58 matches
-
numele de locuri apar însoțite de apelative care denumesc generic locul individualizat de numele propriu (orașul Cluj, rîul Mureș, munții Bucegi). Nu trebuie uitat nici faptul că sunt nume de locuri care, prin deonimizare (figura de stil implicată fiind numită antonomază), redevin cuvinte comune, cu altă semnificație însă decît apelativele de la care s-au format inițial (abrudeanca, hațegana, breaza, ardeleana - dansuri; anglie, olandă, americă, damasc - stofe; astrahan, caracul, merinos, bîrsană - rasă de oi și varietate de blănițe; babilonie - dezordine; balamuc - ospiciu
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
din județul Dolj, a dispărut, dar poate fi identificat prin numele diminutivului său, Plenița, existent în prezent. „Salvarea“ sau „resuscitarea“ culturală a unor nume de locuri se face prin urmașii deonimizați ai acestora, născuți prin acțiunea figurii de stil numită antonomază. Beneficiază de această modalitate de „supraviețuire“ toponimele care au dobîndit o notorietate socială ridicată și care pot desemna, prin mutația de sens inversă decît cea petrecută în procesul toponimizării, adică prin înlocuirea (sau dublarea, asocierea) individualizării cu generalizarea, o clasă
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
loc la apelativ sau la alt gen de nume propriu, de regulă antroponim. Formele în care se produce detoponimizarea sunt în mare aceleași cu cele prin care s-a realizat toponimizarea: în primul rînd conversiunea, bazată pe figura semantică numită antonomază (și-a găsit băcăul, s-a supărat dunăre, Sadoveanu este ceahlăul literaturii romîne, aiudurile luptătorilor anticomuniști, o bucată de penteleu, un pahar de cotnari, abrudeanca, ardeleana, breaza, hațegana, brașoave etc.), și derivarea cu sufixe categoriale posesive locale, de apartenență etc.
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
în egală măsură poeți și oameni politici. Și poeții care n-au făcut niciodată politică? Situația ar trebui examinată îndeaproape și în orice caz non raggionam di lor, ma guarda e passa! Și sunt alții, cei mai ticăloși, intelectualii prin antonomază, tehnicienii, savanții, filozofii. La 28 iunie 1835, Mazzini îi scria Judithei sale: „Cât despre mine, las totul și mă reîntorc în individualitatea mea, mustind de amărăciune pentru tot ce iubesc mai mult, de dezgust față de oameni, de dispreț față de cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
s-au folosit de atîtea cuvinte și le-au dăruit atîta iubire. 38. La începuturile Bisericii, divina Scriptură era singurul text de instruire populară și ecleziastică. Această Scriptură care este cu adevărat cartea speciei umane, cartea (Βυβλία), scriptura ca o antonomază. Un astfel de cod al umanității este descris de la început pînă la sfîrșit; începe cu facerea lumii și se încheie cu viitoarea sa distrugere; omul simte cum va suferi toate modificările pe care trebuie să le sufere, găsește aici un
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
11 Simbolurile RP și RIS desemnează cele două tipuri majore de construcții relative, relativă periferică, respectiv relativă integrată sintactic, care se deosebesc prin gradul de dependență față de matrice, v. descrierea infra 3. 12 Excepțiile sunt posibile doar în cazurile de antonomază sau când relativa reduce extensiunea antecedentului nume propriu sau de rudenie cu referent unic, de exemplu: Luchianul pe care îl moștenise de la bunici..., Mama care l-a născut, nu cea care l-a crescut i-a fost aproape. 13 Diferența
[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
-
clasificator sau tipologic este dovedită formal prin acordul la plural: Revoluție a fost sau n-a fost, dar sigur au fost de-alde Gavroche. (agenda.liternet.ro, octombrie 2006). În cazul numelor proprii, construcția cu de-alde este parțial echivalentă antonomazei realizate cu ajutorul desinențelor de plural 13, așa cum se poate observa, în exemplul de mai jos, din coordonarea celor două sintagme (Mitici și de-alde Gigi): Amenințarea în cazul lui Ioanițoaia este să invite cu încăpățânare aceleași personaje, multe odioase (Mitici
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
rudenie cu referent individualizat și ancorat deictic. 12 Exemplul este întrucâtva ambiguu, în măsura în care numele propriu e o contaminare de două nume, putând trimite la doi referenți. 13 Ceea ce confirmă, la distanță în timp, asocierea pe care o făcea DA între antonomaza pluralului și cea marcată prin alde: "Și în cazul acesta, limba română, pe lângă întrebuințarea pluralului, ca celelalte limbi romanice (...), poate întrebuința și forma de plural cu al-de" (DA, I, s.v. al-de, p. 104). 14 Nu e, desigur, o inovație recentă
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
dezvoltare (expoliția, topografia, cronografia, prosopografia, etopeea, portretul, paralela, tabloul), pretinsele figuri de gîndire (cominația, imprecația, optația, deprecația, jurămîntul, dubitația, licența). Olivier Reboul prezintă o nouă taxinomie: (1) figuri de cuvinte: aliterația, paronomaza, calamburul, antanaclaza; (2) figuri de sens: metonimia, sinecdoca, antonomaza, metafora, litota, hipalaga, oximoronul; (3) figuri de construcție: elipsa, reticența, repetiția, antiteza, anacolutul, gradația, chiasmul, zeugma; (4) figuri de gîndire: hipotipoza, alegoria, ironia. Chaïm Perelman și Lucie Olbrechts-Tyteca arată cum se explică folosirea anumitor figuri determinate de nevoile argumentării. Pentru
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
fiindcă producerea sensului poate fi însoțită de o reactivare a sensului etimologic. Alegerea unui nume propriu în cadrul unei paradigme de apelative, clasamentele sociale și cunoștințele despre individul căruia i se asociază și categorizarea individuală constituie mărci ale semnificației lui. V. antonomază, categorizare, nominație, semnificație. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2002; VARO - LINARES 2004. RN O OBIECȚIE. Din punctul de vedere al conținutului, obiecția s-ar putea defini ca expresie a unei opoziții pe bază de argumente în vederea respingerii, dar, foarte pe scurt, obiecția
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
comunicare particular. Cuvintele care circumscriu lexicul politic reprezintă, în mare parte, elemente ale vocabularului comun, a căror polisemie include unul sau mai multe sensuri legate de referențialul politic, de obicei sensuri secundare, dezvoltate prin metaforizarea unor cuvinte comune sau proprii (antonomază). În zona denominației sau a referinței politice, sunt atrase unități lexicale care aparțin unor câmpuri semantice variate, mai vechi sau mai recente, precum și elemente ale lexicului altor domenii de cunoaștere și comunicare, în special din cel economic, administrativ, juridic și
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
așa cum, tezist, explicau lucrurile monografiile apărute în anii '50)? Ar fi o ipoteză mult prea avântată și nerealistă. Cornel Mihai Ionescu rezumă perfect perspectiva căreia îi rămâne fidel tânărul autor: ""Paradigma" oricărei scriituri posibile rămâne, pentru Cantemir, Biblia. Cartea prin antonomază, efigie cosmică, adică, în același timp, "imago mundi" și analogon discursiv al științei "infuze". Întrucât reproduce un model sacru, oricare scriitură deține posibilitatea de a desfășura în discurs instantaneitatea unei intuiții originare. Prin acest sentiment de sacralitate a scrierii, Cantemir
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
ideal despre care vorbește adesea - dar în fapt intangibil; în practica literaturii va trebui să găsească o altă soluție care să marcheze legătura dintre scriitor și operă. 2.9. Literatură cu nume la plural Vechea retorică rezerva un loc important antonomazei, acel procedeu prin care un nume propriu e consacrat printr-o acțiune, o calitate sau o conduită și se asociază în mod constant cu acestea. Spunem despre cineva cu abilități strategice ieșite din comun că e un Napoleon sau despre
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
imediat după catacreză, metonimie, metalepsă și sinecdocă. Și înaintea metaforei. Era de fapt un procedeu folosit frecvent, chiar și în epoca lui Heliade Rădulescu. Reminiscență a unei culturi clasice care instrumentaliza ușor biografiile marilor oameni, transformându-le în modele educative, antonomaza opera ca un vast nomenclator de exemplarități: reunind figuri din mitologie, arte, politică, istorie, ea proiecta un tablou infinit ramificat de conduite disponibile. Astăzi utilizarea procedeului nu mai are aceeași răspândire, dar acolo unde societatea acceptă să recunoască valoarea exemplarității
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
vast nomenclator de exemplarități: reunind figuri din mitologie, arte, politică, istorie, ea proiecta un tablou infinit ramificat de conduite disponibile. Astăzi utilizarea procedeului nu mai are aceeași răspândire, dar acolo unde societatea acceptă să recunoască valoarea exemplarității vom găsi și antonomaze. De aceea ne vine în continuare foarte ușor să transformăm numele propriu al unor sportivi de performanță și să spunem "un Hagi" sau "un Năstase"... Aceasta va fi soluția lui Heliade Rădulescu. Ca să asigure impactul mimetic al literaturii în societate
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
să transformăm numele propriu al unor sportivi de performanță și să spunem "un Hagi" sau "un Năstase"... Aceasta va fi soluția lui Heliade Rădulescu. Ca să asigure impactul mimetic al literaturii în societate, ca să facă posibilă "încarnarea" poeziei, va recurge la antonomaze: nu nume justificate, care să "semene" cu o anume activitate, ci nume impregnate prin faimă, care s-au încărcat cu semnificație datorită celebrității câștigate de purtătorii lor. De fapt, în puține scrieri din epocă procedeul e atât de frecvent - și
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Rădulescu procedeul devine, prin insistența cu care e folosit, o adevărată marcă de stil. Un singur articol scris în vremea exilului, la începutul anilor '50, Despre decăderea literaturii române, nu prea lung, are cinci liste cu nume alcătuite pe baza antonomazei. "Citească cineva pe Văcărești, pe Filareți, pe Grigorii, pe Eufrosini la noi; pe Veniamin, Beldiman, pe Asaki, Nigruți în Moldova, pe Iorgovici, pe Maiori, pe Șincai de peste Carpați...". Sau, câteva paragrafe mai jos: "Basarabii și Cantemirii, și Văcăreștii, și Bălăcenii
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Nigruți în Moldova, pe Iorgovici, pe Maiori, pe Șincai de peste Carpați...". Sau, câteva paragrafe mai jos: "Basarabii și Cantemirii, și Văcăreștii, și Bălăcenii, și Lăzarii n-au fost contimporanii noștri"118. etc. În plus, să remarcăm și morfologia particulară a antonomazei folosită de criticul român. Heliade Rădulescu nu alege să încarce numele propriu cu sens prin articol indefinit ("un Văcărescu"), ci prin plural ("Văcăreștii"). Și numele propriu la plural atrage atenția. Când e vorba de familii boierești formate din mai mulți
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
s-a produs deja o înstrăinare. Când oamenii din vremea lui Heliade Rădulescu vorbesc despre "Homeri" ei au în vedere nu atât o duplicare a unui ins biografic, cât constituirea unei clase abstracte, care funcționează asemănător unui gen. Discutând problema antonomazei, Du Marsais dă ca exemplu un vers din Boileau: "Să se pregătească schingiuirea viitorilor Saumaisi "121. Saumaise, ni se spune, era un critic din secolul al XVII-lea. Articularea numelui său la plural nu e menită să îi angajeze persoana
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Herodot etc. "Omerii și esiozii deschid calea erodoților și tucidizilor" spune Hasdeu într-un text din 1867122. Ca să saturezi terenul unei culturi ai nevoie de istoric, de filosof, de poet, de orator etc. și la completarea/ descompletarea acestui tablou lucrează antonomazele: "când [Grecia] nu mai avu sau nu mai voi să aibă Temistocli și Aristizi (pentru că îi exila), când nu mai avu Leonizi, nici Aristoteli și Platoni, nici Demosteni și Isocrați, nici însuși Alexandri, când [Roma] nu mai avu Cincinați, Reguli
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
alți autori vizați de Heliade Rădulescu acest lucru e imposibil. De pildă, "genul" lui Daniel Scavinschi, autor minor cu operă vagă, e mult mai greu de determinat. Ceea ce nu îl oprește pe Heliade Rădulescu să îl treacă prin toate torturile antonomazei, inclusiv prin proba pluralului aplicat prenumelui. Iar aceasta e caracteristica tuturor "listelor" cu nume proprii la plural. În enumerările lui Heliade Rădulescu figurează toți autorii români, indiferent de recunoaștere, de mărimea creației sau de definiția ei, o mulțime de oratori
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
nume proprii la plural. În enumerările lui Heliade Rădulescu figurează toți autorii români, indiferent de recunoaștere, de mărimea creației sau de definiția ei, o mulțime de oratori din parlament, boierii pe care îi stimează etc. Orice persoană publică suportă procedeul antonomazei. Toți trebuie să se homerizeze, să întrețină cu cultura română raportul pe care Homer, Hesiod, Herodot îl au cu cultura universală - să devină, altfel spus, oameni-funcție. Nu e clar care sunt "genurile" reprezentate de fiecare în parte, nici modul în
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
au cu cultura universală - să devină, altfel spus, oameni-funcție. Nu e clar care sunt "genurile" reprezentate de fiecare în parte, nici modul în care multitudinea de personalități își împart și saturează domeniul culturii române. În mod sigur însă, contează ca antonomaza să fie realizată în material autohton, nu străin. În același articol despre "decăderea" literaturii române, Heliade Rădulescu denunță utilizarea antonomazelor de import, faptul că în cultura română circulă nume-gen de origine străină: ...și apoi ei între sine se numesc barzi
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
nici modul în care multitudinea de personalități își împart și saturează domeniul culturii române. În mod sigur însă, contează ca antonomaza să fie realizată în material autohton, nu străin. În același articol despre "decăderea" literaturii române, Heliade Rădulescu denunță utilizarea antonomazelor de import, faptul că în cultura română circulă nume-gen de origine străină: ...și apoi ei între sine se numesc barzi, boemi, Tassi și Virgilii și Bérangeri (ei însă scriu Beranjeri) și de unde nici prin minte să nu-ți treacă, și
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
românilor sunt cețoase și indeterminate, la limita anonimatului. Care este rolul lor? De ce Heliade Rădulescu ține să transforme numele tuturor autorilor, cu riscul ridicolului, în figuri ale unor genericități obscure? De ce vrea să populeze până la aglomerare câmpul literaturii române cu antonomaze ale unor scriitori minori? Într-un articol al lui Cristophe Pradeau din 2001126 există o observație interesantă în marginea istoriei literaturii franceze concepute de Albert Thibaudet: ca să ilustreze forțele care țin laolaltă întreaga țesătură a culturii literare, autorul Poeziei lui
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]