514 matches
-
rar, și în note de subsol). De aceea, eu am procedat la o lectură sinoptică, adică la o comparație, vers cu vers, a textului din fiecare ediție în parte, oferind, selectiv, și fotocopii ale surselor comparate. Pilonii de bază pentru antume sînt, într-adevăr, cele trei surse menționate. Pornind de la ele se poate realiza o punte spre noi, un pod. Dar podul are nevoie de piloni intermediari: fiecare ediție este un punct de sprijin pe spații mici, îți arată că textul
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
Eminescu după ediția a XI-a Maiorescu, iar Ibrăileanu îi reproșează greșeli față de Maiorescu, bazîndu-se pe ediția a VI-a, pe care o folosește el. Dar, pentru că a venit vorba, de ce este atît de importantă ediția lui Garabet Ibrăileanu? Pentru antume, Ibrăileanu este editorul și comentatorul care a trudit și gîndit cel mai intens dintre toți editorii și comentatorii lui Eminescu. Din el au crescut și G. Călinescu, și Perpessicius, C. Botez, I.E. Torouțiu, G. Scorpan, I. Crețu etc. Sub tăietura
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
pînă în prezent. Restabilirea punctuației în sens eminescian, precum și a locului apostrofului se poate urmări cu cel mai mare interes în ediția dumneavoastră. Din comparația edițiilor lui Maiorescu între ele și cu celelalte ediții (și, desigur, cu primele apariții ale antumelor și cu manuscrisele), reiese că criticul este cel care remaniază fastidios punctuația textului eminescian. Ulterior, editorii lui Eminescu sporesc aceste diferențe de punctuație, acceptîndu-l pe Maiorescu sau propunînd formule proprii. Sînt chestiuni care țin, ca să zic așa, de interpretare, dar
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
trebuie păstrat, „lin” nu e o redundanță, nu trebuie îndreptat... Explic aceste lucruri în ediția mea, cu exemple suficiente (fotocopii) după ediții și manuscrise. Spuneți că este imposibil să avem o ediție Eminescu ne varietur. Admițînd că acestei ediții a antumelor pe care ați stabilit-o, unică pînă acum prin anvergura demersului comparatistic și a corelării analizei filologice cu analiza literară, i s-ar recunoaște autoritatea, ce ar fi de făcut pentru ca ea să atragă schimbările cuvenite și în edițiile „populare
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
atîtea sisteme ortografice, de punctuație, de antologare - decît de loc. Eminescu se așază în mintea și sufletul românilor și așa, lăsînd fiecăruia dreptul și răgazul să-l regîndească. Prin urmare, să așteptăm cu interes dezbaterile pe marginea acestei ediții a antumelor, unde studiul comparativ filologic este susținut de principalele dumneavoastră cercetări în domeniu reunite ca într-o antologie. Dar ce se va întîmpla cu postumele, ce perspective sunt pentru refacerea din temelii a întregii ediții Perpessicius? Postumele eminesciene, vreo 400 de
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
ucidere, destul de departe de iertarea creștinească. George Corbu crede că "generalizez zorit" cînd scriu că "Destinul operei postume a lui Voiculescu include, ca trăsătură repetabilă, dispariția manuscriselor". "Or, continuă George Corbu, se dovedește că lucrul este valabil și în privința operei antume, deși în mult mai mică măsură. Noi am oferit numai două exemple". Prima greșeală este de informație: din cele două exemple oferite numai Colind... aparține operei antume, Sonetul(84) aparține din păcate celei postume. A doua greșeală, de logică: nu
Controverse - Inedit și nu prea by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Imaginative/12007_a_13332]
-
Or, continuă George Corbu, se dovedește că lucrul este valabil și în privința operei antume, deși în mult mai mică măsură. Noi am oferit numai două exemple". Prima greșeală este de informație: din cele două exemple oferite numai Colind... aparține operei antume, Sonetul(84) aparține din păcate celei postume. A doua greșeală, de logică: nu am generalizat "zorit", dovadă că George Corbu îmbogățește exemplele mele cu încă două manuscrise dispărute, cele aflate în posesia sa. Aș fi generalizat "zorit", deci fals, dacă
Controverse - Inedit și nu prea by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Imaginative/12007_a_13332]
-
Alice în țara minunilor și continuarea Prin oglindă, sau mai vechiul Tristram Shandy, ca să luăm doar câteva exemple din literatura britanică. Sinucidere literară Postumele lui Jean-Lorin Sterian sunt o carte paradoxală, și nu pentru că autorul sare, metaforic vorbind, peste propriile antume, ci pentru că pretinde, la modul teribilist, să comită prin aceasta un act de „sinucidere literară." Or, îți trebuie, înainte de toate, o reputație literară considerabilă pe care să o poți ulterior ... „sinucide." Scrise sub semnul nevrozei și al atmosferei deprimante a
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/13814_a_15139]
-
și Pantazi au s-o ia "spre Sărindar", - un "sărindar", pe lângă că numește o "mahala" din centrul capitalei, fiind o rugăciune pentru morți, o "veșnică pomenire" (reluată preț de patruzeci de zile-n șir), ba chiar un soi de parastas "antum" al celor care, ca Pantazi și Mateiu, au să se-ngroape, într-un fel, încă din viață. Ei bine,-n casa "năvlisită" de Pantazi (căci, "lup de mare", orice casă, pentru el, nu e decât o pasageră navă, "plutind pe
Cromatici mateine by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/10542_a_11867]
-
șapte minuni ale lumii antice, nici una atât de reușită) - mausoleul lui Gough. Înăuntru, într-o atmosferă cu adevărat extraordinară, șirul interminabil de oameni veniți din toate colțurile lumii, pot admira pe pereți nenumăratele diplome, precum și nenumăratele ordine primite de erou. Antum și postum. Lumea trebuie să se înscrie cu ani înainte pentru excursii organizate de pe tot globul, spre a putea defila câteva minute și prin fața trupului mumificat. Iar fiecare vizitator aduce cu el câte un omagiu, pe care-l depune într-
Două proze by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/10436_a_11761]
-
cu seamă, fraze de o sagacitate și intuiție ce nu pot decât să le admir. M-a bucurat mai ales faptul că nu mi-a închinat un articol encomiastic, un panegiric cum de atâtea ori întâlnim cu prilejul unor aniversări antume. Dens, scris cu un talent care se impune din capul locului, percutant și deloc concesiv ci dimpotrivă, articolul lui Șușară s-a dovedit de o eficiență promptă la care nu m-am așteptat, dar care m-a cucerit. Rămân totuși
George Radu Bogdan versus Pavel Șușară by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/11728_a_13053]
-
se hazarda în decizii, nu care cumva să dea naștere la poncife sau sugestii netrebuitoare. El, profesorul doctor, Nicolae Cârlan, a lăsat la latitudinea specialistului să-și facă singur o părere. Doar el i-a prezentat variantele poemelor, atât din antume cât și din postume. 13. Complexitatea scrisului labișian (în l. franceză La biche - căprioară) s-a formulat mai întotdeauna în poezii lirice, doine, balade, traduceri, poeme pentru copii, proză, publicistică, eseistică, teatru, folcloristică. 14. Pentru intenția nobilă și realizarea tenace
Labişcârlan – UN BENEDICTIN LABIŞIAN. In: Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
social într-o autopublicitate - atât timp cât ea se menține în limitele decentei - o dovedește faptul că nici un autor nu are șansa să intre în Olimp doar pe această cale.) În lipsa unei instituții de impresariat literar, scriitorul rămâne curatorul propriei sale opere antume. Cred că va trebui să ne obișnuim și cu manifestările sistematice de autopublicitate ale autorului român. Mai ales că filotimia pomenita are, în cazul său, si ținte foarte pragmatice: un scriitor nu aleargă neapărat numai după lauri, ci și după
Despre dialogul frânt by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Journalistic/17690_a_19015]
-
Pavel Șușară Cu doi ani în urmă, la începutul lui martie, Ion Dumitriu deschidea la Timișoara, în minuscula galerie a soților Bădescu de pe Brâncoveanu 28, penultima sa expoziție antumă. Anul acesta, în aceeași perioadă, fiul artistului, Radu Dumitriu și fundația ,,Ion Dumitriu," spre a rememora acel eveniment, au organizat în același spațiu cea de-a doua expoziție postumă a pictorului. Dincolo de circumstanțele omagiale și de încărcătura emoțională care însoțesc
Tînărul Ion Dumitriu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17199_a_18524]
-
odată, cîndva, limanul încheierii sau zorile începutului. Însă revenind la ediția critică Eminescu, odată încheiată în 1994, singura decizie care s-ar impune ar fi reluarea ei, pentru că timpul a dezvăluit atîtea erori de sistematizare (de pildă, împărțirea liricii în antume și postume), erori de lecțiune, lacune - grave - de paternitate la secțiunile publicistica și traduceri. Dar, nenorocire imensă, dacă s-ar găsi resurse financiare pentru o asemenea colosală întreprindere științifică, nu mai sînt - asta e crudă realitate - editori. Mult regretatul învățat
Legatul învătatului Petru Cretia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17968_a_19293]
-
de chibzuit dacă termenul (justificat acoperit de oprobiu de Călinescu pentru "eminescologii" vremii sale) nu e, totuși, de acceptat. Cea dinții mare observație a lui Petru Creția în materie de poezie eminesciana este carenta, nejustificată azi, a distincției dintre opera antuma și cea postuma. Și cheltuiește, pentru a-și demonstra punctul de vedere, o largă, copleșitoare armatura de argumente. Se știe ce bătălie s-a dus, în istoria literară românească, în jurul acestei dihotomii, Ibrăileanu fiind cel mai dîrz în ideea de
Legatul învătatului Petru Cretia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17968_a_19293]
-
-i drept, în secțiuni distincte. Punctul de vedere s-a păstrat și în anii cincizeci. Ion Negoitescu în celebrul studiu despre poezia lui Eminescu, publicat în 1967, a pornit de la această dihotomie, demonstrînd, magistral, superioritatea estetică a postumelor, mult deasupra antumelor. Și cartea lui Ion Negoitescu a fost și a rămas cea din urmă exegeza fundamentală pentru lirica eminesciana. Petru Creția e un adversar hotărît al acestei dihotomii, optînd pentru ideea publicării, cronologice, a antumelor și a postumelor, fără nici o diferențiere
Legatul învătatului Petru Cretia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17968_a_19293]
-
superioritatea estetică a postumelor, mult deasupra antumelor. Și cartea lui Ion Negoitescu a fost și a rămas cea din urmă exegeza fundamentală pentru lirica eminesciana. Petru Creția e un adversar hotărît al acestei dihotomii, optînd pentru ideea publicării, cronologice, a antumelor și a postumelor, fără nici o diferențiere. Asta, firește, pentru că e o pură întîmplare publicarea, în vestită ediție princeps a lui Maiorescu din 1884, a unor poezii și poeme, altele, la fel de durabile, rămînînd în lada de manuscrise, ajunsă a fi cunoscută
Legatul învătatului Petru Cretia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17968_a_19293]
-
apoi, poetul nu a apucat să-și publice niciodată un volum de versuri, știut fiind faptul că era mereu nemulțumit de forma unei poezii, pe care o refăcea, constant, de fiecare dată cînd apucă. În acest fel cade distincția dintre antume și postume și, mai ales, radicalismul lui Ibrăileanu că postumele nu trebuie măcar publicate, acest act fiind un sacrilegiu față de operă poetului. N-am cum aici și nici nu e rostul unei cronici să refacă întreaga, bogată argumentație a autorului
Legatul învătatului Petru Cretia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17968_a_19293]
-
pledează pentru o ediție a liricii eminesciene care să cuprindă "toate poeziile scrise de Eminescu în ultima versiune existența a fiecărei poezii și în ordinea cronologică a acestor ultime redactări. În această formulă este implicită renunțarea la tripartiția actuala: poezii antume, poezii postume, poezii originale de inspirație folclorica"). Această ocupînd, într-o ediție ideală a liricii, trei volume. Acestora ar trebui să le urmeze alte șase, cuprinzînd aparatul critic ("notele istorice și filologice, adică toate informațiile privitoare la fiecare poezie"). Mărirea
Legatul învătatului Petru Cretia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17968_a_19293]
-
miezoasa", "ședința laborioasa". Însemnările acestui al treilea volum al ediției încep cu notația de la 31 ianuarie 1930: "Oră 6,50 dimineață. Întors de la Paris după o ședere de două luni și o săptămînă. Mă întorc cu patru caiete de memorii antume scrise în mare febră și activitate, dar asupra realizării cîtorva am mare îndoieli, caietul I a trebuit refăcut în întregime". Se adaugă că materia știuta a vol. I din Memorii a fost scrisă (sau rescrisa) în vacanță mare a anului
Un eveniment editorial by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17606_a_18931]
-
întreba neliniștit criticul. A răsuflat ușurat cînd în "Vremea", a apărut cronică lui Pompiliu Constantinescu, recitita în cenaclu, si socotita de Lovinescu "admirabila". Riscantă, orice s-ar zice, tentativă împlinită a criticului nostru, de a publica, în viața fiind, memorii antume! Reacțiile negative au fost inevitabile, desi autorul nostru a notat despre toate articolașele ciracilor săi tineri plasate în diferite gazete. Al doilea moment esențial al acestui al treilea volum din jurnalul "Sburătorului" este episodul românului Bizu. În iulie 1932 pleacă
Un eveniment editorial by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17606_a_18931]
-
că „nu este nemuritor”, s-a simțit, la un moment dat, presat de timp și a scris, într-un registru „pre-postum”, această carte, cu un sentiment de urgență și într-un timp mai scurt decît precedentele, dorind să o publice antum. În ciuda acestei mărturisiri de urgență, volumul începe cu o minuțioasă punere la punct teoretică a diferenței între deznodamînt și epilog, naratologic vorbind, fiindcă acesta din urma presupune că povestea este deja terminată și implică scurgerea unui „interval de timp diegetic
Gérard Genette și jocul de-a epilogul by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2492_a_3817]
-
de Carte „Gaudeamus”. Primele două cuvinte sunt simptomatice pentru eroul Pascal - aluzie patronimică la filosoful angoaselor Barocului, Blaise Pascal: „Sunt singur...”. Dacă genialul matematician și fizician s-a retras la 31 de ani la Mânăstirea Port-Royal pentru a scrie celebrele antume Scrieri provinciale și postumele Cugetări, protagonistul lui Nedelcovici s-a ascuns, revoltat și intransigent, încă din liceu într-o lume interioară a cărei frontieră e trasată de disprețul față de Zeitgeist-ul lumii contemporane bolnave și pervertite, iar centrul de echilibru devine
Un Robespierre modern – cântăreț de jazz by Eugen Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/2500_a_3825]
-
și oamenii săi adună între coperte, într-o selecție amplă, dar exigentă, volumele, studiile și articolele dedicate de scriitor spiritului blăjean, școlilor și personalităților care, din „mica Romă”, au contribuit decisiv la afirmarea conștiinței naționale și la construcția României moderne. Antume - ca volumele Ion Axente Sever și timpul său (1931) sau Aspecte din viața Blajului (1942) - sau postume - cum sunt adăugirile la volumul din 1942, apărute de-abia în 2008 -, textele antologiei alcătuiesc, împreună, cea mai bună exegeză „din interior” a
Spiritul Blajului by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2503_a_3828]