62 matches
-
vîlcea, care se varsă în rîul Barcău, și un sat din județul Sălaj, unde a avut loc un pogrom naționalist în 1940), extras, probabil dintr-un nume ca Ipolit sau Ipate. O variantă grafică din documente Epotești poate sugera baza antroponimică Ep(u), înrudită cu numele de botez aromîne Epă sau Epu, hipocoristic al lui Epatie. Tot același tipar formativ stă și la baza numelor satelor din vecinătate, Călinești (< călinești < călinesc < Călin + esc) și Joldești (< joldești < joldesc < Joldea + -esc), de unde provin
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
în aceeași serie onomasiologică cu Cerna și în seria formală Rareș, Țepeș, Lapteș, Brînzeș, Floareș, Verdeș. Atestarea în vecinătate a toponimului Marosháza, care desemnează o pădure, și a unui toponim Marospatak, lîngă Strigon, pare a înclina balanța spre un radical antroponimic. În cazul acesta, numele ar putea avea doi formanți antroponimici, explicabili dacă Maros ar fi fost fiul Marei (deci „al lui Mareș al Mariei“); sau tatăl Mariei, care a dat numele cîmpului, Mureș, devenit „Mureșul Mariei“) e posibil și ca
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Rareș, Țepeș, Lapteș, Brînzeș, Floareș, Verdeș. Atestarea în vecinătate a toponimului Marosháza, care desemnează o pădure, și a unui toponim Marospatak, lîngă Strigon, pare a înclina balanța spre un radical antroponimic. În cazul acesta, numele ar putea avea doi formanți antroponimici, explicabili dacă Maros ar fi fost fiul Marei (deci „al lui Mareș al Mariei“); sau tatăl Mariei, care a dat numele cîmpului, Mureș, devenit „Mureșul Mariei“) e posibil și ca Mara să fi dat numele apei, Mureș pe cel al
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
numele de sat Mehedia care a existat în județul Vaslui, precum și numele Mehadia din Banat. De la acesta s-ar fi putut forma toponimul Mehedinți (cele două locuri s-au găsit o perioadă îm preună în Banatul de Severin), cu sufixul antroponimic -inți, care formează nume de grupuri umane (ca Binținți < Bincze, Berlinți < Berlea, Negrinți < Negru, Niculinți < Micula, Nicolinți < Nicola, Stroinți < Stroia), inclusiv pornind de la proveniența lor locală (Dunărinți, Mărgininți). Numele de persoană originar ar putea fi, cel puțin pentru toponimul din
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
ar putea fi, cel puțin pentru toponimul din Moldova, Mehed (diminutiv Mehedko, reflexul slav al lui Methodius). N-ar fi exclusă o soluție combinată, adică un nume de persoană, de fapt un supranume, Méhed (< meh, „albină“), și sufixul de grup antroponimic inți, formația fiind, evident, romînească, iar baza antroponimică provenind din maghiară (indiferent de etnia purtătorului numelui). Nu trebuie uitat că emblema ținutului (și apoi a județului) Mehedinți are, ca simbol, o albină. Moldova Toponimul a desemnat, pînă în 1859, unul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Moldova, Mehed (diminutiv Mehedko, reflexul slav al lui Methodius). N-ar fi exclusă o soluție combinată, adică un nume de persoană, de fapt un supranume, Méhed (< meh, „albină“), și sufixul de grup antroponimic inți, formația fiind, evident, romînească, iar baza antroponimică provenind din maghiară (indiferent de etnia purtătorului numelui). Nu trebuie uitat că emblema ținutului (și apoi a județului) Mehedinți are, ca simbol, o albină. Moldova Toponimul a desemnat, pînă în 1859, unul dintre principatele (voievodatele) romînești, apoi o provincie a
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Secașelor), Fundu Moldovei (localitate din județul Suceava). Intermediate sau corelate cu antroponimia au fost semnalate numele Moldoveanu (vîrf în Munții Făgărașului), Moldovanca (culme în Munții Călimani), Moldovoi (atestat documentar în Ardeal) și Moldoveni (localitate în județele Ialomița și Neamț). Derivatele antroponimice și apelative fac și ele parte din familia lexico-to ponimică a numelui Moldova: moldovean, Moldoveanu, Moldo vanu, moldovenesc, moldovenește, Moldvai, Moldoveciu, moldoveancă („urzică moartă“). Asemănătoare formal cu numele Moldova și, de aceea, utile pentru analiza etimologică a acestuia sunt numele
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
și în rom. zăpadă, năpădi), și se compară cu rus. padî, „vale“, arom. pade, „loc șes, pajiște“, adv. „jos“; apel. rom. padeș, „platou mic“, existent, alături de diminutivul pădeșel, prezent în toponimul Pădeșel avînd, după unii și variantele pădișel, pădejel; baza antroponimică Padeș < Padea < sl. Pade < radi calul Pa(detașat din Pavilă, Pantelimon etc.) + sufixul -d(comp. cu pol. Paduch și ceh. Paduch, bg. Padeșki); gruparea numelor pe surse de proveniență: majoritatea (sau toate) topo nimele Padeș provin din apelativul rom. padeș
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
maghiară. Sprijină veridicitatea formei intermediare suprapuse numele satului Solduba din județul Satu Mare și hidronimul Săldăbagiu (care denumește un afluent al pîrîului Beretău). V. Frățilă consideră că, date fiind numărul mare și răspîndirea topicelor (îndeosebi așezări) denumite de toponimul Sălbăgel, baza antroponimică nu poate fi susținută (mai ales că antroponimul refăcut nu este nici măcar atestat, și cu atît mai puțin frecvent pe o arie largă). Este mult mai probabil ca toponimul să provină dintr-un entopic oarecum „specializat“ pentru denominația topică. Acesta
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
nume de locuri. Frățilă arată că în dialectul aromîn există un urmaș al etimonului invocat de noi (un loc în Epir numit Souma-cou bradou, adică suma cu bradu, „vîrfu cu bradu“). Legătura etimologică dintre cele două toponime face improbabilă originea antroponimică (numele de persoană Simcă, Simca, Simcea, diminutivat cu -el), propusă de I. Pătruț (pentru că aceasta nu poate rezolva și proveniența lui Sumat). E drept că identificarea unor toponime identice sau foarte asemănătoare cu Sîncel în afara ariei de iradiere polarizantă a
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
indica mai degrabă o poreclă, deși accentul dat de DLR este tot oxiton, deci diferit de cel folosit pentru oiconimul Vîrvor. Numele de familie Vîrvorescu, semnalat de I. Pătruț, pledează pentru exis tența unui antroponim Vîrvor și, implicit, pentru baza antroponimică a toponimului Vîrvor. Întăresc această posibilitate numele topic Vîrvolea (provenit probabil dintr-un antroponim) din Valea Tîrnavelor și numele de persoană Vîrvorea atestat în localitatea Jina din județul Sibiu. Accentuarea antroponimelor terminate în -or poate fi diferită (după cum precizează I.
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
alte detalii de natură lingvistică (în primul rînd, de unde provine și ce înseamnă sufixul). Cei mai mulți cercetători au în vedere, ca bază a toponimului, apelativul sl. vranŭ, „corb“, corelînd acest lucru cu „pădurile negre ca pana corbului“ sau cu un intermediar antroponimic (cum ne indică sufixul -cea), analogic structural cu Vîlcea (< vŭlk, „lup“), Ivancea, Mihalcea etc. Pericle Papahagi sugerează că antroponimul ar fi putut proveni de la romînii sud-dunăreni, unde este întîlnit frecvent, sub forma vrană și sub diferite variante și derivate. Evident
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Într-un timp scurt, ar putea produce și dezechilibre În sistemul onomastic tradițional. În ciuda stabilității pe care o presupune, atît din perspectiva numelui ca fapt de limbă, cît și din perspectiva normelor cutumiare care guvernează atribuirea numelui unei persoane, sistemul antroponimic românesc a cunoscut de-a lungul timpului mutații profunde, fapt care a făcut să nu putem proba păstrarea pînă astăzi a vreunui nume din 88 substratul autohton. Din bogata listă de nume traco-dace pe care ne-o oferă. În timpul ocupației
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
să fie bine Înțelese. Nu avem deloc În vedere și nu condamnăm prezența În limba română a unor nume venite din alte spații geografice și spirituale. Neîndoielnic, e rău cînd un popor Își pierde conștiința identității și conștiința că sistemul antroponimic contribuie, ca și limba curentă, la conturarea acestei identități, dar libera alegere a acestor nume nu Înseamnă totdeauna și impunerea lor În uz. CÎnd instituțiile intervin, Împiedicînd libera alegere și impunînd un anumit onomasticon, cum s-a Întîmplat uneori și
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
într-un timp scurt, ar putea produce și dezechilibre în sistemul onomastic tradițional. În ciuda stabilității pe care o presupune, atît din perspectiva numelui ca fapt de limbă, cît și din perspectiva normelor cutumiare care guvernează atribuirea numelui unei persoane, sistemul antroponimic românesc a cunoscut de-a lungul timpului mutații profunde, fapt care a făcut să nu putem proba păstrarea pînă astăzi a vreunui nume din substratul autohton. Din bogata listă de nume traco-dace pe care ne-o oferă I. I. Rusu
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
să fie bine înțelese. Nu avem deloc în vedere și nu condamnăm prezența în limba română a unor nume venite din alte spații geografice și spirituale. Neîndoielnic, e rău cînd un popor își pierde conștiința identității și conștiința că sistemul antroponimic contribuie, ca și limba curentă, la conturarea acestei identități, dar libera alegere a acestor nume nu înseamnă totdeauna și impunerea lor în uz. Cînd instituțiile intervin, împiedicînd libera alegere și impunînd un anumit onomasticon, cum s-a întîmplat uneori și
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
aici în urma năvălitorilor barbari sau a războaielor medievale (precum: Stavâr, Sâlav, Turcu, Ocraim, Razâi, Palaghiu). Rămâne însă indiscutabil faptul că fondul antroponimelor, în frunte cu cel de Oatu (Ouatu), desemnează un sat tipic răzășesc, cu puțini venetici în structura sa antroponimică. Se pare că avem tot dreptul să ne lăudăm cu calificativul de "sat cultural", dacă nu în pondere absolută (având în vedere că și alte sate își pot revendica acest calificativ), cel puțin în pondere relativă, având ca sistem de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
pornire"77 (tr. m.); cercetătoarea afirmă că în textul literar numele propriu nu poate fi considerat ca lipsit de sens și, în felul acesta, să scape procesului de traducere. Există un demers onomasiologic al romancierului, care alege sistemul toponimic și antroponimic al operei, și un demers semasiologic al lectorului care găsește în referințele și conotațiile numelui valoarea pe care o va avea în operă. Traducătorul trebuie să redea numelui rolul pe care îl joacă în textul original; uneori este suficientă reproducerea
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Mihai Voievod Viteazul"), explicarea volumului mic de preocupări dedicate antroponimele din textul literar prin folosirea predilectă a numelor proprii obișnuite și dobândirea caracterului de simbol a numelor tocite prin uz (Elena Lința, Realitate și ficțiune în onomastică), explicarea diferitelor variante antroponimice de desemnare ale unui personaj (Alexandra Medrea-Danciu, Odysseus-index și simbol la Nikos Kazantzakis), numele ca organizator al structurii textului (Veronica Hicea-Mocanu, Prometheus, nume și sens în drama lui Eschil), onomasemul ca figură a textului poetic (Rodica Marian, Numele propriu în
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
141, atunci când declamă versurile preferate ale Christinei. "Toată însuflețirea ei, glasul acela plin și robust de femeie cu sânge mult"142(s.n.), voracitatea și uitarea de sine din timpul meselor confirmă faptul că "numele de animal erbivor e un camuflaj antroponimic pentru atavismul său de carnivor"143. Aflată sub imperiul vinei că sora mai mare a murit în locul ei - "sacrificiu prin transfer"144 - d-na Moscu își va jertfi, la rândul ei, fiica mai mare; există un paralelism creat de cuplurile
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Literatură, București, 1967. Ignat, Mihai, Onomastica în romanul românesc, Editura Universității din Brașov, Brașov, 2009. Ionescu, Christian, Mică enciclopedie onomastică, Editura Enciclopedică Română, București, 1975. Ionescu, Christian, "Numele unic", în Limba română, nr. 3, 1985. Ionescu, Christian, "Observații asupra sistemului antroponimic românesc", în Limba română, nr. 5, 1976. Iordan, Iorgu, Dicționar al numelor de familie românești, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1983. Iser, Wolfgang. Actul lecturii. O teorie a efectului estetic, Editura Paralela 45, Pitești, 2006. Ispirescu, Petre, Basme, ediția a
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
satul Ulmi și jumătate din Huseani se află „din jos de gura Sărății, și cu Sărata, care au aparținut lui Stanciul Husea”. Am văzut că Melchisedec nu era de acord cu ipoteza numelui dat de husiți, ci opina pentru sursa antroponimică: el considera că uricul lui Ștefan cel Mare din 13 martie 1489 este primul document ce amintea personajul Hus sau Husul: „Stanciul, fiul lui Jurj al Husului (subl. ns.), a vândut lui Lupe Armașul o silesce peste Prut, unde a
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Nuit blanche en Balkhyrie, o distopie descinsă din Orwell, o lume În război, unde existențele se duc de pe o clipă pe alta, În așteptarea Înfrigurată a morții: “Un jour, nous nous réveillerons. Il fera noir. Enfin, il fera noir.” Rolul antroponimic al personajelor este acela de a fixa narațiunea pe coordonate spațio-temporale cît mai vaste, de a Împiedica identificarea fidelă, din partea cititorului, cu realități istorice. Aceste decupaje aproximative, plutitoare, sînt proprii prozei franceze actuale. Le-am Întîlnit și la Amélie Nothomb
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Luceni este un sat în comuna Victoria din județul Iași, Moldova, România. Satul Luceni, al cărui nume provine de la antroponimicul Luca, sau cel mai probabil de la luciul apei, datorat frecvențelor inundații, este așezat la 4 km sud-est de centrul comunei, pe un teren fragmentat de meandrele râului Jijia. Satul este atestat documentar din sec. XV (1436) și are ca monument
Luceni, Iași () [Corola-website/Science/301289_a_302618]
-
Popești) și din perioada geto-dacilor și din cea a formării poporului român ("în satul Bătești"). Atestarea documentară datează și ea de pe la începutul secolului al XV-lea, când Mircea cel Bătrân întărește, prin 1400-1403, locurile numite "la Mociurite" ("care prin influența antroponimica vor deveni cu timpul Batesti"), scutind locuitorii acestor zone de dări și slujbe. Satul Negoiești apare și el atestat la mijlocul aceluiași veac, la 30 septembrie 1454, când Vladislav al II-lea ratifică unui anume Dragomir Coman o "ocina" la Negoiești
Comuna Brazi, Prahova () [Corola-website/Science/301648_a_302977]