124 matches
-
chiar și pe cele fizice). Fațada unei case „seamănă” cu chipul omului care se adăpostește În ea. De asemenea, obiectele casnice suportă o doză marcantă de umanizare. Până și denumirile părților vaselor din casă stau mărturie pentru rata Înaltă de antropomorfism: vasul poate avea cap, gură, buză, cioc, plisc, ureche, gât, pântece, picior, fund. Așa cum afirmă Gaston Bachelard, casa reprezintă non-eul care protejează eul. Ființa adăpostită spiritualizează spațiul adăpostului său. Ea „trăiește” casa ca realitate, dar și ca virtualitate, atât prin
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Opere complete de M. Eminescu. Beletristica publicată aici cultivă macabrul sub forma unor scrieri precare, în care abundă fantomele, visele și vedeniile terifiante. Se remarcă poezia lui B.P. Hasdeu Complotul bubei, o republicare, dar și Dragoș-Bogdan, poem dramatic (1904), și Antropomorfism (1905) de M.Eminescu. Se acordă o atenție specială informațiilor referitoare la opera Iuliei Hasdeu. Alți colaboratori: Vasile Demetrius, Victor Popescu, Al. Gherghel, Leontin Iliescu. I.H.
CUVANTUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286630_a_287959]
-
timp, îmbrăcă minte, comporta ment, gestică etc., considerarea mătrăgunei ca „iarbă sfântă” (se pune la icoane, sub pragul bisericii ș.a.), folosirea ei ca afrodiziac, medicament (panaceu chiar), halucinogen, porte-bonheur etc. Mircea Eliade vorbește despre credințele antice și medievale referitoare la antropomorfismul rădăcinii mandragorei (numită și anthropomorphon) și la obligativitatea dezrădăcinării plantei (numită și cynospastos) de către un câine. În studiul său privind Cultul mătrăgunei în România, istoricul reli giilor conchide, printre altele, că „românii nu cunosc [...] ritul culesului [mătrăgunei] cu ajuto rul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
numele ei popular). Ulterior, ritul s-a degradat, de plantă fiind legat cu sfoară „un os de câne și de poți capul unui câne mort”. Este „o credință păgânească a poporului”, conchide Coșbuc într-un articol din 1908 (224). în ceea ce privește antropomorfismul mătrăgunei, în unele zone ale României se credea că numai acea parte din rădăcina plantei care seamănă cu o mână de om ar avea un efect magico- -terapeutic asupra tulburărilor neuropsihice (29). Chiar și per- sonificarea plantei („Doamnă bună”, „împărăteasă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
farmaceutice trec, în Evul Mediu, pe planul doi, făcând loc presupuselor sale virtuți magice, mitice, sacrale - aspecte formulate deja în Antichi- tate, dar preluate, amplificate și cristalizate de mitologia medievală. Mircea Eliade e interesat de miraculoasa geneză a mătrăgunei, de antropomorfismul și androginia ei, de virtuțile sale afrodiziace și fertilizatoare. El desface mecanismul procesului religios de „cristalizare a unui simbol metafizic și teologal” : mătrăguna devine o „plantă a vieții și a morții”, o „plantă sacră”, o „plantă-zeiță”. Un aspect esențial - sesizat
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
orice edificiu "clădit prin superpunerea unor așa defecte sufletești, este greu să reziste la cea mai mică adiere de vânt" (Rădulescu-Motru, 1998: 20). Dar înțelege tendința explicării problemelor prin identificarea indivizilor drept cauză. "Negreșit, omul din fire este înclinat spre antropomorfism, adică este înclinat să își explice mersul lucrurilor prin ivirea unor cauze care au formă de oameni. Este mai greu să se conceapă cauza decăderii noastre sociale ca o înlănțuire de defecte sufletești, decât ca efectul voinței unor oameni în
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
ei, iar după ce m-ai chemat la Tine, Tu ești Cel ce ii păzești...” (GG) Este considerat un echivalent al lui ′afð în primul sens menționat mai sus. Dumnezeu îi supraveghează pe oameni astfel încât nimic nu-i scăpa 121. Antropomorfismul ni se pare mai evident decât în cazul lui ′afð, activitatea de supraveghere fiind mai concretă. În acest sens e apropiat de Baœr. Această veghere ori păzire nu are conotația de ocrotire, ferire de rău, prezența în limba
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Lui este Domnul Savaot.” (BS) ’ereƒ"m-k" YHWH ƒizeq (Ps 18,2/17,1): „Te iubesc, Doamne, tăria mea.” (t.n.) Puterea dumnezeiasca este desemnată în diferite feluri cu referire la „mâna”, la „dreapta” sau la „brațul” lui YHWH: antropomorfisme și totodată metafore. Primele două sunt adesea însoțite de adjectivul ƒaz"q"h, în vreme ce brațul este ne”óy"h, „întins” (că al războinicului la atac). Expresia >e-y": ƒaz"q"h ó >izeróa‘ ne”óy"h, „cu mâna tare și
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
cunoscut, și intitulată Introducere la Sfintele Scripturi care are scopul de a explica expresiile figurate și particularitățile stilistice ale textului sacru și mai ales pe cele din Vechiul Testament pe baza provenienței și a semnificației lor. O atenție particulară este acordată antropomorfismelor care caracterizează limbajul ebraic. Așadar, scrierea este, în esență, un scurt tratat de hermeneutică biblică din care nu lipsesc observațiile nimerite și nici o anume subtilitate, iar un alt motiv ce ne trezește interesul constă în faptul că aici este folosit
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
esențializare cvasimodernistă, ce ia la un moment dat forma extremă a unui fel de haiku de mare intensitate cerebrală: „Câteodată ar trebui să trag peste cap / acest punct / care se încăpățânează să nu mă îmbrace perfect”. Secvențe imagistice de un antropomorfism accentuat indică, privite din alt unghi, revitalizarea poeziei, ca o a doua treaptă după aceea a demitizării și relativizării. Însăși „linia de plutire”, imagine-cheie, este un rezultat aproape palpabil, deși nu prea glorios, al căutării și obținerii unui echilibru. Unul
STEFOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289913_a_291242]
-
Adrian, și intitulată Introducere la Sfintele Scripturi, care are scopul de a explica expresiile figurate și particularitățile stilistice ale textului sacru, și mai ales pe cele din Vechiul Testament, pe baza provenienței și a semnificației lor. O atenție particulară este acordată antropomorfismelor ce caracterizează limbajul ebraic. Așadar, scrierea este, în esență, un scurt tratat de hermeneutică biblică, din care nu lipsesc observațiile nimerite și nici o anume subtilitate, iar un alt motiv ce ne trezește interesul constă în faptul că aici este folosit
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
necesitate formală. O posibilă explicație ar fi că autorul e convins că o carte grea va produce mai mult zgomot decît două cărțulii. ∗ în acest context „to butter up“ îa tămîia, n.tr.) înseamnă a flata. Expresia se bazează pe antropomorfismul prin care dacă pîinea e mai dulce atunci cînd e unsă cu unt, pîinii îi place să fie unsă cu unt. în.a.) ∗ Președintele în chestiune a fost Felix Fauré, care a murit în 1909 pe canapeaua din sera Palatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
iar poiana tăinuită este inima lui. Aici se adună aristocrația luncii („floarea oaspeților”) pentru a asista la un recital de gală. Tot ce are natura mai de seamă participă la o reuniune mondenă a cărei vedetă este privighetoarea. Tablou alegoric, antropomorfism fastuos. G. Călinescu găsea poemul conceput pe o idee falsă. Retorica peisajului cuprinde, cu toate acestea, cîteva imagini remarcabile. Este, Întîi, o imagine de ordinul fluidității: „zbor luciri de lună”, „roi de flăcări ușurele, lucioli scînteietoare / trec În aer, stau
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
nu-l epuizează." Revenirea și insistența lui Jung sânt lamentabile, nefilozofice, pentru că trag din nou problema în jos, o coboară pe planul din care Eliade o mutase: " - Eu vorbesc ca psiholog, reia profesorul Jung, și, mai cu seamă, vorbesc de antropomorfismul lui Iahve și nu de realitatea sa teologică. În calitate de psiholog, constat că Iahve este contradictoriu și cred, de asemenea, că acestă contradicție poate fi interpretată psihologic..." De aici pornind, voiam să vă spun că ne-filozofia nu știe să facă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și aceleiași ființe, presupusă ca fiind în natură. Acesta era panteismul. Când s-au presupus că și această lege universală nu este în lume, ci afară de ea, s-au format monoteismul, prin care s-au personificat principiul universului printr-un antropomorfism subtil. Cu totul deosebit de aceste sisteme, al căror izvor a fost esperiența lucrurilor din afară, este idealismul lui Kant. Kant nu consideră legătura infinită între fenomene, ci supune cercetării însuși organul care le reproduce. Deosebind lumea de dinafară de intelectul
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
răspundă lui Dumnezeu, supunându-se legii sale; în virtutea acestui pact, poporul ebraic este ales, iar termenii de națiune și religie coincid fără echivoc. Războiul este un fapt acceptat, parte a raportului normal dintre popoare, iar Dumnezeu este prezentat, printr-un antropomorfism accentuat, asemenea unui războinic care luptă pentru Israel. Ideea de război sfânt, prefigurare a judecării popoarelor la sfârșitul lumii, provine din concepția monoteistă israelită, potrivit căreia Dumnezeu trebuie să se îngrijească de toate: un război purtat în favoarea și cu ajutorul lui
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
sfiit să-l inventeze și să-l dezvolte curajos. In ce constă secretul originalității lui Ion Antonică în înțelesul adânc al lucrărilor sale figurative, sau simbolice, realizate în lut ars până la tenta metalică a tuciului ? In primul rând, în redescoperirea antropomorfismului oalelor si ulcelelor românești, înrudite cu vasele de Illyricum negre având inițial același sens...Ion Antonică și-a făcut un crez artistic din a face lizibile sensurile anatomice și gestica omenească ascunse în vasele de ceramică neagră, să descifreze mitul
Ion Antonică (1937-2002) Ceramică - Sculptură by Elena – Ivona Aramă () [Corola-publishinghouse/Science/1244_a_2070]
-
cu o psihologie "mai conturată și mai complexă" decât aceea a "personajelor din proza românească a epocii"219. Mai mult, universitarul bucureștean sesizează că "naturalismul" din creația eminesciană de maturitate reflectă atât un soi de "cinism al vitalității robuste" (în Antropomorfism, de pildă), cât și un sentiment mai complex, de anxietate și de incertitudine, generat de risipirea iluziilor și de "destrămarea lumii armonioase" a "feeriei domestice"220. În Luceafărul și în toată creația eminesciană de maturitate, de altfel, anxietatea și incertitudinea
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
și „cenzuri” care inhibă și controlează trecerea dintr-un „loc” în altul. Despre această a doua „topică” s-a spus că este antropomorfă. D. Lagache crede, însă, că interpretările psihanalitice ulterioare au fost acelea care au pus în evidență prezența antropomorfismului în funcționarea și geneza „aparatului psihic”, descoperind în el „enclave animiste”. (Les modèles de la personnalité, 1965, P.U.E., Paris. La psychanalise, 1967, P.U.E., Que sais-je?, Paris, p. 43. Psihologia persoanei, 1944, Ed. Univ. din Cluj, p. 76. Asupra specificului acestor reacții
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
indiciu al revizuirii textului samaritean îl constituie faptul că modificările intenționate erau introduse în text potrivit concepțiilor teologice; astfel, forma plurală Elohim este modificată uneori într-o formă singulară, un înger este introdus în scenă pentru a se evita unele antropomorfisme etc. O altă posibilitate care merită luată în seamă este cea sugerată de către Sperber, care explică mulțimea variantelor textuale plecând de la constatarea că în timp ce textul masoretic prezintă o formă care s-a dezvoltat într-un dialect întâlnit în Iudeea, textul
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
alte câteva nume. Negoiță Irimie, își evocă orașul natal, meditează asupra trecerii timpului, asupra adâncirii iremediabile în banal pentru a rămâne cu nostalgia evadării, chemat de mari depărtări. Damian Ureche, a cărui lirică, cum spune Alexandru Piru, se caracterizează prin antropomorfism, rămâne însă un poet fără chemare și fără viziune, cu imagini căutate, exterioare. Dumitru Bălăiet, Nicolae Motoc, Petre Got, deși trec prin Blaga, nu ajung decât la un lirism controlat sau discret, fără substrat metafizic și viziune: " Se clatină tot
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
el del niño que repite el cuento de la abuelita, el de la inocencia que formă contraste con el infanticidio que ha cometido la pareja. En el Cementerio de automóviles es el proprio Emanu el que relata șu nacimiento [...]. Poniendo aparte el antropomorfismo, lo que llama atención es que el protagonista hable en primera persona, lo cual nos permite claramente identificar a Emanu. El tono infantil viene a ser el mismo que en Oración, ya que este nuevo Cristo hace el bien y
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
decât viața ei anterioară. [...]Tonul este de copil care repeta povestea bunicuței, este cel al inocentei care contrastează cu infanticidul pe care l-a comis perechea. În Cementerio de automóviles, Emanou însuși relatează povestea nașterii sale. Lăsând la o parte antropomorfismul, ceea ce atrage atenția este faptul ca protagonistul vorbește la persoana întâi, ceea ce ne permite, în mod evident, să-l identificăm pe Emanou. Tonul infantil este același din Oración, de vreme ce acest nou Crist face și bine și rău cu aceeași inocentă
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
ar înfuria, ca și cum rândunica s-ar pregăti, ca și cum cerbul s-ar speria" (Plutarh, Trei tratate pentru animale). Astfel parodiază Plutarh opinia comună, care se hrănește de bunăvoie din vechi teze filosofice și încearcă, aici, să explice comportamentele animale prin prisma antropomorfismului. În spatele acestei întregi serii de "ca și cum" se află, într-adevăr, omul modelul etern, referentul imposibil de evitat. Simțim, în toate aceste "ca și cum"-uri, presupusa dificultate pe care o întâmpină animalul în încercarea de a se ridica la nivelul omului; toate
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
parte, un mod de a bloca orice sentiment, prin dizolvarea individului în mulțimea unde toți se aseamănă. Pentru că emoția începe odată cu individul ("unul" care poate fi recunoscut, "unul" care poartă semnele unei personalități adevărate). Or, emoția este o poartă deschisă antropomorfismului din care se hrănește mila, care este inamicul comerțului. * * * Nu animalul este orb, așa cum pretinde Heidegger, ci omul: dacă vede profitul pe care îl poate obține de pe urma animalului, nu mai vede ființa vie (sursa profitului). Dacă angajatul ar vedea puișorul
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]