133 matches
-
mai puțin adevărat că acele, să le zicem, tabere erau inegale, atâta vreme cât ideea unionistă se sprijinea pe majoritatea covârșitoare a populației, care înțelegea prin Unire o cotitură salvatoare în propria-i existență precară și vedea în restrânsul grup de conservatori antiunioniști, nu din convingere, o fantomă a trecutului văduvit de predispoziții verosimile, menite să slujească interesului general, demnității patriei, pe care tocmai ei, cei mulți, o redescopereau sau și-o imaginau. Cu deplina justificare, se poate spune că prima victorie a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
șocul pe care ni-l provoacă adeseori selecția aparent arbitrară, dar, în realitate, premeditată, a istoricului partizan, fie și nedeclarat, dar ușor detectabil, al unei „teze”. Lăsând la o parte presa europeană prounionistă și zăbovind în câteva propozițiuni asupra celei antiunioniste, istoricul va remarca lesne că, spre deosebire de anii premergători Unirii, acum, în 1859, accentul nu cade asupra pretinsei opoziții „populare” (cu deosebire moldave) față de actul din 24 ianuarie, ci simulează iregularități în alegeri și, mai ales, încălcarea Convenției din 19 august
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
evenimentelor din Italia”. Că disputele politice și militare din centrul Europei au fost prielnice cauzei române - este un fapt bine stabilit. Se pune însă întrebarea: dacă, în ipostaza dezangajării confruntărilor pomenite, Franța, Rusia și Sardinia ar fi „capitulat” în fața puterilor antiunioniste tocmai când românii confirmaseră justețea conduitei garanților pro-unioniști. Răspunsul e previzibil și, mai mult, indubitabil. Ecoul Unirii din 1859 și reacția internațională au motivații ce nu țin numai de esența ansamblului evenimențial, al succesiunilor. Desigur, transmisia știrilor și circumstanțelor nu
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
cuprinseră tot poporul și ajunseră atât de sus încît patriarhul Bekkus, cel mai sincer părtinitor al uniunii, găsi cu cale de-a preveni furtuna amenințătoare prin abdicarea de bunăvoie și retragerea într-o mănăstire. Iosif, cel cunoscut prin atitudinea sa antiunionistă, se urcă din nou pe tronul ecumemenic {EminescuOpXIV 135} al bisericii. Se convocă un sinod și poporul stăruia numaidecât de-a se condamna Bekkus, arătând dorința-i de-a înrîuri asupra hotărârilor sinodului în acelaș grad în care înrîurise altădată
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
fragmentul de dramă Domnița Rosanda, poemul Domnița Voichița, poeziile Sunt dac!, Sunt român! ș.a. H. părăsește armata, trece Prutul și sosește la începutul anului 1857 în Iași. Judecător în 1858 la Cahul, destituit în scurtă vreme pentru inaderență la politica antiunionistă a caimacamului Vogoride, revine la Iași. Scoate o serie de reviste cu un profil predominant istorico-filologic: „România” (1858-1859), „Foaie de storiă română” (1859), „Foița de istoriă și literatură” (1860), „Din Moldova”, intitulată apoi „Lumina” (1862-1863). Publică în „Zimbrul și vulturul
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
ale comitetului unionist din Moldova, numărând între alții pe M. Kogălniceanu, V. Alecsandri, C. Negri, D. Ralet, V. Mălinescu, Anastase Panu, C. Hurmuzachi. Pentru articolul Unirea și neunirea Principatelor Române, publicat în „Zimbrul”, în iunie 1856, S. este atacat de antiunioniști, prin N. Istrati, care îl combate într-un răspuns polemic (Despre cvestia zilei în Moldova). Ripostând la rândul său, din nou în „Zimbrul”, unde în iulie 1856 îi apare al doilea articol, Foloasele Unirei Principatelor Române, este în primejdie de
SCRIBAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289574_a_290903]
-
și satirelor în versuri apărute în paginile revistei este, de cele mai multe ori, de o violență care nu mai lasă loc și pentru o expresie literară îngrijită. Umorul e greoi, cu ironii, calambururi și jocuri de cuvinte rudimentare. Țintele revistei sunt antiunioniștii, „reacționarii” de toate orientările, susținătorii ideii de a se aduce pe tronul Principatelor un prinț străin. Se critică, de asemenea, la rubrica „Taifasuri parlamentare”, activitatea Camerei Legislative. B. atinge astfel cu aripa lui satirică toate aspectele vieții politice naționale, așa cum
BONDARUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285812_a_287141]
-
lui Dumnezeu:... {EminescuOpVII 198} trăiți în pace, căci sînteți singurele națiuni eterogene în oceanul panslavismului, această dicțiune ungurii trebuiau s-o întoarcă și s-o traducă spre pierzarea lor. Ei au vrut-o, nu noi! În țara toată mișcarea română - antiunionistă fierbea în clocotul cel mare. Adunarea din dumineca Tomei, preparatorie, fusese; fusese și adunarea cea mare din Câmpul Libertății, unde flamurea reînvierei sfâșia aerul cu tricolorul său. Virtus romana rediviva! Luasem parte cu Ioan la toate acele manifestări de viață
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
propune[a] declararea autonomiei Transilvaniei, sub conducerea unui Consiliu Dirigent în loc să ceară unirea Transilvaniei la România (s.n. C.M.) (sic!)". Presiunea armatelor române și teama de frământările revoluționare au obligat totuși Partidul Național să "accepte" unirea, la 1 decembrie 1918. Atitudinile antiunioniste sau autonomiste ale liderilor transilvăneni fuseseră uneori invocate și în perioada interbelică, fiind întreținute de confruntările electorale acerbe, dar niciodată, până atunci, nu se încercase o denaturare atât de categorică. Autorii completau relatarea acestei uniri forțate de împrejurări, notând că
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
adică Ministerul Justiției. Acesta s-a căsătorit la 50 de ani cu Smaranda Donici, văduva lui Petrache Negri, mama lui Costache și a Elenei Negri. Cocuța, fiica lui, se pare că l-a deconspirat pe soțul ei caimacanul Nicolae Vogoridi, antiunionist, care a vrut să falsifice rezultatele scrutinului divanurilor ad-hoc. Cocuța și-a distrus astfel căsnicia dar a grăbit Unirea Principatelor Române. Casa lui Nicolae Vogoride de la Tigănești, una dintre cele mai frumoase case boierești din Tecuci care, după ce a fost
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
în Moldova pe Nicolae Vogoride, fiu de dregător otoman, devotat Porții. Austria, întârzia retragerea trupelor sale din Principate, până în martie 1857, când Franța impunea respectarea tratatului de pace. În aceeași lună soseau la București membrii comisiei internaționale. În Moldova, acțiunea antiunionistă lua proporții, Nicolae Vogoride a trecut la falsificarea listelor electorale pentru convocarea Adunării ad-hoc. Se declanșa astfel o largă mișcare protestatară. Franța, Rusia, Sardinia și Prusia au cerut anularea alegerilor falsificate, și efectuarea unor noi alegeri. Refuzul Imperiului Otoman susținut
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
în Moldova pe Nicolae Vogoride, fiu de dregător otoman, devotat Porții. Austria, întârzia retragerea trupelor sale din Principate, până în martie 1857, când Franța impunea respectarea tratatului de pace. În aceeași lună soseau la București membrii comisiei internaționale. În Moldova, acțiunea antiunionistă lua proporții, Nicolae Vogoride a trecut la falsificarea listelor electorale pentru convocarea Adunării ad-hoc. Se declanșa astfel o largă mișcare protestatară. Franța, Rusia, Sardinia și Prusia au cerut anularea alegerilor falsificate, și efectuarea unor noi alegeri. Refuzul Imperiului Otoman susținut
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
În Moldova pe Nicolae Vogoride, fiu de dregător otoman, devotat Porții. Austria, Întârzia retragerea trupelor sale din Principate, până În martie 1857, când Franța impunea respectarea tratatului de pace. În aceeași lună soseau la București membrii comisiei internaționale. În Moldova, acțiunea antiunionistă lua proporții, Nicolae Vogoride a trecut la falsificarea listelor electorale pentru convocarea Adunării ad-hoc. Se declanșa astfel o largă mișcare protestatară. Franța, Rusia, Sardinia și Prusia au cerut anularea alegerilor falsificate, și efectuarea unor noi alegeri. Refuzul Imperiului Otoman susținut
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
principatelor; o retrocedarea către Moldova a celor trei județe din Sudul Basarabiei: Cahul, Ismail și Bolgrad. -În vara anului 1856 au fost înlocuiți domnitorii numiți în baza Convenției de la Balta-Liman prin caimacami: Teodor Balș în Moldova a promovat o politică antiunionistă; Alexandru Ghica în Țara Românească a creat condiții favorabile mișcării unioniste. -În 1857 au fost organizate alegeri pentru cele două adunări ad-hoc, alegerile din Moldova fiind falsificate de caimacamul Nicolae Vogoride (cu sprijinul direct al Consulului Austriei la Iași); falsificarea
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
BOVINE! Badea Gheorghe zice: Iaca! Nu mă duc să-l scot nici... mort! Să meargă...eurovaca Pentru-a-și scoate... pașaport! DRAGOBETE Soața către Nicolae: Ce cadou îmi dai...scumpete, În dar, azi, de... Dragobete? -Dacă n-ai gătit...bătaie! ANTIUNIONISTUL După ce-ați desființat-o, O dilemă am și-anume: Vreți din nou în...Uniune? Și de ce-am intrat în...N.A.T.O.?! PROSTU-ȘI TAIE SINGUR CREANGA Doamne! Și de te-or alege, Sigur, vei propune-o lege, Ca să
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
fi temut de roșii, de aceste elemente necunoscute cari încercau a pune mâna pe stat; în Moldova însă această luptă între liberali și conservatori n-au existat în privirea cestiunilor mari, încît în timpul Divanului] Ad-hoc lupta era între unioniști și antiunioniști, abstracție făcând de la principiile lor de administrație internă. Caracteristic este deci pentru partidul conservator că, din momentul Unirii, el s-a contopit în amândouă țările, formând un singur partid, pe când, din contra, liberalii din Moldova au păstrat caracterul lor deosebit de
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
între ele; b) daca ambele enunțuri sunt adevărate dar nu există legătură cauzală între ele; c) dacă primul enunț este adevărat iar al doilea fals; d) dacă primul enunț este fals iar al doilea este adevărat; Domnitorul Barbu Știrbei era antiunionist; el nu a permis reîntoarcerea în Țara Românească a revoluționarilor de la 1848 obligați să trăiască în exil. 18) Analizați conținutul enunțurilor și marcați cu: a) dacă ambele enunțuri sunt adevărate și există legătură cauzală între ele; b) daca ambele enunțuri
ISTORIA ROM?NILOR TESTE PENTRU ADMITERE LA ACADEMIA DE POLITIE by DORINA CARP () [Corola-publishinghouse/Science/83159_a_84484]
-
regimului comunist sovietic în comiterea unor crime contra umanității, atunci hotărârea parlamentului ales în februarie 1994 nu a însemnat decât o revenire la concepția sovietică și o reabilitare a expansionismului rus și panslavist. Partidul de guvernământ, susținut de românofobii și antiunioniștii de toate culorile, continuă ofensiva cerând deschis întoarcerea în zona rublei, revenirea la limba rusă, acceptarea dublei cetățenii, transformarea Armatei a 14- a într-o bază militară rusă permanentă, renunțarea la grafia latină, la tricolor și stemă, falimentarea tuturor revistelor
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
continua. S-ar zice totuși că, în preajma lui 1868, Titu Maiorescu este singurul care exprimă această teorie și cu cea mai mare originalitate. La acea dată partidul conservator nu gândea altfel. De pildă, în 1866, în plină agitație unionistă și antiunionistă, N. Ionescu, Manolache Costache Epureanu și alții combat ideea sufragiului universal pe considerația, tipic maioresciană, că poporul român n-ar fi încă pregătit pentru o astfel de reformă. Dar chiar cu puțin timp înainte de atacul În contra direcției de astăzi în
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
și cele despre Biserica ortodoxă Română (scoțând-o astfel din expectativă). De asemenea, surescitarea și perplexitatea poetului au atins cote alarmante când, cu prilejul dezvelirii statuii lui Ștefan cel Mare la lași (la începutul lui iunie 1883), Petre Grădișteanu, un antiunionist declarat, a ținut un discurs răsunător prin fariseismul său penibil, în care îl îndemna pe rege "să-și completeze coroana cu "diamantele" care-i lipseau: Ardealul, Bucovina și Basarabia". Demagogia momentului l-a determinat să renunțe la citirea Doinei în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
rătăcind printre mormintele conștiincios inventariate de Olga Rusu, afli și eroi ai războaielor mondiale, și funcționari CFR, și (foști) mari proprietari, și ofițeri mărunți, și actori de renume, și neveste de rând, și mari oameni de stat, și unioniști, și antiunioniști destine împlinite, destine ratate ale unor trecători prin astă lume în care au izbutit să lase urma sigură a vreunei înfăptuiri, ori barem o mărturie în piatră cu valoare artistică de sine stătătoare. Cea mai frumoasă statuie, realizată de Federico
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
românii fuseseră refuzați de Filip de Flandra. Prin urmare, riscurile asumate la 11 februarie 1866 sunt corect relevate de autor, care arată că inițiatorii acelui act au fost obligați să țină cont atât de criza austro-prusacă, cât și de mișcările antiunioniste interne. În mod previzibil, energiile elitei noastre politice s-au consumat îndeosebi în plan extern, pentru ca factorii decizionali europeni să fie convinși că de modul în care soluționau revendicările românești depindea și stabilitatea geopolitică din această parte a continentului. Pentru
România la răscruce. Anul 1866 by Liviu Brătescu () [Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
Brăiloiu, D. Ghica, C.A. Rosetti și Gr. Știrbei 451, lideri politici din toate regiunile țării exprima preocuparea complotiștilor de a arăta că există o preocupare foarte serioasă că mișcarea împotriva domnitorului să nu poată fi prezentată ca fiind una antiunionistă, în condițiile în care ea se dorea una națională. Dacă până la îndepărtarea lui Cuza reproșurile "regionaliste" sunt ținute oarecum în surdină, în perioada imediat ulterioară detronării acestuia apar mai multe acuze din partea unor lideri munteni la adresa confraților de peste Milcov, văzuți
România la răscruce. Anul 1866 by Liviu Brătescu () [Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
lideri locali din Iași de a declanșa o mișcare separatistă, autoritățile centrale îl numeau ca prefect pe Ștefan Golescu. Acesta îi descria în 28 martie, lui D. Ghica, ministrul de interne, situația găsită în localitate și sesiza numărul mare al antiunioniștilor, criza financiară, dezorganizarea administrativă, considerându-i pe evrei principalii responsabili pentru manifestările ostile guvernului. Lipsa banilor și haosul din administrație se regăseau în toate rapoartele trimise către Locotenența Domnească 484. Inexistența unor informații precise privind acceptarea sau refuzarea tronului de către
România la răscruce. Anul 1866 by Liviu Brătescu () [Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
Mez etti și trupă de teatru sub conducerea actorului Galino, de la Națion alul ieș ean. Trupa de la Rotopănești a dat spectacole cu vodevil urile lu i Alecsandri la Fălticeni și la Iași. Istrati a avut un singur cusur: a fost antiunionist, din convingere. Pe mormântul lu i se afl ă sculptată o femeie care plânge, lăsând să i cadă coroana. George Lățescu a fost prefect de poliție la Iași, apoi la Fălticeni, unde a rămas. Locuia la un grec, Miltiade Kydacos
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]