308 matches
-
și a teritoriilor aparținătoare. Deoarece Ciclova aparținea acestei cetăți și era în proprietatea regentei de la Constantinopol, tot astfel și exploatările miniere de aici au făcut parte din proprietatea regentei Margit din Constantinopol. Toponimicul de Ciclova se presupune că derivă din antroponimul românesc de ciclea, sau slavul ciklo, urmat de un derivat adjectival posesiv cu sufixul -ov, devenind Ciclova. În limba maghiară Chiglobanya sau Siklova, în limba germană Tschiklova sau Csiklova, în limba cehă Čiklava. Din statistica anului 1717 Ciclova avea 166
Ciclova Montană, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301075_a_302404]
-
presupun măcar o descendență parțial cumană. Lingvistul Sorin Paliga susține că posibila origine tracă a numelui nu trebuie exclusă, sugerând o posibilă legătură cu "Bassárai" - haina de ceremonie a preoteselor lui Bacchus și subliniind că rădăcina "Bas" se regăsește în antroponime trace ca "Bassaros", "Bassos", "Bassus". Referințele la limba pecenegilor ori a cumanilor, care ar explica numele Basarab, este un clișeu de secol 19 care a fost preluat necritic de la autor la autor, pe fondul unui dezinteres cvasitotal pentru studierea fondului
Dinastia Basarabilor () [Corola-website/Science/300123_a_301452]
-
ori „tracomană”. În realitate, influența fondului autohton a fost subevaluată, nu supraevaluată. Numele Mușat, de unde derivă și numele Mușatinilor este, de această dată fără îndoială, tot de origine autohtonă (de aici provine și cuvântul mușețel). Nu sunt, de altfel, singurele antroponime de origine autohtonă care au supraviețuit până în epoca modernă. Și bulgara și sârba (aceasta din urmă în măsură mai mică) au păstrat antroponime autohtone de origine tracă ori traco-dacă. Teama de a studia moștenirea autohtonă, pe motivul că ne îndreptăm
Dinastia Basarabilor () [Corola-website/Science/300123_a_301452]
-
fără îndoială, tot de origine autohtonă (de aici provine și cuvântul mușețel). Nu sunt, de altfel, singurele antroponime de origine autohtonă care au supraviețuit până în epoca modernă. Și bulgara și sârba (aceasta din urmă în măsură mai mică) au păstrat antroponime autohtone de origine tracă ori traco-dacă. Teama de a studia moștenirea autohtonă, pe motivul că ne îndreptăm spre Barbaricum, nu spre moștenirea latină, ar trebui înlăturată. Este probabil că analizele ADN vor confirma, nu vor infirma, că și Basarabii și
Dinastia Basarabilor () [Corola-website/Science/300123_a_301452]
-
nume "Botaș", care a trăit pe aceste meleaguri la începutul mileniului II. Numele familiei „Botaș” sau „Botășani” este pomenit în documente foarte vechi încă de pe timpul lui Ștefan cel Mare, ca una din familiile alese ale Moldovei, a doua de la antroponimul „Botos” , a treia de la regionalismul „botoș” însemnând „căpușă” ; alte variante ar fi cuvintele „botos” sau „botoșei” Orașul Botoșani este situat în nord-estul României, în zona de contact dintre regiunea dealurilor înalte de pe stânga văii Siretului, în vest, și cea a
Botoșani () [Corola-website/Science/296935_a_298264]
-
Cuciulata (maghiară:"Kucsuláta", germană: "Katscheloden") este un sat în comuna Hoghiz din județul Brașov, Transilvania, România. În prima atestare documentară (în anul 1372) Cuciulata purta numele de "Kotzalad". Denumirea este de origine maghiară, vine din antroponimul de origine turcica Kocsola "Chociola" la care s-a adăugat sufixul toponimic maghiar -d (echivalent al românescului -ești). Alte menționări: în 1589 - "Kucsalota", în 1637 "Kucstulata", iar în 1648 "Kociulata". Cuciulata este situată pe malul sudic al Oltului, la poalele
Cuciulata, Brașov () [Corola-website/Science/300939_a_302268]
-
a fost reluată argumentat de Mircea Eliade: "zână" provine cultual și etimologic din Diana română (venerata amplu cel puțin după cucerirea Daciei). B. P. Hașdeu, însă, le consideră de origine germanica. Duridanov a comparat "Zané", "Zano", m.," Zână", f. cu antroponimele trace "Zanus", "Zania", "Αυλου−ζανης", "Αυλου−ζανις", illire "Zanatis", albaneze "Zână" și cu numele de fluviu "Zână", considerând că acestea provin din rădăcina indo-europeană *ĝen - ‘a naște’. Tot Duridanov a comparat romanescul "zână" cu antroponimul albanez "Zina", f., și numele
Zână () [Corola-website/Science/296914_a_298243]
-
Zano", m.," Zână", f. cu antroponimele trace "Zanus", "Zania", "Αυλου−ζανης", "Αυλου−ζανις", illire "Zanatis", albaneze "Zână" și cu numele de fluviu "Zână", considerând că acestea provin din rădăcina indo-europeană *ĝen - ‘a naște’. Tot Duridanov a comparat romanescul "zână" cu antroponimul albanez "Zina", f., și numele de fluviu "Zina" și cu formele trace de antroponime: Ζινα, Ζεινης, Zines etc, considerându-le posibile coradicale cu "Zâne, Zano". Alte argumente privind raportul între aceste forme și romanescul "zână", "Sânziene" au fost aduse de
Zână () [Corola-website/Science/296914_a_298243]
-
Zanatis", albaneze "Zână" și cu numele de fluviu "Zână", considerând că acestea provin din rădăcina indo-europeană *ĝen - ‘a naște’. Tot Duridanov a comparat romanescul "zână" cu antroponimul albanez "Zina", f., și numele de fluviu "Zina" și cu formele trace de antroponime: Ζινα, Ζεινης, Zines etc, considerându-le posibile coradicale cu "Zâne, Zano". Alte argumente privind raportul între aceste forme și romanescul "zână", "Sânziene" au fost aduse de Sorin Paliga. La albanezi, "zánë" reprezintă o zână a pădurii, ceea ce semantic o a
Zână () [Corola-website/Science/296914_a_298243]
-
avea 66 familii , dar în 1816 avea numai 16 familii și este stăpânit de Mânăstirile Frumoasă și Sf. Nicolae din Iași. Mănăstirea Frumoasă stăpânea părți din sat și la 21 august 1851. Presupunem că numele satului se poate explica prin antroponimul Sivit, nesemnalat în Dicționarul Onomastic Român. Un Gligor Sivit este aminti la 15 iunie 1599, pentru o cumpărătura din satul Mastacani . Legendă prinsă în sintagma „Tu lucești Tătarca șuvița frumoasă a lui Foltea” a fost creată de vreun învățător care
Șivița, Galați () [Corola-website/Science/301224_a_302553]
-
loc (pășune, pădure) oprit pentru accesul lumii”, „loc în pădure oprit pentru accesul oamenilor sau vitelor”, „pădure în care este interzisă tăierea copacilor, păscutul vitelor; rezervație naturală”, „loc întărit; cetate, fortificație”. "Vraghia" - (la Vrabia) Cu siguranță este vorba de un antroponim, atestat documentar "prisaca lui Vrabie". "Budișoara"- Potrivit opiniei lingvistului Anatol Eremia provine de la cuvântul budă - „așezare în locul de exploatare a potasei și silitrei”, având la origini sensul de „locuință” (casă, cocioabă, baracă, bordei, colibă, adăpost). Toponimele Buda au putut denumi
Temeleuți, Călărași () [Corola-website/Science/305868_a_307197]
-
Senec(io) Leontiano( ) v(iro) e(gregio) Proc(uratore) Il non(as) lan(uraius) Laeto II Et Cereale co(n) s(ulibus) Traducere: (Zeiței) Ceres Augusta închinare, Suriasus (sclav) al augustului nostru (și) casier general al aurăriilor: aurariae Daciae, dispensator. Antroponimul procuratorului aurăriilor nu este sigur; în ce privește cognomenul său, la fel și datarea in luna ianuarie 215 consuli erau M. Maecius Laetus (a doua oară) și M. Munatius Sulla Cerialis. Aceasta inscripție are o valoare documentară excepțională, cu caracter unic pentru
Mănăstirea Negraia-Pătrângeni () [Corola-website/Science/312321_a_313650]
-
fost considerabil: divinități ca Dionysos, Sabazios, Semele, Seirenes, Silenus, etc.; medicină populară: zeul-"medic" Aesculapios, plante medicinale geto-dace, câteva cuvinte importante în limba greacă ("ambon", "basileus", etc.) și o serie de mari figuri ale civilizației elenice: Tucidide, artiștii Brygos, Doidalses, antroponime trace, gramatici ca Dionysios Thrax, câțiva filologi, etc. Teritoriul ocupat de traci se întindea de la Marea Egee până în regiunea Boemiei, și din zona Serbiei actuale până la gurile Bugului. Dar, în contrast cu tracii dintre Haemus și Marea Egee, care n-au reușit să-și
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
Peteritea este un sat în comuna Vima Mică din județul Maramureș, Transilvania, România. Numele vechi a localității este "Petrești". Prima atestare documentara: 1467 (Paprathmezeu). Etimologia numelui localității: din antroponimul magh. Peter (< germ.- magh. Peter) + suf. -it + suf. top. -a. Se află în zona depresionara a Râului Lapuș, rău cu o lungime de 114 km. Vatra satului este situată pe platoul unei coline mai joase, între Valea Satului și Valea
Peteritea, Maramureș () [Corola-website/Science/301584_a_302913]
-
timpului, grafia denumirii localității a variat, după cum urmează: "Jód", "Jood", 1365; "Jod" 1385; "„kenesiatus valahorum nostrorum regalium in possessione Jood"", 1419; „possessio "Yod"" 1427; Jod 1451; "Joodh", "Jwdh" 1469; "Joód", "Jend" și "Ieud" 1828. Etimologia numelui localității: posibil dintr-un antroponim Ieud(i), atestat în perioada medievală. Ieudul este așezat pe Valea Izei, între Sighet, Vișeu și Borșa. A fost atestat documentar în anul 1365. Fost domeniu al voievodului Balc, nepotul lui Dragoș Vodă. La Ieud, biserica bătrână din deal a
Ieud, Maramureș () [Corola-website/Science/301579_a_302908]
-
pe peretele nordic al absidei altarului, reprezintă un element iconografic vehiculat cu preponderență în lumea monastică. De asemenea, în arhiva familiei Kendeffy, într-un document din secolul al XV-lea, Nicolae, fiul lui Ioan I Cândea, apare menționat ca Nicodim, antroponim cu profunde rezonanțe monahale, iar pe o piesă tombală adusă la Râu de Mori de la Cetatea Colțului era consemnat numele egumenului Ghenadie: „văleat 7013 [1505 n.n.] m[ai/artie] 28, popa chir G[hena]die”. În acest caz, încăperile din
Biserica cnezilor Cândea din Suseni () [Corola-website/Science/326722_a_328051]
-
al Sciției inferioare". Aici situația este inversă față de numeroasele cazuri în care avem elemente arheologice, lingvistice sau toponimice, dar nu atestări documentare : avem textul lui Eusebiu, dar nu găsim inscripții, nici biserici vechi cu hramul "Sf. Andrei", și doar puține antroponime sau toponime trase din Andrei. Ori, dacă acesta ar fi fost efectiv creștinătorul proto-românilor, ar fi de așteptat ca toponimele, antroponimele și bisericile lui închinate, să fie de timpuriu pretutindeni prezente. Din punct de vedere documentar, scrierile Părinților Bisericii dinaintea
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
documentare : avem textul lui Eusebiu, dar nu găsim inscripții, nici biserici vechi cu hramul "Sf. Andrei", și doar puține antroponime sau toponime trase din Andrei. Ori, dacă acesta ar fi fost efectiv creștinătorul proto-românilor, ar fi de așteptat ca toponimele, antroponimele și bisericile lui închinate, să fie de timpuriu pretutindeni prezente. Din punct de vedere documentar, scrierile Părinților Bisericii dinaintea sinodului de la Niceea, (primul sinod ecumenic din istorie) citează număr însemnat de toponime de la Dunărea de Jos atestând existența unor comunități
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
și cea a consilierilor de stat activ Koronelli”. Sadâcul este menționat în cele două liste din ținutul Codru, așadar, satul fiind menționat documentar pentru prima oară în 1808. Anatol Eremia afirmă în „NOTE DE TOPONIMIE BASARABEANĂ” că toponimul Sadâc, „corespunde antroponimului de origine turco-tătară "Sadâc"”. Savantul propune în continuare să se compare cuvintele turco-tătărești" sadâc", "sadic", precum și cuvîntul turcic "sadik", cu sensul de „credincios, sincer, cinstit”. Astfel denumirea satului provine de la numele unei căpetenii a hoardei tătărești. Conform opiniei cercetătorului Ion
Sadîc, Cantemir () [Corola-website/Science/305147_a_306476]
-
credincios, sincer, cinstit”. Astfel denumirea satului provine de la numele unei căpetenii a hoardei tătărești. Conform opiniei cercetătorului Ion Dron, căruia autorul acestor rînduri i-a adresat rugămintea să și-o expună în acest sens, denumirea localității Sadâc are la origine antroponimul de proviniență arabă, "Sadâc", purtat (în Bugeac) de o căpetenie a unei subdivziuni tribale nohaice. Numele personal Sadâc este frecvent întîlnit în antroponimia tuturor popoarelor turcice de confesiune islamică. Structura etnică a satului Sadîc conform recensământului populației din 2004: Nicolae
Sadîc, Cantemir () [Corola-website/Science/305147_a_306476]
-
se regăsea și întregul centru istoric al orașului. Numele de „Cracovia” provine, conform tradiției, de la Krakus (Krak, Grakch), legendarul fondator al orașului și conducători al unui trib de lehiți (polonezi). În poloneză, termenul "Kraków" este o formă posesivă arhaică pentru antroponimul "Krak" și s-ar traduce ca „[orașul] Krakului” sau „al lui Krak”. Numele lui Krakus ar putea proveni fie de la „krakula”, un cuvânt proto-slav ce înseamnă „sceptru de județ”, fie de la alt cuvânt proto-slav, "krak", ce înseamnă „stejar”, odinioară arbore
Cracovia () [Corola-website/Science/297942_a_299271]
-
onogurii, de unde și numele de unguri sub care acest popor a fost cunoscut de lumea creștină. De la alți turanici, vecini ai ciuvașilor, maghiarii au împrumutat foarte multe cuvinte, mai ales aproape ceea ce privește agricultura și creșterea vitelor, precum și multe din antroponime. Mai multe triburi maghiare din epoca cuceririi sunt desemnate prin nume turanice. Totuși, tipul fizic al ungurilor nu pare să se fi modificat în urma vreunui metisaj, căci a rămas mereu europoid prin excelență. În această regiună stepică s-au grupat
Istoria Ungariei () [Corola-website/Science/303690_a_305019]
-
GRĂDIȘTE, grădiști, s. f. Ridicătură (alungită) de teren formată în lunca unui râu, datorită schimbării către vărsare a meandrelor lui. - Din sl. gradište „castru”. ( DEX). Iorgu Iordan în ”Toponimia românească” avansează și sensul de cetate. Toponimul Diaconești are la origine antroponimul ”Diaconu”; Dobricea vine de la antroponimul ” Dobricea” - întemeietorul așezării; Linia - în linie, de-a lungul drumului; Băești de la antoponimul ”Băescu” - posibil întemeietor al așezării; Străchinești de la antroponimul ”strachină”; Turburea de la pârâul cu același nume cu apă tulbure; Țuțuru de la antroponimul ”Țuțuru
Grădiștea, Vâlcea () [Corola-website/Science/325299_a_326628]
-
alungită) de teren formată în lunca unui râu, datorită schimbării către vărsare a meandrelor lui. - Din sl. gradište „castru”. ( DEX). Iorgu Iordan în ”Toponimia românească” avansează și sensul de cetate. Toponimul Diaconești are la origine antroponimul ”Diaconu”; Dobricea vine de la antroponimul ” Dobricea” - întemeietorul așezării; Linia - în linie, de-a lungul drumului; Băești de la antoponimul ”Băescu” - posibil întemeietor al așezării; Străchinești de la antroponimul ”strachină”; Turburea de la pârâul cu același nume cu apă tulbure; Țuțuru de la antroponimul ”Țuțuru”; Valea Grădiștii este un toponim
Grădiștea, Vâlcea () [Corola-website/Science/325299_a_326628]
-
Iordan în ”Toponimia românească” avansează și sensul de cetate. Toponimul Diaconești are la origine antroponimul ”Diaconu”; Dobricea vine de la antroponimul ” Dobricea” - întemeietorul așezării; Linia - în linie, de-a lungul drumului; Băești de la antoponimul ”Băescu” - posibil întemeietor al așezării; Străchinești de la antroponimul ”strachină”; Turburea de la pârâul cu același nume cu apă tulbure; Țuțuru de la antroponimul ”Țuțuru”; Valea Grădiștii este un toponim geomorfologic care indică o așezare întemeiată pe o vale în apropierea cetății; Obislavul de la hidronimul ”Obislavul”- cuvânt de origine slavă. ( Eugen
Grădiștea, Vâlcea () [Corola-website/Science/325299_a_326628]