88 matches
-
de evaluare evidențiază menținerea rezultatelor în perioada de după ședința precedentă. In final, se face rezumatul ședinței și pacienta prezintă un feedback pozitiv. Consultația următoare este programată trei luni mai târziu. Sedința 15 Doamna S. este mulțumită. Ea înfruntă noile situații anxiogene, fără a avea dificultăți deosebite. Ea și-a reluat serviciul în program normal. Este obosită, dar mândră că a putut face lucrul acesta. A aranjat în așa fel încât să lucreze doar la raionul de vinuri, chiar și în cazul
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Inainte de sfârșitul consultației, terapeutul efectuează un joc al întrebărilor și al răspunsurilor în legătură cu ședința. Sedința 3 Trecerea în revistă a sarcinilor Terapeutul revine asupra chestionarelor și deschide discuția asupra unor itemi. Chestionarul lui Liebowitz permite abordarea unor situații sociale anxiogene care s-ar putea să nu fi fost luate în considerare în timpul convorbirilor precedente (a telefona, a utiliza toaletele...). Impreună cu Isabelle, el validează listele de exerciții. Tabel 3. Exerciții de expunere efectuate în timpul ședinței. Efectuate în timpul terapiei individuale: - Să
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
situațiile neplăcute sunt dificil de realizat și derularea lor este greu de controlat: contrar fobiilor simple, față de situații sau de animale, controlul cvasi complet al stimulului fobogen (celelalte persoane) este adesea imposibil de realizat (cum vor reacționa persoanele?); - situațiile sociale anxiogene sunt adesea de scurtă durată: salut, schimbarea câtorva cuvinte benigne, un schimb scurt de priviri cu alte persoane; în aceste condiții este necesar ca exercițiile să fie repetate la un interval de timp scurt (în aceeași ședință); - anxietatea socială nu
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
praf, urină, grăsime...). Unora dintre ei le este teamă să nu fie murdăriți prin contact cu o altă persoană. Alții, întâlniți mai rar, suferă de „poluare mentală” (a gândi murdar înseamnă să fii murdar). Aceste temeri antrenează evitări ale situațiilor anxiogene și spălări ale mâinilor, dușuri, schimbări ale hainelor și curățirea obiectelor contaminate (mânerul ușii, încălțăminte, genți, cumpărături, chei, bani, hârtii...). Spălările și evitările iau amploare pe măsură ce boala se instalează. Subiecții „verificatori” se tem să nu facă o greșeală, să nu
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
prin jocuri de rol, să reziste cererilor de reasigurare ale unui subiect „verificator”. In cazul unui subiect care suferă de tulburare obsesională compulsivă, sunt utilizate, concomitent, două tehnici în timpul unei ședințe de expunere: expunerea (reală sau în imaginație) la stimulul anxiogen și prevenirea răspunsului (interdicția de a emite ritualuri pentru a diminua anxietatea). Expunerea cu prevenția răspunsului Expunerea cu prevenția răspunsului constă într-o expunere la situația anxiogenă timp de cel puțin două ore: pacientul completează la intervale regulate o scară
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
tehnici în timpul unei ședințe de expunere: expunerea (reală sau în imaginație) la stimulul anxiogen și prevenirea răspunsului (interdicția de a emite ritualuri pentru a diminua anxietatea). Expunerea cu prevenția răspunsului Expunerea cu prevenția răspunsului constă într-o expunere la situația anxiogenă timp de cel puțin două ore: pacientul completează la intervale regulate o scară de cotare a anxietății sale și constată că angoasa sa descrește, împiedicând în același timp apariția răspunsului ritualizat. Trebuie să reamintim câteva reguli necesare: - înaintea oricărei expuneri
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
aibă încredere și să-l pregătim pentru a se confrunta cu unele situații penibile; - terapeutul nu cere niciodată pacientului ceea ce el însuși nu poate face. Ierarhizarea situațiilor Inainte de a începe expunerea, terapeutul stabilește împreună cu pacientul o listă de situații anxiogene, construind astfel o ierarhie a situațiilor problemă. Intr-adevăr, unele studii au demonstrat că este la fel de eficient să expunem graduat pacientul sau să-l expunem la situații foarte anxiogene; în plus, ierarhizarea situațiilor de expunere și expunerea progresivă diminuează situațiile
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
a începe expunerea, terapeutul stabilește împreună cu pacientul o listă de situații anxiogene, construind astfel o ierarhie a situațiilor problemă. Intr-adevăr, unele studii au demonstrat că este la fel de eficient să expunem graduat pacientul sau să-l expunem la situații foarte anxiogene; în plus, ierarhizarea situațiilor de expunere și expunerea progresivă diminuează situațiile de abandon pe parcursul terapiei și amplifică participarea activă a pacientului. Desfășurarea ședințelor Expunerea permite obținerea desensibilizării la situațiile anxiogene, în consecință ședințele nu sunt prea scurte, altfel riscăm ca
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
expunem graduat pacientul sau să-l expunem la situații foarte anxiogene; în plus, ierarhizarea situațiilor de expunere și expunerea progresivă diminuează situațiile de abandon pe parcursul terapiei și amplifică participarea activă a pacientului. Desfășurarea ședințelor Expunerea permite obținerea desensibilizării la situațiile anxiogene, în consecință ședințele nu sunt prea scurte, altfel riscăm ca anxietatea să nu se diminueze, deci problema să se agraveze. In timpul unei ședințe, terapeutul nu abordează decât câte o situație anxiogenă pe rând, și nu trece la cealaltă decât
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Desfășurarea ședințelor Expunerea permite obținerea desensibilizării la situațiile anxiogene, în consecință ședințele nu sunt prea scurte, altfel riscăm ca anxietatea să nu se diminueze, deci problema să se agraveze. In timpul unei ședințe, terapeutul nu abordează decât câte o situație anxiogenă pe rând, și nu trece la cealaltă decât atunci când anxietatea s-a diminuat cel puțin până la jumătate (paliere ale habituării). Terapeutul nu-l liniștește pe pacient: el utilizează reformularea și empatia, asigură evaluarea regulată a anxietății și, dacă este necesar
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
și nu trece la cealaltă decât atunci când anxietatea s-a diminuat cel puțin până la jumătate (paliere ale habituării). Terapeutul nu-l liniștește pe pacient: el utilizează reformularea și empatia, asigură evaluarea regulată a anxietății și, dacă este necesar, reamintește situația anxiogenă. Durata ședințelor de expunere este o variabilă importantă. Un criteriu care poate fi luat în considerație pentru întreruperea ședinței este diminuarea anxietății cu cel puțin 50% din intensitatea maximă atinsă de subiect. La sfârșitul ședinței, terapeutul se asigură că anxietatea
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
să îndeplini sarcina indicată. In timpul ședinței următoare, sarcina efectuată este abordată înaintea oricărei alte ședințe de expunere. Expunerea în imaginație Desfășurarea ședințelor Expunerea în imaginație are la bază aceeași tehnică ca și expunerea in vivo, cu excepția faptului că stimulul anxiogen este imaginat în loc să fie real. Terapeutul cere pacientului să închidă ochii și să-și imagineze o scenă care are legătură cu gândurile sale obsedante. Tehnica expunerii în imaginație este utilă atunci când subiectul refuză să abordeze situațiile reale. Scena este repetată
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
real. Terapeutul cere pacientului să închidă ochii și să-și imagineze o scenă care are legătură cu gândurile sale obsedante. Tehnica expunerii în imaginație este utilă atunci când subiectul refuză să abordeze situațiile reale. Scena este repetată până la pierderea forței sale anxiogene (diminuare a angoasei la cel puțin la jumătate din forța sa maximă). La fel ca și în cazul expunerii in vivo, terapeutul prescrie sarcini între ședințe, sarcini care reproduc ședința sau alte expuneri cu prevenirea ritualurilor. Terapia se desfășoară pe parcursul
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Sunt vulnerabilă și muritoare”. Mediu: ajutată de persoanele din anturaj Ierarhizara temerilor Pentru a stabili mai concret și mai precis care sunt relațiile dintre răspunsurile emoționale și situațiile generatoare de anxietate, terapeutul și doamna L construiesc o ierarhie a stimulilor anxiogeni care provoacă în mod obișnuit teama. Acest termometru al fricii permite apoi gradarea expunerii în imaginație apoi in vivo la situații pe care pacienta le evită. Tabel 1. Termometrul fricii al doamnei L. Ierarhizarea stimulilor % anxietate Să se gândească la
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
și este formată din ședințe de expunere în imaginație crescând gradele termometrului fricii, până la revenirea în imaginație asupra episodului traumatizant și asupra trăirii emoționale și modificarea schemelor cognitive de insecuritate. Pacienta efectuează sarcini de expunere in vivo progresivă la situațiile anxiogene (fobice). Evoluția este bună și, pe parcursul terapiei, doamna L își diminuează starea de angoasă și înfruntă situațiile pe care le evita. O ședință de terapie cognitivă „verbatim” Iată conținutul celei de a noua ședință, înregistrată video. Inregistrarea video prezintă relația
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
motivul pentru care sevrajul fizic în condițiile unei spitalizări complete pare preferabil. Inconvenientul major este acela că pacientul este scos din mediul său de viață. Sevrajul trebuie să aibă loc într-o atmosferă liniștită, deoarece perioada sevrajului fizic este adesea anxiogenă. Perioada în care are loc sevrajul fizic constituie un moment propice pentru stabilirea raportului colaborativ. In cazul Soniei, protocolul de sevraj fizic conținea oxazepam în asociere cu vitaminoterapie, dar sevrajul oxazepam-ului este, ulterior, dificil, și există riscul de a înlocui
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Sora mea îmi spune: „Ai băut din nou”. ”Bătăile inimii se accelerează”. Mă simt rău, nu mi-e bine”. ”Sunt enervată”. ”Imi doresc să beau”. COMPORTAMENT (ceea ce fac) Nu reușesc să-i spun bună ziua, mă grăbesc. Consum alcool. Această situație anxiogenă generează în mod obișnuit puternice imbolduri de a bea. Sonia își spune: „Mi-e foarte greu să mă întâlnesc cu sora mea, mă gândesc că mă va enerva. Această situație îmi provoacă crize de teamă”. In mod obișnuit, graba sa
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
primi complimente; - a ști să asculți; - a face critici; - a primi critici; - a primi critici legate de alcool; - a ști să spui „nu”; - a dezvolta o rețea socială. Acest travaliu terapeutic îi permite Soniei să-și gestioneze mai bine situația anxiogenă principală și să se afirme în fața surorii sale care are custodia fiicei sale. Ea percepe o amplificare a sentimentului său de eficiență personală, situație care îi redă încrederea în sine și îi revalorizează imaginea în proprii săi ochi. In cadrul
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
erecția. Imi imaginez decepția partenerei mele”) și îi cere pacientului să înceteze imediat să mai aibă această gând negativ vizualizând un „stop roșu”. Acest exercițiu dă rezultate bune, cu condiția să fie repetat în mod regulat, cu perseverență, în timpul perioadei anxiogene. Resensibilizare progresivă verbală și corporală Resensibilizarea progresivă verbală și corporală în cuplu permite fiecărui partener să intre în contact cu celălalt, fără penetrare, centrându-se pe senzațiile, pe excitarea, și pe calitatea sentimentelor, asociate indicării zonelor care provoacă plăcere non
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
de al treilea val al terapiilor comportamentale și cognitive abordează de puțin timp această problemă crucială pentru evoluția viitoare a terapiilor comportamentale și cognitive. Wolpe, 1952, 1958, 1962 și 1976. Masserman, 1943. De exemplu, un șoc electric. Ierarhii de putere anxiogene progresive. Jacobson, 1938. Wolpe, 1952. Wolpe, 1958 Cautela, 1970 și 1971. Se vorbește, de asemenea, de "imersiune". Emmelkamp, 1982. Rowe și Craske, 1988: două sau trei ședințe pe săptămână sunt mai eficiente decât două sau trei ședințe într-o singură
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
1971. Se vorbește, de asemenea, de "imersiune". Emmelkamp, 1982. Rowe și Craske, 1988: două sau trei ședințe pe săptămână sunt mai eficiente decât două sau trei ședințe într-o singură zi. Marshall, 1985. De exemplu, neatenție în raport de stimulul anxiogen. Eye Movement Desenzitization and Reprocessing (Shapiro, 1985): terapeutul își trece degetul prin câmpul vizual al subiectului (de la zece până la douăzeci de mișcări), iar subiectul urmărește mișcarea cu ochii, capul rămânând fix. Foa și Meadows, 1997. Cottraux, 2004. Deocamdată, costul ridicat
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
unui terapeut cât și să se prescrie unele ședințe de expunere cu prevenirea răspunsului ca sarcină de efectuat în intervalul dintre ședințe. Ca și în cazul expunerii in vivo, situațiile au fost ierarhizate și se începe cu cea mai puțin anxiogenă. Foa, Steketee, Turner și Fisher, 1980. Pacientul este expus în imaginație scenei celei mai angoasante însoțită de cele mai groaznice catastrofe și de consecințele acestora. Salkovskis și Westbrook, 1989. Freeston și Ladouceur, 1999: n=29 subiecți. Steketee, 1993. Aceste ședințe
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
repetat toate posibilitățile pe care i le oferă jucăriile în scopul de a evita orice contact” cu examinatorul său. La 15 luni, personalul supraveghetor notează că Margaret utiliza strategii intelectuale senzorio-motorii pentru a-și diminua teama în fața situațiilor neașteptate sau anxiogene. Provence mai remarcă faptul că Margaret „a dezvoltat o tehnică de explorare și observare pentru a se familiariza cu lucrurile. Ea înlocuiește cu o operație intelectuală o acțiune imediată, întreprinsă drept răspuns la stimulare. Rezultatele pe care le obține în
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
mecanismele de degajare constituie modalități de gestionare a tensiunilor de către eu. Funcția lor este „de a dizolva progresiv tensiunea prin schimbarea condițiilor interne care o produc”. Bibring (1943) descrie mai multe mecanisme de degajare, cum sunt familiarizarea cu o situație anxiogenă sau detașarea de libidou (în activitatea de doliu). Considerând că noțiunea de apărare este insuficientă pentru a explica schimbarea ce apare în cursul curei psihanalitice, Lagache este de părere că introducerea conceptului de degajare este absolut necesară. Astfel, el abordează
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Apoi, subiectul este întrebat ce ar alege să nu devină niciodată (cu aceleași rezerve). Să revenim însă la testul „Satul”. Cu ajutorul acestui test putem evalua capacitățile de anticipare ale unei persoane aflate în situația de examen psihologic (cel mai adesea anxiogenă) și care se confruntă cu o sarcină neobișnuită. Grație utilizării anticipării ca mecanism de apărare, cei mai mulți dintre adulți reușesc să-și domine neliniștea în fața grămezii de material necunoscut de pe masă. Înainte de a începe construcția satului, ei încep să recunoască elementele
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]