faza ei de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287699_a_289028]
-
va fi înțeles greșit de contemporani, de improbabilii discipoli. Apoi, modernii tîrzii, mai toți s-au exersat prolific în pagini de exegeză. Iar suprarealiștii, dadaiștii au practicat, dincolo de pagina scrisă, gesticulații exhibiționiste, oripilînd sau dînd de gîndit. Artele momentului? Ritos antitradiționaliste, cunosc o fascinantă ebuliție a punerii în scenă, a montării șocante. Chiar și într-un oraș "cuminte", clasicizant, ca Iașii, sînt promovate soluții total dezinhibate, iar cu unul din tinerii care domină acest teritoriu, spirit cultivat, dar iconoclast și insurgent
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
OMUL LIBER, revistă apărută la București, bilunar, între 1 noiembrie 1923 și iunie 1925, sub conducerea lui Petre Georgescu-Delafras și a lui Ion Pas. Programul acestei publicații antitradiționaliste de coloratură social-democrată va fi continuat de Ion Pas în paginile revistei „Șantier” (1933- 1937). În articolul În ce situație ne găsim, Georgescu-Delafras precizează principala atitudine ce va anima preocupările redacției: veștejirea politicianismului. Într-un articol cu caracter de bilanț
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288535_a_289864]
-
afirmare prin imitație. Dar acest concept avea o arie de cuprindere foarte largă și nu se raporta numai la artă și literatură ci la Întreaga realitate Înconjurătoare. Modernismul lui Lovinescu era, nici mai mult, nici mai puțin, decât o reație antitradiționalistă, cu răspunsul cuvenit din partea revistei „Gândirea” și „gândirismului” lui Nichifor Crainic. Nu trebuie să se uite că, paralel cu acestea, continuau tendințele poporaniste și sămănătoriste, chiar dacă nu la nivelul celor de la Începutul secolului al XX-lea. Fiecare din aceste mișcări
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]