64 matches
-
cu nuvela Ana Roșculeț sau A. E. Baconsky și poezia „eului”. Comutând, în același mod, reflectorul fie asupra unor genuri și specii alterate prin textele de directivă politico-ideologică sau de teorie literară ad-hoc, fie asupra scriitorilor de prim-plan, cu antologări abundente de texte supuse șabloanelor, următoarele tomuri relevă competiția dintre generații (anul 1954), triumful realismului socialist, bilanțurile și prioritățile tematice succesive, „despărțirea” de Titu Maiorescu și de autonomia esteticului, stadiul discursului critic la Congresul Scriitorilor din 1956, anexarea propagandistică a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289609_a_290938]
-
Riis (Good, 81-90) ca practicanți ai jurnalismului literar. Mai mult, editorul Sourcebook-ului, Thomas C. Connery citează analiza lui Trachtenberg asupra lui Crane în studiul său introductiv la antologie (5). Întrebarea este dacă Riis și Crane aparțin aceluiași grup, așa cum sugerează antologarea lor de către Connery? Sau Riis poate fi inclus la jurnalismul de senzație? Or el este mai mult un ziarist de investigație, acolo unde Crane dovedește o profundă capacitate de introspecție a condiției umane, conform unui criteriu oglindit în alegerea unui
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Alecsandri, Cezar Bolliac, N. Bălcescu, Gh. Asachi, Costache Negruzzi, Iancu Văcărescu și Al. Sihleanu. Câteva numere sunt închinate unor scriitori mai noi, ca N. V. Scurtescu ori Petre Ispirescu, sau pictorilor Sava Henția și Mișu Popp. În aceste cazuri, prezentarea și antologarea sunt făcute de Iuliu I. Roșca. Totodată, în supliment se dau și versuri ale lui Al. Vlahuță sau ale unor autori de mai mică importanță: Th. M. Stoenescu, Veronica Micle, Al. I. Șonțu. R.Z.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288479_a_289808]
-
între/ două elipse împurpurate... însângerate..." (1996). A.B.În titlurile mai multor antologii e prezent tandemul "secolele XX-XXI". De netăinuit. Mai înainte am publicat "Poeme din secolele XX-XXI". Ar fi propria-mi serie de autor ajuns la vârsta și experiența... antologărilor masive. E un bilanț de etapă, să zicem. După care sper să urmeze noi perspective, cel puțin la fel de ademenitoare și de generoase. A.B.Fiind implicați în interviu, e firesc să vă întreb: cine vă sunt interlocutorii din antologia "Interviuri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
într-un volum masiv a numeroaselor sale povestiri risipite decenii în șir prin ziare și reviste. Evenimentul a avut loc în 1979, cu trei ani înainte de moartea prozatorului și i-a reconfigurat, în fond, posteritatea literară. Cartea rezultată din efortul antologării a fost intitulată, pur și simplu, The Stories of John Cheever/Povestirile lui John Cheever și a ajuns emblematică pentru întreaga carieră epică a scriitorului. Recent, a apărut și în versiune românească (oferită de Ciprian Șiulea), la Polirom, sub auspiciile
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
profesorului. Prima sinteză în materie de editologie eminesciană între direcțiile Ibrăileanu - Botez o dă G. Călinescu, acesta despărțindu-se sever de concepția arheologizantă a unui Torouțiu, aplicându-și grila sa estetică prin excelență. Refuză cronologia formală, susținând criteriul tematic de antologare, ca și cum și-ar construi propriul volum Eminescu, perfect îndrituit, zicem noi. Perpessicius ridică un adevărat monument, prin eroica sa strădanie multidecenală, mai ales postumelor eminesciene. Aproape cinci volume de texte descifrate în premieră sau cu soluții definitive pledează pentru geniul
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
personalitatea călinesciane putuse fi cu atât mai atrăgătoare în cadrul lucrărilor la Institut, cu cât nu totdeauna tematica acestuia strălucea în originalitate și, de asemenea, pentru că personalitățile cele mai de seamă ale vieții culturale românești se pronunțaseră în temă, parcă pretinzând antologarea: G. Ibrăileanu, E. Lovinescu, Paul Zarifopol, Mihai Ralea, Șerban Cioculescu, Vladimir Streinu, Pompiliu Constantinescu, Al. Philippide, iar din generațiile pe atunci tinere, Nicolae Manolescu, Al. Paleologu, Ion Negoițescu, Adrian Marino, Nicolae Balotă, Alexandru George, Marin Preda. Lăsate la o parte
Călinescu for ever by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17036_a_18361]
-
în catalog spune că "lucrările sunt riguros alcătuite, după ediții semnificative, au tabel cronologic și repere critice reprezentative, și acoperă, ca titluri, scriitorii clasici și operele lor semnificative". Îi reproșez ceea ce i-am reproșat și colecției didactice a Editurii Art: antologările din clasici sunt anonime, tabelele cronologice sunt schematice, selecțiile critice sunt formale, banale; lipsește prezentarea scriitorilor într-un medalion accesibil și atractiv, adecvat gimnaziului. Observ, încă o dată, că edituri de prestigiu procedează, în editarea clasicilor, după legea minimului efort. Ar
O editură, dincolo de manuale by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8811_a_10136]
-
o comparație cu alte două antologii, apărute tot în acei ani (Ne cheamă Ardealul, de George Togan și Ardealul cântat de poeți, de Matei Alexandrescu), autoarea este îndreptățită să constate superioritatea antologiei lui Giurgiuca prin conținut, prin unitate tematică, prin antologarea unor poeți din toate epocile literaturii române și din toate provinciile românești, în capitole ce sugerează prin chiar titlul lor ideea poetică dominantă: Transilvania în lanțuri (1784-1894), Chemarea Transilvaniei (1894-1914), Patria și războiul pentru Transilvania (l914- 1918), Transilvania liberă (1918-1940
Un studiu monografic despre Emil Giurgiuca by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3373_a_4698]
-
a „răfuit” în Cel mai iubit dintre pământeni. Cu asemenea absențe - și mai sunt și altele, prea multe pentru a le mai enumera -, universul gândirii lui Preda ne apare sărac și deformat. Din fericire, e doar efectul unei selecții și antologări neinspirate (trebuie spus că multe fraze antologate sunt complet nesemnificative), izvorâte dintr-o insuficientă înțelegere a operei. O parte din această neînțelegere se datorează și unei supărătoare necunoașteri a operei în întregul ei. Marin Iancu a antologat confesiunile lui Preda
Marin Preda par Marin Iancu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5698_a_7023]
-
ediții critice sau ale unor ediții de referință, deja existente. Edițiile recapitulative (așa le-aș numi) au devenit o procedare frecventă în colecție. Necazul e că nu înregistrăm un progres semnificativ nici în perfecționarea edițiilor critice existente (reluate adesea prin antologare), nici în inițierea unor ediții critice noi sau continuarea celor întrerupte. Excepțiile sunt puține. De pildă, a fost completată cea mai bună ediție anterioară I. L. Caragiale cu noi piese de corespondență și noua ediție este un model, în toate privințele
Alte "Opere fundamentale" by Ion Simuţ () [Corola-journal/Journalistic/9855_a_11180]
-
se află atât poeme din anii 1939-1941, cât și din anii ’60. Deși Daniel Cristea-Enache vorbește în prefață despre "puternica contextualizare" pe care o cere poezia lui Geo Dumitrescu (opinie totuși discutabilă măcar la nivel de nuanțe), această formulă de antologare ne arată, mai degrabă, încercarea de a scăpa tocmai de o prea mare contextualizare. De aici și o posibilă căutare a unei coerențe interioare a poemelor. Altă explicație nu găsesc! Poetul vrea să i se "piardă urma", fuge cât poate
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13974_a_15299]
-
mai adaug că în calitate de etnomuzicolog, Speranța Rădulescu este o eminentă cunoscătoare/cercetătoare a muzicii lăutărești din România, munca asiduă de teren, studiile numeroase și de ținută (volumul Taraful și acompaniamenul armonic în muzica de joc este un monument în domeniu), antologările de muzică lăutărească românească pe discuri apărute inclusiv în colecții străine de profil consacrând-o de mulți ani încoace ca specialist în această direcție. De altfel, în chiar preambulul teoretic al noii sale cărți, cercetătoarea face la un moment dat
Ce este muzica țigănească by Clemansca Firca () [Corola-journal/Journalistic/12665_a_13990]
-
Adrian Ălui Gheorghe de a reuni între coperți de carte scrisorile schimbate cu regretatul Aurel Dumitrașcu. Mai întâi pentru că, acesta din urmă stingându-se în 1990, la numai treizeci și patru de ani, sarcina reeditării volumelor sale de poezie, ca și a antologării de texte rămase inedite, cade pe umerii unor prieteni adevărați. Adrian Ălui Gheorghe se numără cu siguranta printre aceștia, el îngrijind toate edițiile postume din versurile lui Aurel Dumitrașcu, precum și substanțialul sau jurnal, Carnete maro. Actualul epistolar, intitulat Frig și
Doi poeți by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7593_a_8918]
-
din ce în ce mai mult în discuție și, laolaltă cu cititorii, așteaptă republicarea operei autorului Familiei Popescu. E interesant, pe de altă parte, cum poezia lui Ioan Es. Pop, celălalt poet de forță al generației ^90, are o circulație mult mai bună, prin antologări periodice. Iată cum neșansa operei e paralelă cu drama omului Cristian Popescu, dispărut la doar 36 de ani. Trăim momentul Popescu și opera poetului își cere dreptul reconfirmării. în tot acest context aparent așezat, punctul nevralgic rămâne lipsa unor ediții
Un moment numit Popescu by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/8968_a_10293]
-
scrie el nu prea are puncte de intersecție cu niciuna din liniile de forță douămiiste, el, Vancu, fiind structural, cu metodă, programatic livresc... Dar este un poet cu salturi importante în ultima vreme, așa cum și Diana Geacăr și, deci, merită antologarea." Ce mă surprinde e optimismul etanș al lui Daniel D. Marin. El crede sincer că din fragmentele anterioare se poate pricepe ceva: „Și totuși, poeții nu apar strict în ordinea care se poate deduce de mai sus: nu i-am
Antologia și Stamate by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6075_a_7400]
-
în "exprimarea de factură céliniană, adică tentativa de a conjuga sordidul cel mai sordid cu diafanul" (p. 7) și găsește ca singurele oaze de precursorat în prozele lui H. Bonciu și Ion Călugăru, îndeosebi romanul Copilăria unui netrebnic (1936). Prin "antologarea mizeriei", Radu Aldulescu întemeiază la noi - afirmă tot Mihai Zamfir - "o lume literară céliniană", cum nu mai avem, cu o asemenea pregnanță și amploare, nici înainte, nici după Radu Aldulescu, cel puțin deocamdată. Potrivit acestei tendințe de profunzime și autenticitate
Mizerabilismul cosmopolit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9206_a_10531]
-
de o cuceritoare diversitate, construind prin acumulare acea umanitate specifică a ultimelor decenii. Prozele scurte ale lui Dan Lungu compun un tablou cehovian al umanității pierdute în eroismul banalității sale." Nici unul dintre fragmente nu ezită să recomande, binevoitor și abstract, antologarea disparată a câtorva dintre povestirile foarte unitare marca Dan Lungu. S-ar zice, privind actuala ediție a Prozei cu amănuntul, că mâna criticului adevăr pune pe foaie. Înainte de a avea în față un set de florilegii în care scriitorul ieșean
La închiderea ediției by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8280_a_9605]
-
la bere. Fără a plăti măcar o halbă, dar participând la mii de discuții dezinteresate, se simte mai aproape de naturalețea bucuriilor mici decât în Disneyland (Milionarul american). Sunt, de bună seamă și alte proze care și-ar merita, dacă nu antologarea, măcar o repovestire lapidară de acest fel. Și nu datorită legăturii lor intime cu realul mărunt al ultimilor cinci ani de experiență comunistă, ci pentru efectul lor memorabil, de mici construcții paradoxale desprinse complet de logica istorică. De abțibilduri pliate
De ce, Petru Cimpoeșu? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8509_a_9834]
-
cursivitate a spre folosul tentației noastre de a o descifra a, dar această cursivitatea trebuie pusă în legătură și cu postmodernismul, care "a convins-o" pe Doina Uricariu, cea din Institutul inimii și Puterea Leviatanului să-și "umanizeze" dicursul liric. Antologarea poemelor, într-o variantă aleasă de autor are meritul de a reflecta atât evoluția și notele specifice ale unei creații lirice dar și pe acela că reprezintă punctul de vedere al scriitorului. Doina Uricariu, Vindecările, Ed. Eminescu, 1999, 780 pag
Antologie de autor by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17603_a_18928]
-
trei capitole conținând lucrările fundamentale în materie de lingvistică - cum ar fi, între altele, Fundamenta grammatica linguae romaenicae sau Teoria ortografiii românești cu slove lătinești -, istorie - Scurte observații asupra Bucovinei, De originibus populorum Transylvaniae - sau traduceri. S-a optat pentru antologare, în detrimentul unei ediții integrale, atât din amintita preocupare pentru receptarea autorului, cât și din cunoașterea profundă a realității operei sale, care conține numeroase reluări și repetiții de idei și teorii, în maniera iluministă cunoscută, motiv pentru care s-a preferat
Ion Budai-Deleanu, într-o nouă ediție critică (I) by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5168_a_6493]
-
să fie poet și visător incurabil. Mă văd nevoit să subscriu afirmației făcute de Paul Cernat în postfața ce încheie volumul al doilea al ediției de față: La poezie, Mircea Cărtărescu nu a renunțat de fapt niciodată... Literar vorbind, gestul antologării are conotații semnificative, nu e niciodată pe deplin inocent. Dar dincolo de evenimentul editorial, simplul fapt al aducerii împreună a poeziilor lui Mircea Cărtărescu se lasă și nu se lasă descifrat. Verdict definitiv al despărțirii, al despărțirii prin însumare? Gest firesc
Un visător incurabil by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12826_a_14151]
-
apusean, ca motor al unui front de aculturație menit să sincronizeze timpii culturali și sociali ai Europei Centrale și de Nord; în timp ce, la aceeași dată, la răsărit, Filocalia se redactează ca un efort identitar al ortodoxiei creștine, efort de recuperare, antologare și revalorizare a tezaurului patristic răspândit în tot spațiul monastic postbizantin. Dacă Enciclopedia franceză se dorea a fi, de la bun început, un compendiu de cunoștințe și de inovații existente la momentul respectiv în spațiul european, cu misiunea limpede de a
Europa Enciclopediei și Europa Filocaliei by Nicoleta-Ginevra Baciu () [Corola-journal/Journalistic/3427_a_4752]
-
foarte bună distincție între opreliștile juridice și acelea morale a făcut, într-o paranteză a discuției, Ioana Pârvulescu. Cele mai grave și cele mai importante sunt, evident, primele "În lege se admite dreptul la citare, dar nu și cel de antologare. Pe de altă parte, ar trebui ca măcar autorii canonici să fie scutiți, în manuale, de copyright." În același sens, editorul G. Pienescu a distins atent în relația dintre patrimoniul literar și drepturile de autor. Accesul la manuscrise e adeseori
A cui este literatura română ? by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/9112_a_10437]
-
fi înfruntate și depășite în familiile noastre mixte, pași importanți spre mai buna cunoaștere și înțelegere a „celuilalt” au fost făcuți prin traduceri și glose critice reciproce, s-au născut și consolidat nu puține prietenii frumoase și durabile. La ora antologărilor, de pildă ale poeziei tipărite în cele trei limbi în paginile „Echinox”-ului, se poate constata, pe de altă parte, în ce măsură fiecare parcelă culturală cultivată a dat roade, înnoind limbajul literaturilor respective, promovând talente autentice, astăzi nume de vază în
„ECHINOX”- 45 by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/2917_a_4242]