130 matches
-
lucrarea să ""On the equilibrium of heterogeneous substances""(1876) Gibbs nu a considerat discontinuitatea entropiei de amestec când gazele devin identice drept paradoxala. După E.T.Jaynes o lectură atentă a lucrării permite descoperirea unui argument că cel din §3 cu privire la "antropomorfismul" entropiei. Mai tarziu, în lucrarea să ""Elements of statistical mechanics""(1902), pentru a remedia faptul că mecanică statistică nu oferă direct o expresie extensiva pentru entropie,Gibbs a introdus "ad hoc" un factor 1/N! în calculul sumei de stare
Paradoxul lui Gibbs (termodinamică) () [Corola-website/Science/312269_a_313598]
-
Vis de trezire generat de zborul unei albine în jurul unei rodii" (1944). Dacă în primele sale filme apelează la unele mijloace narative, mai târziu renunță la ele și se apropie de arta abstractă, păstrând pentru formele sale un minim de antropomorfism în sensul executării unor gesturi cu o logică limitată (de exemplu, în lungmetrajul "Chronopolis", 1983). În ciuda lipsei unui mesaj, comentatorii nu au încetat să caute simboluri în filmele lui Kamler. Muzica a constituit uneori sursa de inspirație (preexistând filmului), iar
Piotr Kamler () [Corola-website/Science/317684_a_319013]
-
interesat mai degrabă de formele ponderale și de masele supuse forțelor gravitaționale, de construcția antropomorfă și de unduirile calde ale feminității, de data aceasta el s-a situat pe o poziție radical opusă. Gravitația a fost înlocuită cu sugestia plutirii, antropomorfismul cu austeritatea hieroglifei și regimul nocturn al sensibilității venusiene cu voluntarismul falic al unei aspirații solare. Și, mai mult sau mai puțin evident, oricare dintre cei șase sculptori ar putea fi supuși unei lecturi similare, din care se va deduce
Pe Argeș în sus (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15876_a_17201]
-
și aceleiași ființe, presupusă ca fiind în natură. Acesta era panteismul. Când s-au presupus că și această lege universală nu este în lume, ci afară de ea, s-au format monoteismul, prin care s-au personificat principiul universului printr-un antropomorfism subtil. Cu totul deosebit de aceste sisteme, al căror izvor a fost esperiența lucrurilor din afară, este idealismul lui Kant. Kant nu consideră legătura infinită între fenomene, ci supune cercetării însuși organul care le reproduce. Deosebind lumea de dinafară de intelectul
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
indiciu al revizuirii textului samaritean îl constituie faptul că modificările intenționate erau introduse în text potrivit concepțiilor teologice; astfel, forma plurală Elohim este modificată uneori într-o formă singulară, un înger este introdus în scenă pentru a se evita unele antropomorfisme etc. O altă posibilitate care merită luată în seamă este cea sugerată de către Sperber, care explică mulțimea variantelor textuale plecând de la constatarea că în timp ce textul masoretic prezintă o formă care s-a dezvoltat într-un dialect întâlnit în Iudeea, textul
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
personifică; cel de-al doilea empatizează. 41. În legătură cu comentariul lui Ruskin despre "sofismul antropo-morfic", vezi Modern Painters, Londra, 1856, voi. III, partea 4. Exemplele citate exclud comparația, deoarece aceasta nu amestecă faptele naturale cu evaluarea emoțională. Despre ereziile polare ale antropomorfismului și simbolismului, vezi excelenta lucrare a lui M. T. L. Penido, Le Râie de Vanalogie en theologie dogmatique, Paris, 1931, p. 197 și urm. 42. M. A. Ewer, Survey of Mystical Symbolism, Londra, 1933, pp. 164- 166. 43. Vossler, Spengler
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
moaște"300, transformând actul înfățișării lor artistice într-o adevărată provocare. Dar, după cum arată autorul menționat, artiștii creștini au depășit acestă dilemă, încă din primele veacuri, ei căutând formule cât mai inteligibile de redare a acestor ființe imateriale și inefabile. Antropomorfismul a fost una dintre soluțiile cele mai abordate în cadrul acestui proces creator, artiștii bizantini fiind conștienți însă de prezența unei anumite tensiuni între reprezentarea materială și natura nepământească a îngerilor tensiune care, în ultimă instanță, se face responsabilă în sens
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
își imaginează și reprezintă un Dumnezeu de gen feminin este, în Japonia, de aproximativ 50%, spre deosebire de doar 6%, în Occident)314. În ansamblul lor, cercetările de acest gen au subliniat prezența unui număr mare de reprezentări ale sacrului, alături de obișnuitele antropomorfisme fiind adăugate și imagini realizate după natură, simbolice sau abstracte, un caz aparte fiind și acela condiționat de credința în nereprezentabilitatea divinității, aceasta întruchipând infinitul. Încununând această multitudine a formelor de reprezentare a sacrului, ne vom opri asupra unui exemplu
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
să prefer originalul natural. Teoria aceasta își are originea în cugetarea greacă și este, într-o măsură, explicabilă prin mediul unde s-a format. Religia Eladei a fost o divinizare a naturii. Zeii ei personificau omenește fenomenele naturale și acest antropomorfism universal devenea obiectul artei. Îndeosebi al sculpturii. Zeul om sau omul zeu era reprezentat în același chip și trupul cel mai frumos modelat în palestră devenea prototipul viu al statuii. În poesie, de asemenea modelul zeilor e omul. Eroii olimpici
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
lui Aristotel. O îndoită impresie de admirație înaltă și profund dezgust îți lasă lectura Banchetului sau a lui Fedru, unde ideea eternă a frumuseții de dincolo de lume e coborâtă să strălucească în corpul efebului adorat pentru inefabilele sale grații perverse. Antropomorfismul grec, ridicat la rangul de principiu universal în religie, se repercutează în artă prin cea mai degradantă mizerie morală, îmbrăcată în cele mai seducătoare forme estetice. Dacă filosofia platonică reprezintă culmea idealismului grec, tocmai acest idealism ne apare mai profanat
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
să credem că această idee a destinului atotputernic peste zei și peste oameni nu e simbolul necesității naturale, cum o interpretează raționalismul, ci al adevăratului Dumnezeu bănuit de conștiința umană dincolo de insuficiența politeistă, creată de fantezia poetică. în orice caz, antropomorfismul poetic-religios al Olimpului, intuire genială a unui plan de existență dincolo de timp și spațiu, e locul ideal după care suspină sufletul greco-roman. Fruct al libertății haotizate de păcat, Olimpul e imaginea foarte aproximativă a veșniciei, dibuită de geniul antic deasupra
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
pe care unii cercetători, Între care Mircea Eliade, nu-l consideră specific țării noastre. De asemenea, credința, atestată În Basarabia că planta are „rădăcina În formă de drac”, care ar putea fi un indiciu al unei arhaice credințe populare, vizând antropomorfismul mătrăgunei, nu este atestată la noi. Unele vagi informații păstrate ale acestor vechi eresuri mai circulă; spre exemplu, este considerat că doar acea parte a rădăcinii mătrăgunei care seamănă cu o ,mână de om are efect magico-terapeutic asupra tulburărilor psihice
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
ar înfuria, ca și cum rândunica s-ar pregăti, ca și cum cerbul s-ar speria" (Plutarh, Trei tratate pentru animale). Astfel parodiază Plutarh opinia comună, care se hrănește de bunăvoie din vechi teze filosofice și încearcă, aici, să explice comportamentele animale prin prisma antropomorfismului. În spatele acestei întregi serii de "ca și cum" se află, într-adevăr, omul modelul etern, referentul imposibil de evitat. Simțim, în toate aceste "ca și cum"-uri, presupusa dificultate pe care o întâmpină animalul în încercarea de a se ridica la nivelul omului; toate
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
parte, un mod de a bloca orice sentiment, prin dizolvarea individului în mulțimea unde toți se aseamănă. Pentru că emoția începe odată cu individul ("unul" care poate fi recunoscut, "unul" care poartă semnele unei personalități adevărate). Or, emoția este o poartă deschisă antropomorfismului din care se hrănește mila, care este inamicul comerțului. * * * Nu animalul este orb, așa cum pretinde Heidegger, ci omul: dacă vede profitul pe care îl poate obține de pe urma animalului, nu mai vede ființa vie (sursa profitului). Dacă angajatul ar vedea puișorul
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
divină, ci evidențiază doar nimicnicia oamenilor față de sublimitatea zeilor. La Euripide, scriitor influențat de religia tradițională, dar și de filosofia sofiștilor, concepția despre divinitate și rolul ei în destinul omenesc este mai complexă: tragediile lui, în care coexistă pandemonismul ancestral, antropomorfismul homeric, scepticismul, negația, divinizarea unui element cosmic și teodiceea explicativă, mărturisesc oscilația permanentă între îndoiala cu privire la justiția zeilor și încrederea în săvârșirea, chiar tardivă, a acesteia. Mai multe traduceri, studii de istoria matematicii sau a medicinei, de epigrafie miceniană sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287088_a_288417]
-
Adrian, și intitulată Introducere la Sfintele Scripturi, care are scopul de a explica expresiile figurate și particularitățile stilistice ale textului sacru, și mai ales pe cele din Vechiul Testament, pe baza provenienței și a semnificației lor. O atenție particulară este acordată antropomorfismelor ce caracterizează limbajul ebraic. Așadar, scrierea este, în esență, un scurt tratat de hermeneutică biblică, din care nu lipsesc observațiile nimerite și nici o anume subtilitate, iar un alt motiv ce ne trezește interesul constă în faptul că aici este folosit
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
el del niño que repite el cuento de la abuelita, el de la inocencia que formă contraste con el infanticidio que ha cometido la pareja. En el Cementerio de automóviles es el proprio Emanu el que relata șu nacimiento [...]. Poniendo aparte el antropomorfismo, lo que llama atención es que el protagonista hable en primera persona, lo cual nos permite claramente identificar a Emanu. El tono infantil viene a ser el mismo que en Oración, ya que este nuevo Cristo hace el bien y
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
decât viața ei anterioară. [...]Tonul este de copil care repeta povestea bunicuței, este cel al inocentei care contrastează cu infanticidul pe care l-a comis perechea. În Cementerio de automóviles, Emanou însuși relatează povestea nașterii sale. Lăsând la o parte antropomorfismul, ceea ce atrage atenția este faptul ca protagonistul vorbește la persoana întâi, ceea ce ne permite, în mod evident, să-l identificăm pe Emanou. Tonul infantil este același din Oración, de vreme ce acest nou Crist face și bine și rău cu aceeași inocentă
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
picturi sau sculpturi îl reprezintă omul, deci o reprezentare antropomorfică angajată în a ilustra caracteristicile divinului prin imagini comune. Această manieră vine să înlocuiască fetișismul, animismul și obiectele magice utilizate în culturile bazate pe agricultură și vânătoare. Acest tip de antropomorfism păstrează încununarea religiilor politeiste din Grecia antică și jainism. În ciuda numeroaselor critici, acest gen de reprezentare se păstrează în budism și creștinism. Nu este o interpretare realistică ci simbolică a divinității. Întreaga mitologie asiatică se dezvoltă astfel în figura bodhisattva
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Opere complete de M. Eminescu. Beletristica publicată aici cultivă macabrul sub forma unor scrieri precare, în care abundă fantomele, visele și vedeniile terifiante. Se remarcă poezia lui B.P. Hasdeu Complotul bubei, o republicare, dar și Dragoș-Bogdan, poem dramatic (1904), și Antropomorfism (1905) de M.Eminescu. Se acordă o atenție specială informațiilor referitoare la opera Iuliei Hasdeu. Alți colaboratori: Vasile Demetrius, Victor Popescu, Al. Gherghel, Leontin Iliescu. I.H.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286630_a_287959]
-
sfiit să-l inventeze și să-l dezvolte curajos. In ce constă secretul originalității lui Ion Antonică în înțelesul adânc al lucrărilor sale figurative, sau simbolice, realizate în lut ars până la tenta metalică a tuciului ? In primul rând, în redescoperirea antropomorfismului oalelor si ulcelelor românești, înrudite cu vasele de Illyricum negre având inițial același sens...Ion Antonică și-a făcut un crez artistic din a face lizibile sensurile anatomice și gestica omenească ascunse în vasele de ceramică neagră, să descifreze mitul
Ion Antonică (1937-2002) Ceramică - Sculptură by Elena – Ivona Aramă () [Corola-publishinghouse/Science/1244_a_2070]
-
fidelă, după cum atestă apoteozele funerare, față de o gândire tradițională, care căuta să realizeze contopirea sufletului cu divinitatea. Ce anume, mai exact, dă chip acestei "memorii"? Ce semnificație are "figura" acestui trecut? Nu ne vom opri aici asupra statuarului grec, asupra antropomorfismului care caută să rezolve tensiunea (semnalată de Platon) dintre Idee și formă, dintre infinit și finit, și nici sau asupra teoriei mimēsis-ului, care, în secolele "de aur", V-IV î.Ch., oferă cheia de interpretare pentru trecerea simbolului figurat al
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
a Italiei, și la doar două secole mai târziu după ce Constantin I o părăsise, Ravenna îi transmite acesteia prin imagini pentru ce a fost uitată. Filtrul creștin transformă puterea imperială într-un actor subordonat divinului, hieratic și auster; reinterpretează critic antropomorfismul păgân, reducându-l de la multiplu la unu, de la natură la cultură și la instituții; simbolistica se simplifică, devine riguroasă, iar reprezentarea, severă. După Ravenna, în mozaicurile căreia regăsim totuși personaje reale din suita imperială (dat fiind, poate, spiritul mai deschis
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
cunoscut, și intitulată Introducere la Sfintele Scripturi care are scopul de a explica expresiile figurate și particularitățile stilistice ale textului sacru și mai ales pe cele din Vechiul Testament pe baza provenienței și a semnificației lor. O atenție particulară este acordată antropomorfismelor care caracterizează limbajul ebraic. Așadar, scrierea este, în esență, un scurt tratat de hermeneutică biblică din care nu lipsesc observațiile nimerite și nici o anume subtilitate, iar un alt motiv ce ne trezește interesul constă în faptul că aici este folosit
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
coerenței, încît acest material este redus cu ușurință la stadiul de "portret" psihologic, care are un mai mare impact asupra dorințelor personale ale cititorului decît asupra relației între povestire și fabulă. Ni se pare hotărîtoare o distanțare suficientă de acest antropomorfism, spre exemplu, pentru a înțelege că personajul proustian Albertine este o "persoană de hîrtie", în adevăratul sens al cuvîntului. Ea reprezintă obiectul obsesiei protagonistului, face doar ce crede el că face și, cînd el nu mai are nevoie de ea
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]