75 matches
-
lectura. Este posibil ca totul să fi preexistat în stadiul de fragmente, parțial cizelate, iar articularea să fi eșuat tocmai din excesiva conturare (până la autonomie deplină) a părților. Prea sunt bine definite unele episoade (cele patru bagaje literate, în linia antropomorfizării obiectuale din suprarealism, cuplul aproape shakespearian Bruță-Chiose, bufoni, boschetari, gropari fără craniul sărmanului Yorick, apoi scena de amor în trei - Genel, Gabriela plus spectrul lui Mircea Eliade, în prelunga intertextuare cu La țigănci, destinul junelui supranumit Pink Floyd, poveste-n
BANULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285612_a_286941]
-
Belpomme, viața celor doi prieteni/dușmani evocă grația ludică și fantezia debordantă a peliculelor lui Mack Sennett, dar și vivacitatea demonică a lui Donald Duck sau Woody. Banda desenată este, odată cu Pif și Hercule, nu numai ocazia de a experimenta antropomorfizarea animalelor, dar și spațiul în limitele căruia verosimilul este suspendat. Ceea ce se naște este o logică gravitațională sui generis. Confruntările dintre cei doi nu par să se termine niciodată, iar lumea din jurul lor este prinsă în acest vârtej de zgomote
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
cinic turgescentă, deasupra baletului universal, la ochii ei care-și holbează idealurile, respinse, în viitor; la pletele-i violente ce-și flutură nemărginit amenințarea de incendiu?” Pamfletul gazetăresc trece aici în proză alegorică pe un traseu deja cunoscut: descriere persiflantă, antropomorfizare grotescă, deformare caricaturală a trăsăturilor. Ov.S. Crohmălniceanu remarcă vădita notă expresionistă a textului: „Și viața pulsează analogă și aproape simultană: în cîmpuri au ieșit plugurile de lemn din Rusia și autotractoarele gigantice din America. Fumul șantierelor din Nagasaki, al turnătoriilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
scrierea multiformă (Însă ușor previzibilă) a ceea ce se vede, jurnalul e investigarea turbulentă a ceea ce nu poate fi nici măcar presimțit. El ego-grafiază un spațiu al verticalității, contribuind, prin repetiție, la permanentizarea unor forme (lingvistice, imagistice) care În mod normal refuză antropomorfizarea. Corpul și sufletul, două entități care au marcat Întreaga istorie a gândirii omenești, sunt, În jurnalul intim, simple elemente de legătură pentru un construct mental În care autorul are pretenția că se recunoaște. Dacă descrierea fizică poate flata cu ușurință
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
grafice: supradimensionarea acroșajelor, sublinieri, încadrări, discontinuități în linearizarea mesajului), fotografic (cu efecte retorice de punere în scenă a obiectului, de manevrare a dimensiunilor și volumelor) și morfologic (în sens semiotic și ludic de poziționare a actanților umani și non umani: antropomorfizarea obiectelor și a "prestațiilor" lor, minimalizarea umanului redus la simplul rol de spectator al happening-urilor tehnicii etc.). Privilegiind valorile euforice (fericirea, bunăstarea, bucuria de a trăi la joie de vivre), mesajul publicitar diseminează valorile de integrare socială, de non
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Mignonneau la Karl Sims dovedesc acest lucru cu prisosință. Spre exemplu, simulatorul de viață artificială pe Internet, „TechoSphere” (Prix Ars Electronica, 1997Ă, creat de Gordon Selley, Rycharde Hawkes și Jane Prophet, este un univers de ființe nonbiologice, rezistând tendinței de antropomorfizare a creaturilor virtuale, însă creându-și propria comunitate și propriile trăsături de specie. La fel ca majoritatea inițiativelor de acest tip, utilizatorii online intră în interacțiune cu aceste ființe numerice care coabitează în spațiul virtual în ritmuri diferite de evoluție
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
în accepția constitutivă de subiectivitate întrupată situată sau conturată la interfață (vezi Lupton, 1995 pentru un exemplu al relației emoțional-corporale a utilizatorilor cu computereleă. Raportul uman-mașinic, din perspectiva „dorinței” cyborgice, este caracterizat prin ambivalență: pe de o parte se produce antropomorfizarea artefactului tehnologic (computerul este supus umanizării pentru ca procesul simbiozei să pară cât mai „natural”Ă, devenit un „umanoid” cu o interfață prietenoasă, iar, pe de altă parte, se realizează cibernetizarea umanului prin analogia ființei umane cu un calculator. Termenii psihologici
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
valorificând în același timp abilitățile umane. Cea de-a doua se referă la posibilitatea prin care oamenii creează ființe post-/transumane cu ajutorul tehnologiei genetice, al proceselor clonării sau prin dezvoltarea inteligenței artificiale. În oricare dintre aceste accepții, se păstrează perspectiva antropomorfizării, în timp ce alte voci, prezentând un grad mai mare de radicalitate, susțin emergența postumanului în alte dimensiuni, ontologice, sociale, politice, decât cele antropomorfe, pe care ființa umană nu le poate prevedea din cauza limitelor cognitive actuale. Totuși, aceste voci încearcă să speculeze
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Cântă puiul cucului. Cântă, cântă, pui de cuc / Vine vremea să mă duc... / Să mă duc în sat străin, / Unde n-am nici un vecin, / Numai frunza și iarba, / Care-i în toată lumea..."306 Tragismul unui destin implacabil este destrămat prin antropomorfizarea cucului care devine confesor liric: "Cucule cu pene sure, / Du-te la maica de-i spune / Că unde m-a dat nu-i bine! Patu mi-i de mărăcine / Și perna-i de rogojine. Foicică foaie lată, / Lasă vântul să
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
constituie o explicație, ci o speculație metafizică în caz că admitem că este vorba despre o imagine despre un simbol, practic al cărei punct de comparație este activitatea umană capabilă să creeze pornind de la o materie dată un produs preconceput. După recunoașterea antropomorfizării simbolice, imaginea comparativă este susceptibilă să evolueze, dar se înțelege de la sine că este important să nu pierdem din vedere faptul că toate detaliile dezvoltării nu sînt practic decît imagini. Întrucît imaginea "Creatorului intenționat" este o personificare simbolică, mitul are
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
fi formulată matematic este cea care ne obligă să tragem concluzia existenței unei misterioase forțe organizatoare. Imaginea mitică (Dumnezeu) personifică intenția misterioasă: fizica face din ea un concept abstract (forța). Dar imaginația și abstractizarea, imaginea și conceptul, nu sînt decît antropomorfizări ale misterului manifest. Ca să se constituie ca știință, fizica a debutat deci fără să-și dea seama prin proiectarea intenționalității psihice în lumea exterioară, așa cum făcea la modul primitiv și animismul. Pentru a îngloba legi, lumea și viața în cercetarea
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
întunecă iremediabil atmosfera oricum asfixiată, marcată de simboluri ale neființei ("casa cu panglici și rame mucezite", policandre grele-n cristal, "raclele, sticlele,/ toată mecanica în mâini decrepite", "paingii" care "trec năsălie în fiece colț de la casă"). Utilizarea frecventă a procedeului antropomorfizării (peretele "a-nceput să prindă sudoare (...)/ transpirație de-astmatic murind", "fum veninos" ș.a.) amplifică, în loc să anuleze, apăsătoarea certitudine a morții inerente a eroinei. Referințe critice (selectiv): Nicolae Turtureanu, în "Cronica", nr. 3-4, februarie 1997; Gabriela Gavril, în "Timpul", nr. 4
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sau tactil, asupra fiecărui element din proximitatea sa. Pe măsură ce el pare a se adânci în lene, obiectele și ființele care îl înconjoară se încarcă, dimpotrivă, cu energie și se metamorfozează într-un mod absolut fermecător. Procedeele recurente de transfigurare sunt antropomorfizarea (în dulap se ascund "dulci farfurii cu sufletul ca roza/ de parfumat", "cuțitele vorbesc de mărul acru", "îmbătați de-azur și izuri/ bat cu capu-n geamuri triste/ bâzalăii din brizbrizuri", chiar și "orele-atârnă-n iarbă nemușcate"), dilatarea sau, dimpotrivă, comprimarea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
consolidează lumea poetică daniloviană. O lume care pare că încearcă totuși să se elibereze de mai vechile obsesii. Din recuzita ce l-a consacrat în primele volume, poetul mai păstrează, ce-i drept, o serie de imagini, procedee (în special antropomorfizarea elementelor) și figuri emblematice "apocalipsa declanșată pe străzi", fantoșele abandonate pe trotuar, Manechinele dar numai pentru a le reliefa contururi ori semnificații noi (așa cum se întâmplă, spre exemplu, cu Povestea micuțului Hans și Tânguirea micului Hans, Daniel: Pleoape închise) sau
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cu arcadele sparte", "toamna apăsătoare/ pentru o sperietoare/ dezarticulată", canoanele zării ruginind în marsupii etc. Încărcătura dramatică a textelor, adesea construite pe tiparul ritualului sacrificial sau desacralizant, sporește atunci când ceremonialul de gen este atribuit elementelor. Poetul uzitează adesea de procedeul antropomorfizării: "Teluric vântul sapă adăpost/ În carnea cerului cerșind răsplată"; "Armura plânge-n Louis Treize"; "Zăpezi aprinse de dogoarea frunții/ Se șterg pe ochi cu palimpseste stranii" etc. pentru a contura un tablou întunecat, în care speciile și regnurile fuzionează, la
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
16). Dacă pe primul palier de raportare la scriitor, discursul critic al Elvirei Sorohan utiliza termeni frecvent întâlniți în jargonul criticii și teoriei literare (imagine, figură, chip), fără prea multă forță referențial-descriptivă, care amorsau totuși câteva trăsături semice din sfera antropomorfizării, a caracterului de persoană și a perceptibilității vizuale, prin asocierea noțiunii de autor cu concepte din planul picturii (portret, autoportret, desen), viziunea asupra agentului creator se individualizează, îmbogățindu-se cu trăsături semantice legate de intenționalitate (autorul, ca efect de text
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
celor doi artiști. Aceaste figuri evocă o stare extatică de autocontemplație, himerele fac parte dintr-o dimensiune fantasmală integrată psihismului abisal, care sunt pe punctul de a ajunge în zona conștiinței, unde prind formă. De asemenea, în ciuda polimorfismului lor animal, antropomorfizarea acestor figuri se reflectă doar în chipul lor, care poartă expresia unei fericiri și a unui calm extras oricărei contingențe, generată probabil de o reverie amniotică. Extracția din materie nu se face violent, iar himera poartă cu sine starea de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
E: 273) și în ultima scrisoare a lui Blake adresată lui George Cumberland și datata 12 aprilie 1827: "The Real Mân The Imagination which Liveth for Ever" (E: 783). Într-o inserție din Annotations to Berkeley's Siris, Blake atribuie antropomorfizarea lui Dumnezeu concepțiilor teologice ale lui Isus, Avram și David, ale căror vederi intra în coliziune cu abstracțiunile lui Platon și Aristotel: "Jesus aș also Abraham & David considerd God aș a Mân în the Spiritual or Imaginative Vision" (E: 663
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
transcendent, între individ și cosmos. Potrivit lui Blake, eul poate escamota descrierile șablonizate și superficialitatea emoțională prin utilizarea unui trop imaginativ interesant: prozopopeea. Universul exterior poate fi înțeles și, astfel, apropriat emoțional doar pe baza unei personificări executate subtil de către subiect. Antropomorfizarea unui peisaj de altminteri static îi permite eului să experimenteze starea de iubire divină, precum susține Blake în Annotations to Swedenborg's Divine Love and Divine Wisdom: "Think of a white cloud. aș being holy you cannot love it but
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
a „părții“ în armonia totului. IV. LUMI îMPIETRITE: CHIP, PERSOANĂ, MEMORIE IV.1 Obstinația chipului Viziunea fragmentară a părții versus viziunea unificatoare a Unului. întruchipările Unului și nașterea memoriei. Experiența Unului și „externalizarea“ relației - interpretări eronate. IV.2 Despre persoană Antropomorfizarea Unului. Problematizarea și resemnificarea conceptului de persoană. Ilustrări. Chipul personalal Unului și „idolatria metafizică“ (Henry Corbin). Fluiditatea întruchipărilor divine și virtutea neasumării chipului. IV.3 Despre memorie Memoria ca expresie a neadecvării în relația cu Unul. împietrirea lumii și nașterea
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
îngăduitoare și îndelung răbdătoare a concepțiunii creștine și va vedea numaidecât că deosebirea dintre maniera de a vedea a bibliei iudaice și concepțiunea celei creștine sânt departe cât cerul de pământ, căci în ordinea întîia de idei dăm de-o antropomorfizare a calităților poporului evreiesc, fanatic și esclusiv, pe când în a doua ordine ne întîmpină spiritul Dumnezeului păcii, îndurării și iubirii de oameni. Libera-cugetare, admițînd-o chiar în cazul de față, consistă din substituirea cosmogoniei biblice prin idei de altă natură, și
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
o prezență sumbră în opera ficțională a fostului student la fizică. Unul dintre aspectele cele mai vizibile în V. și Strigarea [la licitație a] lotului 49 (The Crying of Lot 49) este reificarea elementului viu, în special cel uman, și antropomorfizarea celui anorganic, cele două extreme apropiindu-se astfel de sumbra egalizare entropică (un lucru asemănător se va întâmpla și în romanul lui Kurt Vonnegut, Abatorul 5). Primul roman, V., ca mai toate creațiile lui Pynchon, are o structură complicată, labirintică
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
dat În gând, ca să se Împlinească Orsita, ori c-or fi murit de Întristare. b. Vânătoarea Actul vânătorii posedă multiple semnificații În folclorul tuturor popoarelor. Basmul românesc nu face excepție, găsirea partenerei de căsătorie În urma unei aventuri cinegetice, În urma unei antropomorfizări tipice basmului, există În numeroase narațiuni și sub o largă varietate de scheme. Este Încă o dovadă a faptului că În basmul românesc sunt antrenate mărturii existențiale arhaice, datând dintr-o perioadă În care agricultura nu se generalizase, iar vânătoarea
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
trup mort va reînvia este fie o prostie, fie o nebunie", fapt care a cauzat multe controverse și conflicte, el fiind acuzat chiar de erezie. Atribuirea unui corp îngerilor este considerată de el o alegorie și nu o încercare de antropomorfizare a lui Dumnezeu, idee pe care o evită (Geneza 18:8), deși uneori cade în mrejele ei (Daniel 12:2 și 12:13). De menționat că în al 13-lea principiu al credinței iudaice învierea mortului nu confirmă aspectul universal
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
dat în gând, ca să se împlinească Orsita, ori c-or fi murit de întristare." b. Vânătoarea Actul vânătorii posedă multiple semnificații în folclorul tuturor popoarelor. Basmul românesc nu face excepție, găsirea partenerei de căsătorie în urma unei aventuri cinegetice, în urma unei antropomorfizări tipice basmului, există în numeroase narațiuni și sub o largă varietate de scheme. Este încă o dovadă a faptului că în basmul românesc sunt antrenate mărturii existențiale arhaice, datând dintr-o perioadă în care agricultura nu se generalizase, iar vânătoarea
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]