195 matches
-
nu e celebru, deși ar merita. O să încerc să-l fac eu mai cunoscut. Pentru că încăpățânarea lui în a spune ceva, deși nu are absolut nimic de spus, merita răsplătita cu puțină atenție și pentru că truismele pe care le-a antologat cu conștiinciozitate spre a fi publicate sunt de un umor involuntar absolut savuros la care as vrea să aibă acces cât mai mulți oameni. Iată primul buchețel de maxime și cugetări de Marin Voiculescu: Atât pentru azi, ca după aia
Minime si cugetari de Marin Voiculescu – episodul 1 by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19812_a_21137]
-
Irina Petraș S-a observat deja înrudirea de stil cu proza scurtă optzecistă. În prefață, Horia Gârbea trimite și la Cehov și Gogol, deși mai degrabă prozele unor Zoșcenko, Romanov, Ilf și Petrov, antologate în celebra, pe vremuri, Romanță a samovarului, s-ar putea impune ca repere. La rândul său, Alex Ștefănescu vede în „priceperea de a crea din câteva fraze o atmosferă, finețea analizelor psihologice și, în general, umanismul viziunii” semne ale înrudirii
Privirea cinematografică by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/2685_a_4010]
-
Petrescu la Dan Botta, de la Mihail Sebastian la Mihai Zamfir, de la Anton Bibescu la Nicolae Manolescu, un caleidoscop de opinii te întîmpină între coperțile acestui volum. Să urmărim la rîndul nostru principalele impresii ce se desprind din fișele de lectură antologate de Viola Vancea. Pentru mai toți autorii, lectura lui Proust cere o schimbare a ritmului interior, o decuplare de la curgerea haotică, trepidantă și agresivă, a vieții reale. Cu alte cuvinte, nu poți să fii un degustător al prozei proustiene dacă
Memoria involuntară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8571_a_9896]
-
scris cel mai mult, de la nenumărate articole la monografii de serioasă ținută științifică și până la biografii aproape romanțate. Scrierile lui Tonitza însuși care se ridică la impresionanta cifră de 754 de articole și îl recomandă drept gazetar profesionist, au fost antologate, iar o parte importantă din bogata lui corespondență, riguros adnotată, a fost publicată. Artist multiplu dotat - pictor, desenator, zugrav de biserici, critic de artă, jurnalist și nu în ultimul rând profesor, bântuit de contradicții și inconsecvențe, Tonitza s-a implicat
Tonitza și întâmplările artei românești by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/8563_a_9888]
-
concepție modernă despre poezie "ca act semiozic" (p. 400). Dacă în accepția croceană și călinesciană poezia nu poate fi explicată fără noțiunea de expresivitate, Marin Mincu operează pe tot parcursul comentariilor din antologie cu noțiunea de "practică semnificantă". Criticul caută, antologhează și valorizează poezia din care lipsește sentimentul, repudiază mecanica versificației, nu discută aproape niciodată statutul schimbător al metaforei și al altor tropi, nu-l interesează retorica poeziei, considerată caducă - toate acestea fiind specifice poeziei de dinainte de 1900. În încheierea prezentării
Cum înaintează poezia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8603_a_9928]
-
alte criterii. Dacă ar fi fost pe deplin consecvent cu sine, pe linia textualismului și a experimentalismului, a criteriului autonomizării eului poetic purificat de biografic, Marin Mincu ar fi lăsat deoparte cel puțin un sfert din poezia pe care a antologat-o și așa cu destulă exigență. Opțiunea lui Marin Mincu din antologia și din teoria sa despre poezie pentru textualism și experimentalism se pretează la interminabile dar fructuoase discuții și dispute. Pentru a fi crezut în toate opțiunile lui, Marin
Cum înaintează poezia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8603_a_9928]
-
doine, strigături, cântece bătrânești, povești, legende, snoave, basme, obiceiuri de Anul Nou, obiceiuri din ciclul familial, obiceiuri la muncă, teatru popular, jocuri de copii, credințe și farmece, ghicitori și frânturi de limbă, proverbe, zicători, asemănări, povățuiri. De semnalat că sunt antologate nu doar texte care se structurează pe tema dominantă, ci și unele în care motivul detenției apare într-o "formă contrasă". Lirica este capitolul cel mai bogat (741 texte) și în toată este urmărită arhitectura motivică: detenția ca experiență de
Folclorul detenției by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/8126_a_9451]
-
prea sus, Cioran (sau Frunzetti), altul se resemnează - Toto Enescu. Așa și Pleșu: combativ și introvertit, productiv și amânând, în criză, să mai încheie un proiect de anvergură. Ne-am obișnuit ca textele publicistice ale lui Andrei Pleșu să fie antologate cu un titlu prietenos. Ele nu-și pierd savoarea sau actualitatea, deși, cum se întâmplă și în cartea de față, pasajele oamenilor politici puteau lipsi. Ne place sau nu, e tabloul viu al realității noastre. Toate cărțile lui Andrei Pleșu
Portretul din portrete by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4337_a_5662]
-
Dan Mănucă Cum se cunoaște, Eminescu este uneori caracterizat drept "poet național". După cîte știu, nimeni nu a explicitat vreodată această apreciere. Nici chiar autorii antologați de Ioana Bot în volumul Mihai Eminescu, poet național român (2002), dedicat tocmai "istoriei și anatomiei unui mit cultural". În cele ce urmează, ne-am propus să reconstituim "istoria și anatomia" sintagmei în discuție, pentru a aduce o seamă de
Ce (mai) înseamnă "poet național"? by Dan Mănucă () [Corola-journal/Journalistic/8818_a_10143]
-
opere de care nu sunt legați decât genetic, problema edițiilor critice, pe care din ce în ce mai puțini specialiști le pot alcătui, pe bani tot atât de puțini, chestiunea relativ misterioasei CopyRo (societate de gestiune colectivă a drepturilor de autor), permisiunea de a cita și antologa texte ale unor autori importanți, selecția având în plus un caracter critic și diferind, prin aceasta, de banala republicare. O chestiune care intrigă este a operelor rămase "orfane", adică aparținând unor autori fără moștenitori și pe care drepturile le încasează
A cui este literatura română ? by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/9112_a_10437]
-
mediul instituțional căruia, având un sine evident mai sărac, i-a acordat, compensator, o mare importanță." Când se înfurie, memorialistul spune lucrurilor pe nume, cu riscul asumat. Despre acel confrate suit în vârf de țeapă: "Ba da, s-ar putea antologa din stu-foa-sa-i producție un șir de poezii "bune", însă ele ni se prezintă covârșite de-o mediocritate filozofică și nu odată pur și simplu confuze, ilizibile. Negativul domină, incontestabil. Ca și cum ai pune în vitrina unui magazin de bijuterii un boț
În laboratorul alchimistulu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9134_a_10459]
-
plăcut, de bună seamă, lumii lui de berării. Scrisul la gazetă stîrnea, în secolul XIX tîrziu, plăcerea efemerului. Întrebuințarea cu bună știință a unor energii - de multe ori uriașe - pentru ceva care n-o să țină, și care nu se va antologa, peste vreun an sau doi, în volum. Manuscrisul-arlechino pe care-l găsește Marin Bucur e exact manuscrisul pierdut, în unul din multele feluri în care l-a înțeles veacul romantic: aruncarea pe fereastră, deseori la adăpostul anonimatului, a unei munci
Întreg Caragiale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9367_a_10692]
-
mezat absolut toate produsele intelectuale. Începând chiar cu mereu așteptata explozie a literaturii de sertar, continuând cu publiciștii care nu mai prea permit ca opera lor hebdomadară să se supună legilor perisabile ale gazetăriei, cu poeții care-și reciclează și antologhează la nesfârșit cele câteva volume, cu aceia care își regăsesc după decenii un volum de adolescență și-l încredințează pe loc editorilor curioși, cu tinerii care lansează în spațiul virtual texte încă nedefinitive. Desigur, nu e nimic de condamnat în
Primul risipitor al țării by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9373_a_10698]
-
frază călinesciană care a creat un complex. Același pe care părintele lui s-a zbătut, într-un fel, să-l vindece, lăsînd impresii, studii, note despre capodopere universale trăgînd, prin comparație, scrierile în românește spre apele repezi ale literaturilor mari. Antologate de Vasile Nicolescu și Adrian Marino într-un volum masiv, aceste "deschideri" au apărut, în 1967, la Editura pentru Literatură Universală. Cu titlul Scriitori străini. Scriitori, iar nu scrieri, pentru că a face cunoștința unor firi diferite, care au absorbit și
Ieșirea în lume by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9714_a_11039]
-
ne și așteptam, actrița propune aplicații ale conceptului În viața teatrală, exemplificînd cu teorii și concepții regizorale ale unor mari practicieni precum Jouvet, Artaud, Barba, Grotowski, Brook ș.a. Și o definiție-sinteză ar fi aceea propusă de Sir Michael Redgrave și antologată aici:” Actorul se simte cu adevărat acasă la el numai cînd nu este el Însuși” ( p.275). Ar mai fi foarte multe de spus despre această teză de doctorat curajoasă, elaborată, documentată, scrisă cu talent eseistic. Dar o adăstare Îndelungă
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
și așteptam, actrița propune aplicații ale conceptului În viața teatrală, exemplificînd cu teorii și concepții regizorale ale unor mari practicieni precum Jouvet, Artaud, Barba, Grotowski, Brook ș.a. Și o definiție sinteză ar fi aceea propusă de Sir Michael Redgrave și antologată aici:” Actorul se simte cu adevărat acasă la el numai cînd nu este el Însuși” ( p.275). Ar mai fi foarte multe de spus despre această teză de doctorat curajoasă, elaborată, documentată, scrisă cu talent eseistic. Dar o adăstare Îndelungă
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
a plăcut. Atât de mare e deosebirea !" (pag. 148) Se află aici, în profesiunea aceasta de credință, un test în plus pentru structura internă a volumului Dincolo de literatură. Căci prin proiect și prin evoluție, Raicu se dovedește și greu de antologat, și greu de comentat. Coerența cărților lui amintește de aceea a marii proze realiste. (Admirația criticului pentru Tolstoi și Dostoievski capătă, în chip suplimentar, o justificare organică.) A extrage pentru analize de laborator o mostră semnificativă din Practica scrisului, de
O cale de acces by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7011_a_8336]
-
știe astăzi mai nimic, avea, în 1934, șapte volume publicate, în toate genurile, fiind printre cei mai harnici din antologie. Vremurile, însă, nu țin seama de asemenea hărnicii. Virgil Gheorghiu, în schimb, autorul unui proaspăt prim volum, Febre (1933), e antologat cu poezii în linia lui Arghezi, din cele publicate în Bilete de papagal. De altfel, Zaharia Stancu riscă rareori, prefirînd printre pagini cîteva inedite. Cele mai multe din poeziile antologiei sînt, cum e, de altfel, firesc, reluate din volume sau din coloane
Poezia la 1934 by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7352_a_8677]
-
paradoxala aserțiune a lui N. Manolescu cfr. căreia avangarda ar avea afinități mai mari cu tradiționalismul decât cu modernitatea. Autorul are iscusința de a focaliza și reconsidera texte cunoscute, mai puțin cunoscute sau date uitării, aparținând colaboratorilor revistei în cauză antologați de Emil Pintea în "Antologia literarăâGândirea>" ; deși nu operează, bineînțeles, pe un teren virgin, scriitura criticului, analitică și totodată disociativă, limpidă și captivantă, are darul de a ne convinge, dacă mai era cazul, că spiritul "Gândirii" nu poate fi redus
„Gândirea“, fără prejudecăți by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7648_a_8973]
-
poziție de câne rău ce păzește casa de hoți dar și de vizitatorii blajini. Cave Filipescu!”. Ajunge, spre bătrânețe, junimist de circumstanță, pentru ca apoi să se despartă, în chestiuni politice, de vechii prieteni. Citim, în articolele lui pe care le antologhează Lovinescu, despre un Eminescu ancorat în politică și despre un Maiorescu asemenea. Așadar, trăgând literatura spre preocupările de obște, Filipescu se duce pe sine spre literatură. „După actele stării civile Take Ionescu era fiul lui Ghiță Ion, «aproprietar» și negustor
Fiii risipitori by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4933_a_6258]
-
său, compilat probabil după cele ale unor ediții mai vechi, e plin de omisiuni și inexactități. Redactat într-o manieră de proces-verbal al fostei Miliții, el omite anii de apariție ai celor două volume pe care „ediția" pretinde că le antologhează (deși îi menționează pe cei ai altor volume) și preia senin formulări din perioada realismului socialist: dreptății. „adept al politicii dreptei, el [Brătescu-Voinești - n.m./ R.V.] renunță la ideile progresiste" (p. 191). Fapt explicabil, de vreme ce între sursele compilației se află și
Un pericol: edițiile-pirat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6048_a_7373]
-
pagini adresată lui Jonathan Cape, căruia îi explica de ce nu poate opera în manuscrisul romanului Sub vulcan modificările sugerate de lectorul editurii, reținută și de Hoffman. Este, poate, cea mai bună cheie pentru înțelegerea adecvată a romanului. Intr-un text antologat de Michael Hofmann pe care l-am citit acum pentru prima oară (Strania consolare oferită de profesie), l-am reîntâlnit pe Sigbj0rn Wilderness, pe care-l cunoșteam de multă vreme - numele revine dealtfel și în jurnalul de călătorie Prin Panama
Adresant: Confreria Lowry by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6297_a_7622]
-
noi, iar cei care au venit după el au trebuit să pornească de la studiile sale, completându-le sau amendându-le, fără a le putea, însă, ignora. Ediția pe care mă pregătesc să o comentez aici vizează un volum de texte antologate de Nicolae Iorga, cu scopul (declarat) de a servi drept material didactic pentru școlile de fete. Scrisori de femei este, însă, datorită intuițiilor lui Iorga și experienței în materie acumulate prin cercetarea din 1910, mult mai mult decât o culegere
Iorga, feminist by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4878_a_6203]
-
rezumate mai mult sau mai puțin inspirate ale unor epistole antologate, pe o foarte subțire canava sociologică, ce aspiră (fără succes) să traseze un cadru al modernizării societății românești. Cadru în care, evident, ar intra și mărturiile confesive din volumul antologat de Nicolae Iorga. Așadar, avem de-a face cu un eșec editorial de proporții și cu o demonstrație practică despre cum nu se face o ediție. Cum am mai spus și cu alte ocazii, în materie de editologie nu e
Iorga, feminist by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4878_a_6203]
-
anumită atenție). Iar înaintea lor debuta (nu mai puțin) «transtextualul» Răzvan Țupa. Eu nu puteam fi, în această ordine, decât după Ofelia Prodan (deși am debutat în 2003) și la polul opus primului Ianuș, dacă acesta ar fi putut fi antologat." Și așa mai departe până la confuzia totală: „În timp ce Ștefan Manasia e un vizionar al cotidianului cu detentă și profundă, și metaforică, și via - ciudat lucru - fronda fracturistă." Mai jos, Linda Maria Baros, „bilingvă și traducătoare" (adică „tunsă și legitimăs", ca
Antologia și Stamate by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6075_a_7400]