32 matches
-
și actualizarea sa în afiș, reclamă sau caricatură etc.) oferă pe de o parte căile intrării în textul concret, iar pe de altă parte modalitatea ameliorării instrumentelor analitice (evident provizorii și amendabile). Parafrazînd motto-ul parabolă al celebrului eseu asupra antiumanismului contemporan (La pensée '68 de Luc Ferry și Alain Renaut) în care este prezentată istoria a trei savanți însărcinați cu studiul cămilei (un francez care, după o scurtă vizită la Jardin des Plantes și conversații cu paznicul, scrie un articol
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
care basculează de la o "vîrstă de aur" a marilor paradigme (marxismul, structuralismul) la "era vidului", considerăm că analiza codurilor și mesajelor complementată de o perspectivă hermeneutică nu poate decît să continue mutația spectaculoasă inițiată de structuralism: "De la umanismul postbelic la antiumanismul postcolonial, paradigma filosofică s-a schimbat radical, dar inspirația morală a rămas aceeași: trebuia să i se provoce individului o comoție salutară și omul să devină neliniștit pentru a putea fi mai bine umanizat" (Alain Finkielkraut, 1996:55). Pledoarie pentru
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
aruncă o privire impasibilă asupra lumii contemporane în care vede reproducîndu-se vechi structuri. Semiotica vede o multitudine de practici, de stiluri, de subculturi etc. Lumea semiotică e infinit mai bogată decît lumea structurală" (P.Attalah, 1991:294). Chiar dacă radicalismul scientizant, antiumanismul teoretic al structuralismului nu mai sînt demult viabile, recunoașterea principiului imanenței materiale a textului continuă să fie un dat fundamental în abordarea semiotică, cu condiția să nu fie considerat exclusiv (cf. și J.J. Nattiez, 1987:50); de fapt, semiotica și
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
a acestui capitol, nu consemnează transcenderea umanului sau substituirea lui (precum în variantele extreme, filosofice, științifice sau culturaleă, ci se raportează permanent la condiția umană, la corp și conștiință, la dorință și amintire etc. În această perspectivă, postumanismul nu este antiumanism, chiar dacă consemnează „sfârșitul” unei anumite versiuni a umanului, putând provoca, nu doar entuziasm și plăcere, ci și teroare și scepticism sau, în termenii deleuzo-guattarieni (vezi primul capitolă ai „mașinii paranoice” și ai „mașinii miraculante”, atracție și repulsie. Criticând scenariile utopice
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
democratice și liberale (vezi Bostrom, 2003 pentru o critică a criticilor aduse transumanismuluiă. Dacă pentru bioconservatori mutațiile genetice sunt potențiale manifestări inumane, pentru transumaniști refuzul acestora (de pildă, în tratarea cancerului, a altor boli sau handicapuriă este o dovadă de antiumanism și de iresponsabilitate. În contraponderea discursului bioconservator critic și contrabalansând temerile acestuia, transumaniștii propun o viziune a viitorului în care oamenii au libertatea de a accepta sau de a refuza intervenția tratamentului genetic, așa cum astăzi există drepturi ale reproducerii artificiale
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
sărăcite și izolate de contextul social care le articulează, concepția leninismului romantic asupra drepturilor omului implică plasarea acestora într-un univers comunitar "tangibil" și colectiv determinat. Din acest punct de vedere, propaganda PCR nu ezita să aducă în prim plan "antiumanismul" existent în societățile occidentale, caracterizate de un pragmatism îngust și individualism exacerbat, având efecte atomizante asupra ansamblului social ("Umanismul..." în Probleme ale materialismului dialectic...: 1977, 385-393). "Formarea personalității umane multilateral dezvoltate", pentru a finaliza argumentul, nu era nici inteligibilă și
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
o instrumentalizare a cunoașterii istorice, așa cum în secolele XVIII-XIX făceau istoricii de Curte. Un singur lucru îl mai pot face elitele: să participe la reconstrucția globală a societăților civile și să creeze un sistem de guvernare pe relația directă civic-politic. Antiumanismul lui Foucault idee lansată de criticii săi continentali este umanismul civic al zilelor de mâine, imposibilitatea lui mâine de a mai fi ca azi, disoluția "frânelor" și a gândirii neoconservatoare, care vrea să pună în conservă ceea ce nu mai poate
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]