32 matches
-
vorba aici de Sfîntul Augustin. Dar și de un șocant dezgheț al unor percepții ancestrale cirumscrise de atîta vreme vinovăției. Antiamerican și antipuritan este acest fragmentarium și pentru că face ecou la ceea ce se numea În anii ’70 gîndirea absenței (asimilată antiumanismului de Luc Ferry și Alain Renaut, și chiar de promotorii ei: Gilles Deleuze, În 1972 de pildă, numește structuralismul ateu și antiumanist). Umbra Înseamnă uitarea Ființei, dacă vreți, umbra Înseamnă promiscuitate, nici noapte nici zi, tertium datur. Umbra ascunde cu
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
din moment ce celor mai mulți oameni li se pare că ei greșesc când alții au dreptate - susținea reprezentantul umanismului psihologic mai jos prezentat. 8.1. Viața și opera lui Carl Rogerstc "8.1. Viața și opera lui Carl Rogers" Prima mare revoltă împotriva „antiumanismului psihologic” a fost declanșată de un enfant terrible care părea să producă o revoluție de amploare în „știința sufletului”. Dar acest presupus geniu nu și-a putut realiza decât parțial ambițioasele intenții. Născut în 1902 la Oak Park, Illinois, Carl
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
a adus gloria, ideile rogersiene au fost repede uitate și autorul lor s-a stins din viață ca un patriarh al unei epoci deja apuse. Dar ele, după cum se va vedea, merită resuscitate într-o epocă mult mai copleșită de antiumanism tehnologizant decât cea în care a trăit Rogers. 8.2. Teoria libertății de a învățatc "8.2. Teoria libertății de a învăța" Rogers a decretat în manieră fenomenologică că nu există decât două tipuri de învățare: cognitivă și empirică (vezi
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
a obiectului lor, omul (evident, ca obiect de cunoaștere). Concluzia lui a părut, în momentul apariției cărții, deosebit de tragică și simptomatică și a făcut să curgă multă cerneală în jurul 72 73 f ir acuzațiilor ce i s-au adus, de "antiumanism teoretic". Pentru că el anunță că, o dată cu structuralismul, a venit epoca unei episteme pentru care omul dispare așa cum se șterge sub noul val o imagine desenată pe nisipul plăjii. Desigur, Foucault nu vorbește despre om ca ființă, ci despre om ca
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
comunicării, limbajul își reface unitatea, când structuraliștii pot spune că nu "omul vorbește limbajul, ci că omul este vorbit de către limbaj", este timpul ca omul, ca obiect al științelor umane, să se dizolve, să dispară, împotriva interminabilelor discuții pe tema antiumanismului structuralist, este astăzi evident că Foucault a avut dreptate. Dizolvarea imaginii clasice a omului ca subiect conștient și autonom este fapt împlinit în filosofiile și teoriile modernității târzii. II. Hermeneutică 10. Situs-ul epistemic al hermeneuticii Cea de-a treia tematizare
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
Derivație a motivului "omului-masină", a homunculului, care a evoluat de la Golem la personajele hoffmannesti și la cinematograficul Frankenstein, cunoscînd un moment notabil în Secolul luminilor, aceasta făptura făcută prin excelență, parodie a naturii prin mijloacele antinaturii, e o culminație a antiumanismului. Poezia în discuție include frecvent asemenea pseudooameni: "Tatăl Dostoievski avea creier albastru,/ era o dihanie căreia nu-i plăcea orice sînge,/ ci numai cel al sufletului cu steluțe de primăvară și toamnă.(...) Tatăl Dostoievski mereu posedat de barba-i că
"Îndrăcirea" Ruxandrei Cesereanu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18115_a_19440]
-
negata și combătuta prin toate mijloacele. Aflând cum este arta burgheza, înțelegem cum trebuie să fie artă realist socialistă, pentru a reuși să producă efectul opus față de primă. Artistul plastic aflat în slujba construirii noii societăți trebuie să combată antirealismul, antiumanismul, iraționalismul, individualismul, naționalismul, pesimismul artei contemporane burgheze. (Kemenov, 10) și trebuie să trateze tema ”om” fără să ucidă în el tot ce e omenesc, adică să nu folosească reprezentarea artistică într-un scop strict estetic. Formalismul trebuie combătut nu doar
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (1) () [Corola-website/Science/296104_a_297433]