39 matches
-
avem o perspectivă antropogeografică antebelică în câteva opere ale lui B.P. Hasdeu - cum ar fi Istoria critică a românilor - ale lui N. Iorga - care, de altfel, va continua să fie un agent important în dezvoltarea antropogeografiei interbelice. Înainte de 1918 însă, antropogeografia a fost, de obicei, subordonată mizei istoriografice și romantice principale: demonstrarea continuității și a autenticității poporului român, ocupând cel mult spațiul tipografic, dar și simbolic, al unui simplu subcapitol în cărțile de istorie. Atunci când demersul este unul de antropogeografie sau
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
însă, antropogeografia a fost, de obicei, subordonată mizei istoriografice și romantice principale: demonstrarea continuității și a autenticității poporului român, ocupând cel mult spațiul tipografic, dar și simbolic, al unui simplu subcapitol în cărțile de istorie. Atunci când demersul este unul de antropogeografie sau de geografie politică per se, ca în lucrările lui Simion Mehedinți, de obicei va fi abordată din punct de vedere identitar problema „europenității” României sau, cea asemănătoare, a poziției frontierei orientale a României și a aproximativei suprapuneri a acesteia
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
contextul instituțional și cultural mai larg în care are loc, în România interbelică, procesul de „imaginare” a națiunii și a culturii naționale într-o rețea densă de dispute, competiții, alianțe și contraalianțe în spațiul reprezentativității și al legitimității științifice. Spațiul antropogeografiei, al geopoliticii, nu este unul omogen, datorită faptului că numeroase opoziții și contradicții apar în chiar nucleul său disciplinar. Este un discurs pe tipar sociologic, de tip geografic sau e doar un nou fel de a articula psihologia popoarelor? Disputa
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
însă constituirea unei identități discursive. Există numeroase canale prin intermediul cărora teoriile germane, franceze, dar și italiene (Massi) și în mai mică măsură de sorginte engleză (Mackinder și Short) sunt adoptate și adaptate critic de cercurile științifice locale. Domeniul științific al antropogeografiei devine unul important în științele sociale românești. Simion Mehedinți, G. Vâlsan, Vintilă Mihăilescu, Anton Golopenția, Ion Conea, Ion Chelcea, H. Stahl, G. Brătianu, Nicolae Iorga, Ion Ionică sunt doar câteva dintre cele mai importante nume, cu toții având contribuții substanțiale teoretice
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
texte ale lui Gh. Brătianu sau Anton Golopenția etc. În crearea unor noi imagini, investirea națională a spațiului e probabil cel mai important produs al acestui câmp interdisciplinar. Se pot identifica diverse straturi și strategii ce se suprapun parțial în antropogeografia românească. De la interesele politice explicite, cum ar fi discursul privind legitimitatea încorporării Transilvaniei în statul român - principala preocupare a unei foarte interesante reviste științifice interbelice, Geopolitica și geoistoria -, la mize mai abstracte, cum ar fi problemele regionalismului și ale regionalizării
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Europa Centrală - este expresia acestei dihotomii fundamentale și în același timp un soi de reacție împotriva unei „balcanizări”, în sensul dat de Maria Todorova acestei noțiuni (Todorova, 1997), a realității românești din perspectiva Occidentului. În acest context, principala preocupare a antropogeografiei românești va fi demonstrarea situării central-europene a noului stat românesc. Vor fi însă și voci, unele chiar importante, care vor insista asupra unei „europenități răsăritene” sau chiar asupra unei fundamentale și ireductibile specificități a spațiului (este cazul influentelor analize ale
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
a obține, în final, accesul la acea zonă discursivă comună de unde apar teme diferite, uneori chiar contradictorii. Pilonul sociologic Biografia reprezentativă a lui Anton Golopenția este o parte importantă a proiectului nostru de înțelegere a pilonului sociologic al geopoliticii și antropogeografiei românești. Prin „biografie reprezentativă” (Muller, 1987), conform opiniei lui Jerry Muller înțelegem, istoria condensată a unui individ în care interesul nostru se orientează nu spre ceea ce este unic și idiosincrasic, ci pe urmărirea contextelor formative și a experiențelor împărtășite cu
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Zelea Codreanu . A colaborat la numeroase ziare și reviste (mai ales Convorbiri literare pe care a condus-o mulți ani): "Cuvântul Studențesc", "Duminica poporului", "Lamura", precum și la cele de specialitate, cu multe studii de geografie, metodologie geografică și mai ales antropogeografie: "Analele Academiei Române", "Buletinul Societății Române de Geografie", "Analele Dobrogei", "Natura", "Anuarul de Geografie și Antropogeografie", "Volkermagasin" (Germania) și multe altele. Marginalizat după instaurarea comunismului (cea mai mare parte a studiilor sale fiind interzise de noua orânduire politică), s-a stins
Simion Mehedinți () [Corola-website/Science/299299_a_300628]
-
a condus-o mulți ani): "Cuvântul Studențesc", "Duminica poporului", "Lamura", precum și la cele de specialitate, cu multe studii de geografie, metodologie geografică și mai ales antropogeografie: "Analele Academiei Române", "Buletinul Societății Române de Geografie", "Analele Dobrogei", "Natura", "Anuarul de Geografie și Antropogeografie", "Volkermagasin" (Germania) și multe altele. Marginalizat după instaurarea comunismului (cea mai mare parte a studiilor sale fiind interzise de noua orânduire politică), s-a stins din viață în anul 1962.
Simion Mehedinți () [Corola-website/Science/299299_a_300628]
-
fiu, Horia și gemenele Ana și Tudora. Între 1933-1935 devine secretar al Secției de monografii sociologice la Institutul Social Român și membru al echipelor monografice din cadrul Scolii sociologice românești, întemeiate de Dimitrie Gusti. Între 1935-1940 ajunge conferențiar la Catedra de antropogeografie a lui Simion Mehedinți, unde a ținut primul curs de etnologie din România. În 1935 fondează împreună cu Dumitru C. Amzar, Ion Ionică și I. Samarineanu, revista și colecția editorială „Rânduiala”. Devine director în Ministerul Informațiilor și director de studii în
Ernest Bernea () [Corola-website/Science/314495_a_315824]
-
deosebite, și-a început activitatea didactică încă din anul II de studenție (1920), în calitate de asistent suplinitor în cadrul "Catedrei de Geografie a Secției Geografie-Istorie a Facultății de Litere și Filosofie", Univerisitatea Al.I.Cuza, Iași, în 1925 devenind conferențiar suplinitor la "Antropogeografie". Tot în acest an a fost numit asistent provizoriu la "Laboratorul de Studii Geografice". Fiind primul geograf cu pregătire istorică din cadrul "Catedrei de Geografie", Gh. I Năstase a jucat un rol crucial în dezvoltarea învățământului superior geografic ieșean, realizând, pentru
Gheorghe I. Năstase () [Corola-website/Science/324676_a_326005]
-
ieșean, realizând, pentru prima dată, îmbinarea între geografie fizică (latura naturală a geografiei) și geografia umană (latura uman-socială a geografiei). În mai 1929 ajunge asistent definitiv al "Laboratorului de Studii Geografice", iar în 1932 capătă funcția de profesor titular la Antropogeografie, după ce își susține teza de doctorat pe tema evoluției cunoașterii Deltei Dunării. În 1938 se înființează "Catedra de geografie generală și geografie umană", la care Gh. Năstase devine titular în 1939, unde rămâne până în 1948, când este arestat pe motive
Gheorghe I. Năstase () [Corola-website/Science/324676_a_326005]
-
lucrări, din motive politice. Activitatea didactică a profesorului a integrat atât predarea de cursuri ("Geografia omenească a României, Principii de geografie umană, Populațiile Africii și ale Americii, Geografie Generală, Etnografie"), cât și conducerea de lucrări practice ("Geografie umană, Morfologie terestră, Antropogeografie") sau îndrumarea lucrărilor de licență și doctorat. Calitățile didactice ale lui Gh. I Năstase sunt surprinse de Nicolae Poni (fostul său student), în revista "Viața Basarabiei": "„Am asistat cursul profesorului Năstase și de la primele vorbe am fost impresionat de simplitatea
Gheorghe I. Năstase () [Corola-website/Science/324676_a_326005]
-
obligatoriu pentru studenții Facultății de Științe, sarcina predării revenindu-i lui Ștefan Popescu care din 1908 fusese numit profesor suplinitor și apoi agregat la catedra de geografie a universității ieșene. El a predat lecții de Geografie matematică, Geografie fizică generală, Antropogeografie și Geografia continentelor. Nu a efectuat nici personal, nici cu studenții cercetări de teren, poate și datorită organismului său șubred. Munca intensă i-a vlăguit puterile și numai după trei ani de activitate, moare, tocmai când începuse o nouă și
Ștefan D. Popescu () [Corola-website/Science/324688_a_326017]