42 matches
-
care exclamă că până atunci, el nu știuse că e nu numai un vechi prozator, dar chiar și un bun filosof, un brav descendent al lui Descartes, de pildă; vă dați seama, vreau să spun, că singura epocă în care antropoidul nostru întreprinzător și emancipat în care se simte în voie și calificat pentru orișice s-o nimeri, este inatacabilul, este pietroiul aforistic al epocii de piatră. Domnul Iliescu a fost, cam un sfert de veac, patronul unor astfel de brute
Bruta la putere și scriitorul neonest by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12158_a_13483]
-
scăpați la bordel... Nu. E mai mult. E o pierdere a simțului valorii pe toate planurile, din cauza unei lipse totale de criterii, datorată precarității culturii. Așa se explică și faptul că, la noi, în România, lucru unic în Europa, un antropoid cu greu școlit fu cât pe-aci să ajungă primarul Bucureștiului... Cine regretă dictatura, împinge răul și mai în sus. Răul extrem ajungând într-o zonă în care nici nu mai poate fi perceput, iar criteriile, - dacă există, - devin complet
Româna vulgata by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11541_a_12866]
-
fel de baliverne, plus indestructibilul, semidoctul lor deci... Cum arătam la început, substanța scrisului sclipitor nu a pierit totuși la noi. Neamul vrăjitorilor, stirpea fermecătorilor mânuitori de mărgele de sticlă nu s-a stins. Sărmana noastră limbă română, maltratată de antropoizi, greu articulată, are încă norocul ei, cu efectele strălucite ale inteligenței și imaginației. Chezășie este prezența, vai, acum istorică, doar, a scrisului scânteietor al lui G. Călinescu. De curând, scoțând din raftul bibliotecii însemnări și polemici, m-am delectat recitind
G.Călinescu, gazetar by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12261_a_13586]
-
ceea ce cunoaștem. Ceea ce am dobîndit cu timpul în conștiința noastră. Mai întîi tîrîndu-ne anevoie pînă ce izbutirăm să ne ridicăm pe două picioare. Să aprindem focul nostru, cu mijloacele noastre, alături de înspăimîntătoarea risipă de energie a naturii. Pe urmă, un antropoid de seamă apucă să sape un semn pe stîncă, în peșteră, să nu uite... Pe urmă, un altul apucă un băț și făcu din el o săpăligă sau o armă... Pînă ce Omul descoperi energia ascunsă în sămînța de bază
Ordinatorul suprem - 3000 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16544_a_17869]
-
toată dialectica aceasta sublimă a lui Spinoza, Hegel. Ea fiind, de fapt,... ...Transcendentala,... fiica cea mai mare a lui Platon. Dar ce depravare pe ea! Ce blestem al lui Zeus, să ajungă să fie strânsă în brațele păroase ale unor antropoizi, răpită de niște urangutani ajunși, cu diplome în regulă, căpătate la Academia Ștefan Gheorghiu, de pildă, ca să fim concreți...
Perfectul simplu (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11975_a_13300]
-
deosebire atât de mare, - noblețea estetică a cântecului învecinat cu balada și zdrăngăneala trivială a manelelor, - încât ai senzația că trăiești în două țări. De fapt, și trăim. Nefiind vorba de etnii... Pentru că și noi, românii, - etnia de bază, - avem antropoizii noștri autohtoni; unul chiar împins de zor de la spate să ajungă, Doamne ferește, starostele Capitalei... Dintre aceia, nași la nunți ori botezuri, ce le lipesc de frunte cu un scuipat, lăutarilor, suta de dolari, pe când ei cântă: Mânca-ți-aș ochii
Pe cărare sub un brad... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11841_a_13166]
-
Constantin Țoiu National Gallery, februarie 1979. Cris-to-sul lui Bosch cu figura lui ca a prințului Mâșkin. Idiotul încadrat de patru capete de brute. El, la mijloc, serafic, senin, ne-uman, nepricepând realitatea care aparține celor patru antropoizi... * Place Vendôme. Magazinul britanic. în vitrină expuse trei spade: Epée de justice spirituelle, Epée de justice temporelle, Epée de justice curtana... Piața cea mai aristocrată. Ridicată în 1708, are în mijloc coloana viitoarei Mari Armate napoleoneene, 44 metri înălțime, turnată
Londra, Paris, Madrid by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6596_a_7921]
-
dispărea și DVD-urile... Băieții lui Iliescutc "B\ie]ii lui Iliescu" Băieții. Așa îi numește, cu afecțiune părintească, prezidentul Iliescu pe cei doi sepepiști care i-au dat picioare în gură trabantistului secretar de stat Șerban Pretor. Cei doi antropoizi, brute în uniformă cu creierul scurs în maxilare, sunt băieții lui, ai domnului prezident, că tot n-are copii. Nici n-are nevoie: băieții lui sunt mardeiașii plătiți de la buget, organele noastre de Securitate, cum băga de seamă Marin Preda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
vine vorbind, spune Henri Wald. Cu alte cuvinte, „ideile se formează și se dezvoltă în și prin comunicare”. Vorbirea nu este doar o haină a ideii, ci însuși corpu 1 ei. Vorbirea este și materie și spirit. „Prin vorbire, inteligența antropoidului devine intelect uman, iar strigătele care semnalau împrejurări concrete devin cuvinte care exprimă idei din ce în ce mai abstracte.” Henri Wald adaugă: „Afectivitate și inteligență au și celelalte ființe; intelect are însă numai omul, deoarece numai el a reușit să vorbească”. Pe această
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
vomisment m-a dat gata. Apoi, după ce a răsucit de două ori cheia În ușa care dădea spre odăiță, a urmat explicația: — Constat cu satisfacție, caro Bustos, că Nemuritorii mei te-au șocat. Cine ar fi zis că homo sapiens, antropoidul pe care Darwin abia Îl schițase, avea să atingă asemenea perfecțiune? Te asigur că această casă, care e și a ta, este unica din Indo-America unde se aplică riguros metodologia doctorului Eric Stapledon. Îți amintești, fără Îndoială, consternarea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Prin găsirea acestei soluții și prin punerea ei în practică, Dedal și-a dat adevărata măsură a geniului său. El a trebuit să joace, de data aceasta, nu rolul unui demiurg cosmogon sau antropogon (cu alt prilej, el a creat antropoizi artificiali), ci pe acela al unui demiurg cu semnul minus (haogon), creând un (micro)haos - Labirintul - din materia și în sânul cosmosului. În același timp, Labirintul este cea mai sigură graniță între cele două lumi, chiar dacă nepăzită. Totala lipsă de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
p. 47). S-ar părea că, fără ghem, nici chiar Dedal nu poate ieși. Arhitect, sculptor și inginer iscusit - tradiția îi pune în seamă inventarea securii duble, echerului, nivelei cu bulă de aer, burghiului, velei de corabie, precum și construirea primilor antropoizi artificiali -, Dedal (gr. daidalos = „meșter iscusit”) este și inventatorul legendar al primului sistem artificial de zbor, conceput după cel natural al păsărilor (asemenea „ornitopterelor” concepute de Leonardo da Vinci, peste circa trei milenii ; cf. 17). Dedal va reuși să parcurgă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
care stihia este lipsa ploii, seceta prelungită). Putem întrevedea în scenariul ritual care cuprinde „omorârea”, „îngroparea” și „bocirea” unei păpuși antropomorfe supraviețuirea unor arhaice rituri de sacrificii umane, produse cu scopul „dezlegării” ploilor. În Moldova, la confecționarea din lut a antropoidului (de mărime maximă : „cea a unui copil de șapte ani”), „este urmărită și respectată, până în cele mai mici detalii, asemănarea cu modelul uman” (47, p. 116). Intonat de copii, recitativul care dublează ceremonia („Caloiene, Iene/ Du-te-n cer și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
gard de scânduri. Unii susțin cu tărie că era copia fidelă a Paradisului, după alții era mai degrabă aidoma unui azil de animale bolnave. Iar Profesorul Angelo a văzut că nu era bine așa și a adus de la circ primul antropoid. Adică l-a furat, Doamne iartă-mă. Maimuța neastâmpărată, de un stat de om, nu se încadra defel în ambianța paradiziacă, așa că profesorul i-a cumpărat din prima zi o frânghie pe care a încolăcit-o la un capăt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
revelație inversă, fie În urma pierderii cuiva foarte drag. Niciodată nu vei vedea un mitocan Înnebunind de prea multă nuanță. Orice jigodie care dă În patima băuturii se joacă, până la urmă; cum ai putea crede că Își asumă psihic viciul un antropoid cu școala profesională, programat să edifice Societatea Socialistă Multilateral Dezvoltată ca una din miliardele de celule ale ficatului Într-un organism? „Voi afla eu până la urmă, nici un cuvânt nu e Întâmplător“, Își mai zise. Avea să-l Întâlnească a doua
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Nu se petrece nimic, apoi izbucnește acel miorlăit drăcesc, care nu e descriptibil; probabil că, dacă n-ar fi compatibil cu plăcerea adusă la paroxismul senzual, actul ar fi evitat de către parteneră. Se poate spune că, de fapt, ca și antropoizii, ei urmăresc un anumit rafinament al actului, pe care-l repetă toată ziua, din perversiune, căci altfel ar fi de ajuns o singură copulație prin care s-ar asigura Înmulțirea speciei. După act, ea se spală meticulos În acel loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cruzi, trufași și lași. Singurele excepții, numite faithful souls (suflete credincioase), sunt o pereche de servitori negri cu frica lui Dumnezeu și a stăpânului, care adoră să rămână sclavi ai omenosului Cameron. Parlamentarii negri sunt prezentați ca o ciurdă de antropoizi, incapabili să desfășoare o activitate la nivel superior, preocupați să bea, să se îndoape și să-și expună labele, după ce s- au descălțat, pe pupitrul de deputat. Asistăm la o adevărată demonizare a rasei negre, care culminează cu linșarea autorului
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]