122 matches
-
tot orașul fiind luminat. Aici m-a așteptat o mare surpriză: perfecțiunea reprezentației de la operă. S-a cântat Samson și Dalila și trebuie să spun că a fost de primă clasă. Voci bune, regie admirabilă, costume frumoase, lumini, orchestră excelentă, antracte scurte. Am fost primită cu ovații extraordinare, iar Bârsan a compus ca salut o frumoasă „odă“. Teatrul a fost foarte frumos decorat, publicul, foarte bucuros de prezența mea. A fost ceea ce aș numi o seară într-adevăr reușită și, pentru
REGINA MARIA LA ORADEA de DORU SICOE în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348985_a_350314]
-
că trebuie să ne împlinim Esență de a fi nesocotind bună cuviință Fără falsă pudoare noi putem să nuntim Refăcînd din trupurile noastre primordială ființă Tu esti sfințenia gîndirii mele abstracte Eu sînt fiara care îți sfîșie floarea Amîndoi sîntem antractul dintre acte Cînd pe scena vieții ne pierdem pudoarea Fără falsă pudoare putem înflorii Mimoze delicate răvășite de dorință Eu știu de ce vreau și mai știu c-ai dori Să fim amîndoi o singură ființă Oare păpădiile iubesc? Delicată păpădie
LAPIS LAZULI SINT OCHII TAI de IOAN LILĂ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355786_a_357115]
-
corabie esuata.Sa mă întorc pe acelaș drum...? acum e prea târziu...! Urmele pașilor mei au dispărut demultSi vântul a spulberat poteca ce-o stiam.Ma-ndrept spre “înainte”, fără să mă uit inapoi.Pasesc fără cuvinte, dar tăcerea ... XVIII. ANTRACT, de Lăură Isabelle Nicolae , publicat în Ediția nr. 2111 din 11 octombrie 2016. ANTRACT Mai lasă-mă să mă mai mint o zi Că ceea ce trăiesc e viața mea! Mai lasă-mă să cred că va sosi Și clipă dreapta
LAURA ISABELLE NICOLAE [Corola-blog/BlogPost/354280_a_355609]
-
mei au dispărut demultSi vântul a spulberat poteca ce-o stiam.Ma-ndrept spre “înainte”, fără să mă uit inapoi.Pasesc fără cuvinte, dar tăcerea ... XVIII. ANTRACT, de Lăură Isabelle Nicolae , publicat în Ediția nr. 2111 din 11 octombrie 2016. ANTRACT Mai lasă-mă să mă mai mint o zi Că ceea ce trăiesc e viața mea! Mai lasă-mă să cred că va sosi Și clipă dreapta, care o fi ea ! Un teatru prost.... mă joc de-a VIAȚA, Râd când
LAURA ISABELLE NICOLAE [Corola-blog/BlogPost/354280_a_355609]
-
INFRAREALITATE Autor: Eugen Dorcescu Publicat în: Ediția nr. 1129 din 02 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Eugen Dorcescu Proza lui Marian Drumur sau despre infrarealitate Recenta carte de proză scurtă a lui Marian Drumur, În drum spre Nisa, Povestiri cu antracte, eLiteratura, București, 2013, continuă, aprofundează și clarifică liniile de forță puse în lumină de lucrările sale anterioare, accentuând datele acelei lucidități vag sceptice, vag pesimiste, ce s-a impus, în cazul autorului, drept instrumentul de căpetenie în analiza artistică a
EUGEN DORCESCU, PROZA LUI MARIAN DRUMUR SAU DESPRE INFRAREALITATE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353786_a_355115]
-
unui oraș, eroii sunt oameni de toată mâna și de toate profesiile, timpul se circumscrie, în genere, unui prezent atotcuprinzător, mișcarea - individuală și colectivă - este sterilă, “browniană”, punctul (și momentul) de pornire se confundă cu cel (cele) de sosire (cf. “antractul” de la pagina 167), totul băltește și palpită indecis, dezorientat și asemantic, în indeterminarea, în legitatea ininteligibilă a haosului (Să se vadă, spre exemplu, O zi capitală). Atomizarea, incoerența, destructurarea, disoluția au acționat, desigur, îndelung, erodând, măcinând, aneantizând, în cele din
EUGEN DORCESCU, PROZA LUI MARIAN DRUMUR SAU DESPRE INFRAREALITATE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353786_a_355115]
-
din cap a nerăbdare și așteptau ziua câd lutul îi va astupa gura, cum se întâmplă întotdeauna, fie afară, fie în căsuță”). Acesta ar fi traseul imediat lecturabil, imediat decodabil al volumului, cel descris de povestiri. Vom remarca, însă, că “antractele” ce le secondează și le separă - texte scurte, dense, concentrate - au un ton și un mesaj mult diferite. “Antractele” sunt, în plan narativ și ideatic, un fel de contraforturi pentru edificiul himeric, perforat pretutindeni, figurat de istorisiri. Ele compensează, cu
EUGEN DORCESCU, PROZA LUI MARIAN DRUMUR SAU DESPRE INFRAREALITATE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353786_a_355115]
-
fie în căsuță”). Acesta ar fi traseul imediat lecturabil, imediat decodabil al volumului, cel descris de povestiri. Vom remarca, însă, că “antractele” ce le secondează și le separă - texte scurte, dense, concentrate - au un ton și un mesaj mult diferite. “Antractele” sunt, în plan narativ și ideatic, un fel de contraforturi pentru edificiul himeric, perforat pretutindeni, figurat de istorisiri. Ele compensează, cu explicitări enigmatice, alegorice, ermetice, suspensia, elipsa, fragmentarismul celor dintâi, umplu cu substanță auctorială golurile ficțiunii, aidoma unor metatexte. Iată
EUGEN DORCESCU, PROZA LUI MARIAN DRUMUR SAU DESPRE INFRAREALITATE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353786_a_355115]
-
Acasă > Poeme > Meditație > ANTRACT Autor: Lăură Isabelle Nicolae Publicat în: Ediția nr. 2111 din 11 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului ANTRACT Mai lasă-mă să mă mai mint o zi Că ceea ce trăiesc e viața mea! Mai lasă-mă să cred că va sosi
ANTRACT de LAURA ISABELLE NICOLAE în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354262_a_355591]
-
Acasă > Poeme > Meditație > ANTRACT Autor: Lăură Isabelle Nicolae Publicat în: Ediția nr. 2111 din 11 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului ANTRACT Mai lasă-mă să mă mai mint o zi Că ceea ce trăiesc e viața mea! Mai lasă-mă să cred că va sosi Și clipă dreapta, care o fi ea ! Un teatru prost.... mă joc de-a VIAȚA, Râd când
ANTRACT de LAURA ISABELLE NICOLAE în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354262_a_355591]
-
vrea să-mi joc rolul, précis ! Dar ROLUL VIEȚII MELE...încă nu a fost scris. Aș vrea să-mi joc rolul. Aș vrea ! Dar “piesă”în care joc acum, e regizată prost...... Și nu e “piesă” mea ! Liz Referință Bibliografica: ANTRACT / Lăură Isabelle Nicolae : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2111, Anul VI, 11 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Lăură Isabelle Nicolae : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
ANTRACT de LAURA ISABELLE NICOLAE în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354262_a_355591]
-
fluide pe la streșinile caselor. Curând nu se mai zăresc, s-au topit, două șuvițe vii, pornite într-un hagialâc curajos. Nu se mai zărește cerul, nu se mai vede muntele, se subțiază drumul, se ascund casele, rămânem suspendați într-un antract nesfârșit. Suntem la distanță galactică de satul întroienit, captivi într-o felicitare vintage, fără să ne mai gasim drumul către realitate. Nici n-am dori să ne elibereze cineva. Referință Bibliografică: HOINARI ÎNTR-O POVESTE ALBĂ / Carmen Lăiu : Confluențe Literare
HOINARI ÎNTR-O POVESTE ALBĂ de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359437_a_360766]
-
lui Ionel Tudor, Horia Moculescu, Gabriel Dorobanțu și Mircea Tiberian, lui Teodor Vasiliu, scriitor si director general al Trustului de Presa ARTPRESS - Târgoviște pentru lucrarea „Istoria CRIZANTEMEI DE AUR”, formației VUNK, compozitorului Marcel Dragomir, echipei musicalului „ROMEO și JULIETA”, formației „ANTRACT”, violonistei KAZUKO SHIMADA (Japonia). (Text editat de către Aurel V. ZGHERAN) Referință Bibliografică: GALA Premiilor Anuale ale Revistei „Actualitatea Muzicală” a Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România pe anul 2014 Ediția a XXV-a / Aurel V. Zgheran : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
GALA PREMIILOR ANUALE ALE REVISTEI „ACTUALITATEA MUZICALĂ” A UNIUNII COMPOZITORILOR ŞI MUZICOLOGILOR DIN ROMÂNIA PE ANUL 2014 EDIŢIA A XXV-A de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344068_a_345397]
-
așa a dat de unul - cel mai sinistru: Rostul Istoria asta care - domnule șef de marionete - ți-a fost leac și otravă - ți-a vândut trotinete - pe post de ostenite - dezarticulate majorete: totul - în fantazările tale jalnice de travestit în antracte nevralgice... ...by-by - domnule șef și maestru de călărie - fără de pălărie: Istoria și-a ieșit din albie și din cămașa de forță - iar acum controlează biletele de autobuz - făcând abuz după abuz: cine a uitat să-și procure bilet pentru călătorie
DESCÂNTECE (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378983_a_380312]
-
Numai și cu rost rememorativ, ce stenică efigie! Anulînd impostura intruselor de joasă extracție comunistă. Și reamintindu-ne originea noastră nobilă. Foaierul Teatrului Național. Spațiul în care poți lua pulsul civilizației locale. În postura ei demonstrativ-mondenă. Tînăra pereche își consumă antractul în traversarea calmă și ușor emoționată a mochetelor. Ea, înaltă, distinsă biologic, își etalează fără emfază farmecul frust, pășind ușor cabrat și conversînd minim. Cu partenerul care-și temperează cu grijă alura sportivă. Ce-și vorbesc? Să nu ne facem
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ilustrații și portretul pictorului de G. Tomaziu, și o selecție de Aforisme de Lucian Blaga. Inedite par a fi eseul Existențialism - umanism, semnat de Virgil Ierunca și consacrat cărții lui J.-P. Sartre L’existentialisme est un umanisme, monoactul cu antract Artistul și moartea de Emil Ivănescu și eseul Dezumanizarea poeziei. Observații asupra meritelor și neajunsurilor poeziei contemporane de Petru Comarnescu. Traducerile din limba română sunt realizate în principal din poezie: două sonete de Eminescu (Afară-i toamnă... și Trecut-au
AGORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285203_a_286532]
-
artistic” gestul sinuciderii reale: tânărul artist și-a luat „nebunia” foarte în serios, a vrut să îi convingă pe ceilalți că „drama artistului” nu este o poză, ci însăși realitatea lui. Artistul și Moartea, piesă într-un act cu un antract, a fost scrisă în 1942 și publicată în unicul număr al revistei „Agora” (1947) într-o versiune amputată, probabil din lipsă de spațiu, modificările aparținând lui Dinu Pillat, Al. Vona și prințului Sașa Wolkonski. O versiune mai apropiată de original
IVANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287649_a_288978]
-
Vona și prințului Sașa Wolkonski. O versiune mai apropiată de original a fost publicată de Mircea Ivănescu, cu o notă editorială semnată de Alexandru George, în revista sibiană „Euphorion” (1998). Personajele sunt Artistul, Moartea, Modelul (o fată) și „aparițiile” din antract, adică Subconștientul Artistului, Inconștientul Artistului, Spiritul inductiv, Spiritul deductiv, Fata din portret, Dama de Pică (personaj din Pușkin), Al.Dumas-tatăl. „Aparițiile” și Artistul se prind într-un joc carnavalesc năucitor, livresc și existențial, un „sublunar congres de umbre”, în care
IVANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287649_a_288978]
-
Oscar Wilde. În piesa lui I. Ibsen, Oscar Wilde, Shakespeare, Pușkin, Joyce, Lope de Vega, Cervantes, Gide, teatrul expresionist și teatrul absurdului, fantasticul eminescian și drama existențialistă se amestecă într-un puzzle enciclopedic autodevorator. Se poate afirma, fără îndoială, că antractul presupune o conștiință postmodernă a scriiturii dramatice: „E meritul meu: să scot din fraze moarte, arlequinade ce par noi... Nimic nu se pierde, totul se... citează”, spune Subconștientul Artistului. Ceea ce frapează în cele două texte publicate, ca și în Dialogii
IVANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287649_a_288978]
-
Cimpoi). Marcat de un puternic patos autobiografic, romanul Șobolaniada (1998) tratează schimbări morale în perioada de „democratizare” din ultimii ani, care își dezvăluie adesea și reversul dramatic ori tragic. R. scrie și literatură pentru copii: Unde crește ploaia? (1990), Fără antract (1996). SCRIERI: Pânzele babei, Chișinău, 1978; Havuzul, Chișinău, 1982; Lia, Chișinău, 1983; Meri sălbatici, Chișinău, 1987; Totul se repetă, Chișinău, 1988; Unde crește ploaia?, Chișinău, 1990; Avem de trăit și mâine, Chișinău, 1992; Fără antract, Chișinău, 1996; Ploaia de aur
RUSU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289412_a_290741]
-
Unde crește ploaia? (1990), Fără antract (1996). SCRIERI: Pânzele babei, Chișinău, 1978; Havuzul, Chișinău, 1982; Lia, Chișinău, 1983; Meri sălbatici, Chișinău, 1987; Totul se repetă, Chișinău, 1988; Unde crește ploaia?, Chișinău, 1990; Avem de trăit și mâine, Chișinău, 1992; Fără antract, Chișinău, 1996; Ploaia de aur, Chișinău, 1997; Șobolaniada, Chișinău, 1998; Treacă alții puntea, Chișinău, 2000; Marginea lumii, Timișoara, 2001. Ediții: Liviu Deleanu, Răscolite tăceri, coordonator Baca Deleanu, Timișoara, 2001 (în colaborare cu Vasile Romanciuc). Repere bibliografice: Ion Ciocanu, Tentația romanului
RUSU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289412_a_290741]
-
direcția literaturizărilor anticosmopolite: ispitit de o fostă iubită, stabilită la Paris, să aleagă calea libertății, muzicianul refuză. În Fals jurnal (I-IV, 1975-1984) Ș. reia cronicile teatrale apărute în „Informația Bucureștiului”, grupate în următoarele serii: Premiera de aseară, Acte și antracte, Scena și oamenii ei, la care adaugă, în ultimul volum, Marea frescă văzută de aproape, cronici muzicale publicate cu decenii în urmă în „Vremea”. Perioada de relativă relaxare a regimului totalitar transpare din unele texte, fiind reflectată și de varietatea
SELMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289611_a_290940]
-
vremea, un adept al „inovației creatoare”. Firea sa, care nu se dezminte, este aceea a unui conservator. Ambiția lui este aceea de a-și însoți demersul analitic și cel istoriografic prin considerații teoretice (Sine ira..., 1971, Noi și clasicii, 1975, Antract, 1979). Lecturile fidele, pline de bun-simț, denotă o înclinație spre reflexivitate, comentariul pe teme literare sau teatrale angajându-se într-o vanitoasă monologare pe marginea unor concepte (actualitate și valoare, tradiție și inovație ș.a.). Criticul, pus pe disocieri, își propune
BARBU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285625_a_286954]
-
cunoaștere a fenomenului teatral. SCRIERI: Matei Millo, București, 1963: Aglae Pruteanu, București, 1965; Sine ira..., Iași, 1971; Noi și clasicii, București, 1975; Dicționarul actorilor Teatrului Național din Iași, Iași, 1976; Momente din istoria teatrului românesc, pref. Valeriu Râpeanu, București, 1977; Antract, București, 1979; Biografie și creație (Arta lui C. Ramadan), București, 1983. Repere bibliografice: Popa, Dicț. lit. (1977), 66-67; Liviu Leonte, Critic și istoric literar, CRC, 1985, 2; Constantin Ciopraga, Definitiva plecare..., CL, 1985, 5; Leon, Umbre, V, 98-102; Maftei, Personalități
BARBU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285625_a_286954]
-
înscrisă cu litere de aur în analele Romîniei! înainte de a se ridica cortina, Grigore, întorcînd capul întîmplător, văzu în fotoliul din spatele său pe Titu Herdelea. ― Ei, bată-te! Ce cauți aici între ciocoi? îi zise cu bucurie. Ne vedem în antract! Titu era oficial, pentru cronica teatrală. Se gătise cu hainele cele negre și totuși se cam rușină la început cu ele între atâtea fracuri. Își recăpătă încrederea văzând și pe ceilalți colegi de cronică dramatică la fel, ba unii în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]