60 matches
-
CULTURALE ROMÂNEȘTI <footnote Apărut în „Revista română”, 2010, nr. 3. footnote> Apartenența antroponimiei, ca știință integrată onomasticii, la domeniul lingvisticii este astăzi un lucru neîndoios pentru oricine dispune de cunoștințe fie ele și sumare pentru cele două discipline. Și totuși antroponimia, ca studiu al numelor de persoane <footnote Există studii în care onomastica se reduce la studiul numelor de persoane (v. N. A. Constantinescu, Dicționar onomastic romînesc, EA, București, 1963); noi, însă, vom considera onomastica știință a numelor proprii, cu ramificații în
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
București, 1963); noi, însă, vom considera onomastica știință a numelor proprii, cu ramificații în funcție de natura numelor proprii, așa cum procedează cei mai mulți dintre cercetători (v. publicațiile Studii de onomastică, apărută la Cluj, și Studii și cercetări de onomastică, apărută la Craiova). Antroponimia este ramura onomasticii care se ocupă cu studiul numelor de persoane. footnote> , nu a stat întotdeauna în atenția lingvisticii, iar în manualele școlare, ca și în cursurile universitare de la facultățile filologice, se abordează doar la clasificarea substantivelor și ortografierea acestora
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
Scătura etc. au o circulație periferică sau au dispărut complet. La fel, nume de persoane precum Crețuleac, Rotariuc, în nordul regiunii Cernăuți probează existența, în vremuri trecute, a unei populații de origine românească în zonă. footnote> . Primul aspect care plasează antroponimia în zona lingvistică este natura numelor de persoane: toate numele de persoane sînt la origine nume comune care, prin schimbarea statutului lor lingvistic, au devenit nume proprii; în loc să denumească obiecte și clasele în care acestea se încadrează, ajung să denumească
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
soarelui, ale vietăților, ale pietrelor scumpe etc. și să fie apreciat ca atare. Numele era, deci, înzestrat cu valori mitice, purtînd în el un destin pe care donatorii îl încifrau și încă îl încifrează în expresia cuvîntului. Caracterul tradițional al antroponimiei, prin care înțelegem nu numai știința care se ocupă cu studiul numelor de persoane, ci și totalitatea numelor de persoane, este aproape ca o axiomă. De multă vreme limba este văzută și studiată ca un ansamblu de tradiții. Orice act
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
care caracterul romanic al limbii române vorbite nu este astăzi pus la îndoială de nimeni, dar situația este similară pentru teritoriul romanic occidental, unde onomasticonul latin sau preroman nu s-a prea păstrat. Din păcate, această lipsă de continuitate în antroponimia românească a fost interpretată, cu rea credință, ca o lipsă a continuității poporului român în teritoriile pe care le populează astăzi. În perioada în care Peninsula Balcanică era parte integrantă a Imperiului Roman, asupra populației s-a manifestat influența creștinismului
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
supuși la atîtea umilințe, că puțini am avut forța să rezistăm pînă la capăt, adică să ne vedem numele scris corect pe pașaport“ <footnote Mircea Pilat, Dreptul la identitate onomastică, în „Plai românesc“, Cernăuți, mai 1999, p. 5. footnote> . Păstrarea antroponimiei naționale devine astfel parte integrantă a păstrării ființei naționale, pierderea propriilor nume de persoane însemnînd primul pas spre pierderea identității, prin ruperea legăturilor cu cei care au contribuit la crearea sistemului onomastic. Afirmațiile noastre trebuie să fie bine înțelese. Nu
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
-a, revăzută și completată, 1993. footnote> este întru totul justificată și merită toate laudele, chiar dacă nu-i împărtășim totdeauna opțiunea pentru forma selectată. Variantele au circulat și vor continua să circule, fără să fie nevoie de autorizație. VALOAREA DOCUMENTARĂ A ANTROPONIMIEI 1. Apariția, în 1932, a primelor volume din romanul lui C. Stere În preajma revoluției a fost urmată de vii dispute asupra caracterului autobiografic al scrierii. Nu intră în intențiile noastre să reluăm aici discuția privind apartenența romanului la categoria
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
aspectele oficiale trec în plan secundar. Pe de altă parte, mai toți invitații sînt oameni în vîrstă, mai aplecați spre respectarea tradiției, dar și junele Vania Tresnea ajunge aici cu numele fixat de tradiție, ceea ce înseamnă ca structura rusească a antroponimiei din Basarabia încă nu se impusese definitiv nici măcar la nivelul boierimii, mai dispusă la concesii față de „cerințele“ societății rusești. Însuși mareșalul nobilimii, „reprezentatul țarismului din S xxx “ (1, 11), avea momente cînd se comporta ca un moldovean adevărat. La botezul
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
Lemeș, frate! Zi-ne o doină moldovenească... știi ca cio-cîr-lia!“ (1, 10), pentru ca, după cîntecul „subversiv“ (1, 11) al lui Lemeș, „dîndu-și cu pumnii în cap: - Măi fraților, ticăloși sîntem! merzavți, ticăloși, bicisnici“ (1, 11). Rolul administrației în rusificarea structurii antroponimiei românești din Basarabia a fost de primă importanță, începînd cu școala și continuînd cu viața publică. Nu exista nici o posibilitatea de a se evita structura rusească a antroponimelor, cel puțin din partea unor populații cum era cea din Basarabia, și nici
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
ucraineni, dar și polonezi, și armeni, și germani, și țigani și... Și nu pot fi excluși de aici, în nici un chip, românii. Chiar din partea Bucovinei unde românii au fost deznaționalizați. Ei trăiesc în creațiile folclorice, așa cum aduce aminte de ei antroponimia din regiunea dintre Prut și Nistru <footnote Vezi Gheorghe C. Moldoveanu, op. cit., p. 137 urm. footnote> . CREAȚIE ȘI NAȚIONALISM <footnote Apărut în „Revista română“, 2006, nr. 2. footnote> La sfârșitul anului 2003 apărea la editura „Bukrek“ din Cernăuți volumul de
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
între limba națională, literară și dialecte, inclusiv chestiunea limitelor între dialecte (în care Hașdeu s-a dovedit un precursor al geografiei lingvistice), distincția între "amestecul primar" (în termenii lui Ascoli: influență substratului) și cel "secundar" (adstrat, superstrat), locul toponimiei și antroponimiei în sistemul lingvistic, specificul limbii poetice sau artistice și, în fine, locul și specificul etimologiei, ca ramură importantă a lingvisticii (fără a accepta extinderea prea mare pe care i-o atribuia Hașdeu) fac din Principiele de linguistica o carte mereu
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
și reluată de Kripke corespunde primei etape. Etapa a doua unește teza "numelor proprii cu sens nuclear", iar cea de a treia regăsește teza "numelor proprii bogate în sens" propusă de Bertrand Russel, urmat de Frege, Wittgenstein, Searle, Strawson. În ce privește antroponimia literară, Wilmet ilustrează intenția scriitorului de a jongla cu numele proprii și comune, cu citate din Molière ("Ce monsieur Loyal porte un air bien déloyal"), Valéry (M. Teste), Voltaire (naivul Candid), Bernardin de Saint Pierre (casta Virginie), Balzac (Grandet), Anouilh
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
și contra a argumentării, tonul obiectiv se îmbină cu tonul subiectiv al confesiunii. Dinamica/ tensiunea intrinsecă a comunicării, redată prin abundența de verbe ("contraatacă", "confundă", "mă ocup", "a distrus"), prin amstecul de stiluri, prin dihotomia "eu-el" obligă receptorul la implicare. Antroponimia dezambiguizează referentul. În functie de intenția asumată, titlul de campanie cuprinde două tipuri de mesaje, unul de informare, iar celălalt, derivat, întotdeauna de natură persuasivă. Prin mesajul de informare de sub exemplul 2 și de sub exemplul 3, omul politic își pune
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
desfășurându-se în cadrul unui program de colaborare interdisciplinară între Institutul de Informatică Teoretică și Institutul de Filologie Română A. Philippide din Iași. O pasiune aparte a direcționat, în ultimele două decenii energia și interesul lui Ion A. Florea spre studiul antroponimiei românești, îndeosebi în direcția identificării elementelor străine în procesul istoric de formare a numelor de persoane, reușind să adune un vast material din izvoare publicate, din diverse reviste, dar mai ales din surse inedite, arhivistice. Trebuie precizat, în acest sens
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
să adune un vast material din izvoare publicate, din diverse reviste, dar mai ales din surse inedite, arhivistice. Trebuie precizat, în acest sens, că a fost membru al Comitetului român, care, sub auspiciile Academiei Române, colaborează la editarea Dicționarului istoric de antroponimie romană (PatRom), participând, în anul 1993 la al XVIII-lea Congres Internațional de Științe Onomastice de la Trier (Germania). În plus, informațiile cumulate de-a lungul timpului în domeniul antroponimiei au fost valorificate și prin intermediul unui curs universitar de antroponimie românească
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
român, care, sub auspiciile Academiei Române, colaborează la editarea Dicționarului istoric de antroponimie romană (PatRom), participând, în anul 1993 la al XVIII-lea Congres Internațional de Științe Onomastice de la Trier (Germania). În plus, informațiile cumulate de-a lungul timpului în domeniul antroponimiei au fost valorificate și prin intermediul unui curs universitar de antroponimie românească, ținut la Institutul Romano - Catolic din Iași. A fost membru fondator, din anul 1993, al Comisiei de Heraldică, Genealogie și Sigilografie a Academiei Române - Filiala Iași, în cadrul căreia a susținut
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
de antroponimie romană (PatRom), participând, în anul 1993 la al XVIII-lea Congres Internațional de Științe Onomastice de la Trier (Germania). În plus, informațiile cumulate de-a lungul timpului în domeniul antroponimiei au fost valorificate și prin intermediul unui curs universitar de antroponimie românească, ținut la Institutul Romano - Catolic din Iași. A fost membru fondator, din anul 1993, al Comisiei de Heraldică, Genealogie și Sigilografie a Academiei Române - Filiala Iași, în cadrul căreia a susținut mai multe comunicări pe teme de antroponimie istorică. A publicat
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
curs universitar de antroponimie românească, ținut la Institutul Romano - Catolic din Iași. A fost membru fondator, din anul 1993, al Comisiei de Heraldică, Genealogie și Sigilografie a Academiei Române - Filiala Iași, în cadrul căreia a susținut mai multe comunicări pe teme de antroponimie istorică. A publicat numeroase studii și articole în domeniile dialectologiei, interferențelor lingvistice și antroponimiei în țară și în străinătate (Germania 2002). A decedat la data de 12 octombrie 2002 și a fost înmormântat în Cimitirul Sf. Apostoli Petru și Pavel
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
membru fondator, din anul 1993, al Comisiei de Heraldică, Genealogie și Sigilografie a Academiei Române - Filiala Iași, în cadrul căreia a susținut mai multe comunicări pe teme de antroponimie istorică. A publicat numeroase studii și articole în domeniile dialectologiei, interferențelor lingvistice și antroponimiei în țară și în străinătate (Germania 2002). A decedat la data de 12 octombrie 2002 și a fost înmormântat în Cimitirul Sf. Apostoli Petru și Pavel din Iași. REFERIRI ARTICOLE: -ZĂSTROIU, REMUS, Ion A. Florea (1941-2002). Curriculum vitae, IAȘI, febr
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
Catagrafiile Dintr-un studiu de istorie socială, o carte care este monografia comunei Vulturești și a satelor din jur, cercetătorul Mircea Ciubotaru, vorbind despre începuturile civilizației în așezările vasluiene, pune în valoare alt domeniu de investigare - catagrafiile, „documente capitale pentru antroponimia istorică medievală și modernă a Moldovei" care le reflectă procesul de evoluție a numelor de persoane - de la numele unic (Ion, Vasile etc.) la acela oficial, numele dublu, cu prenume și numele de familie, proces stimulat, în timp, de operațiile de
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
nu a adoptat numele de familie Bejenar(i)u, încă un argument că mulți dintre ei aveau deja un nume dublu", la venirea în localitate. 5. Adoptarea numelui tatălui, ca nume de familie (patronim) este un alt procedeu întâlnit în antroponimia românească susține cercetătorul și dă exemple de la Buhăești, din catagrafia de la 1820, unde apare un Stanciu, mocanu, și fiul său Ștefan a Stanciului, mocanu, pentru ca în catagrafiile din 1831, 1832, 1838 și 1845 de la Buhăeștii de Jos, acesta să fie
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
ceea ce înseamnă că în 1831 el nu avea încă numele de familie Munteanu, dovadă stând și înregistrarea sa din anul 1832 când apare ca ... preotul Vasâle. Concluzionând, cercetătorul afirmă că numele atestate în catagrafii ilustrează caracterul tradițional și ortodox al antroponimiei țărănești, evoluția sa spre maturitatea numelui dublu: prenume și nume de familie (vezi și Mircea Ciubotaru, Comuna Vulturești, Studiu de istorie socială. Onomastică, Casa Editorială Damiurg, Iași, 2003). Biserica în pagini de tradiționalism Prins într-un astfel de „joc", consăteanul
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
intitulată "Terminologia calului: părțile corpului", lucrare publicată, în 1928, în revista „Dacoromania”. Devine bursier al Școlii Române din Roma (1927-1929), unde se specializează în onomastică. Cercetările pe care le întreprinde în Sardinia se vor concretiza într-un solid studiu consacrat antroponimiei medievale italiene. Reîntors la Cluj, este, mai întâi, asistent și docent de onomastică, apoi lector de limba italiană, iar din 1938 conferențiar de dialectologie. În 1941, îi succede lui Nicolae Drăganu, ca profesor titular, la Catedra de limba și literatura
Ștefan Pașca () [Corola-website/Science/307104_a_308433]
-
genealogic, adnotările permit să se întrevadă linia unei evoluții istorice, de la proprietatea țărănească liberă a obștilor cneziale la formele ei de tranziție, a cnezilor cu diplome de proprietate, spre formele proprietății feudale de tip nobiliar, a nobililor de comitat. În antroponimia și toponimia medievală a Maramureșului istoric transpune istoria socială în geografia regiunii. Oamenii se numesc: "Baba, Bărbat, Bârsan, Crăciun, Crețul, Florea, Mălina, Mănăilă, Mândra, Micu, Negrea, Negrilă" etc.; locurile (așezări, munți, ape, alte particularități de relief): "Apșa, Bârsănescu, Basarabă, Bătrâna
Ioan Mihaly de Apșa () [Corola-website/Science/307210_a_308539]
-
VI-VII D.H., adică din perioada de început a năvălirilor barbare slave pe teritoriul localității. Între secolele VII-XIII arealul Horezu-Costești a cunoscut năvălirile barbare, în special slavi dar și pecenegi sau cumani, aceștia lăsându-și amprenta asupra toponimiei, hidronimiei și antroponimiei locale. Dar dintre satele costeștene, Pietrenii au păstrat cel mai mult vechile toponime dacice, datorită poziționării sale mai greu accesibile, de sub muntele Buila: Târsa, Ciorobești, Prislop, etc. În secolul XIII teritoriile aferente arealului horezan erau integrate cnezatului lui Litovoi, ucis
Pietreni, Vâlcea () [Corola-website/Science/302039_a_303368]