52 matches
-
e "activă" (a se citi "acuzativă'). Comrie (1973: 245−246) descrie evoluția sistemului lingvistic georgian, evoluție care stă la baza dificultăților de încadrare tipologică: dacă în vechea georgiană ergativul apărea la toate timpurile, în georgiana actuală construcția ergativă apare la aorist, iar construcția acuzativă, la prezent și la viitor. 7.1. Există o direcție unică a schimbării? Discuția lui Dixon (1994: 182−207) despre schimbarea lingvistică începe cu o clarificare necesară: la nivelul anumitor elemente, schimbarea lingvistică are o direcție unică
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
este marcat cu cazul absolutiv, însă poate primi ergativul dacă, din punct de vedere pragmatic, e relevantă capacitatea argumentului A de a iniția sau de a încheia acțiunea. Partiție morfologică acuzativ/ ergativ, cu grade diferite de ergativitate pe scala: imperfect > aorist > perfect. Ergativitatea este mai puternic marcată la plural. Flexiunea ergativului este aceeași cu a instrumentalului. La nivel sintactic, este o limbă "neutră": subiectul, obiectul direct, obiectul indirect/oblic au același comportament în privința coordonării, a complementării și a reflexivizării. Topică SOV
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Numeroase dialecte. Tradiție scrisă încă din secolul V. Limbă aglutinantă. Partiție morfologică acuzativ/ergativ determinată de trei factori: semantica verbului, semantica nominalelor și timp−mod−aspect. Marcare de tip acuzativ la prezent și la viitor. Marcare de tip ergativ la aorist/la aspectul perfectiv (surse diferite) și pentru prezentul verbului corespunzător sensului 'a ști'. La aorist și la perfect există o scindare a subiectului intranzitiv: marcarea ergativă funcționează numai pentru A și Sa, dacă sunt nume sau pronume de persoana 3
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
de trei factori: semantica verbului, semantica nominalelor și timp−mod−aspect. Marcare de tip acuzativ la prezent și la viitor. Marcare de tip ergativ la aorist/la aspectul perfectiv (surse diferite) și pentru prezentul verbului corespunzător sensului 'a ști'. La aorist și la perfect există o scindare a subiectului intranzitiv: marcarea ergativă funcționează numai pentru A și Sa, dacă sunt nume sau pronume de persoana 3, nu și dacă sunt pronume de persoanele 1 și 2. Morfologia acordului pronominal urmează tiparul
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
indirect, cazul dativ. Pe lângă acestea, mai există următoarele cazuri: instrumental, adverbial, genitiv, vocativ. Pronumele personale nu variază după caz. Terminațiile cazuale marchează: proprietăți sintactice ale numelui, clase de tranzitivitate, apartenența la unul dintre cele trei subsisteme temporale (perfect, prezent și aorist). Subiectul verbelor atelice intranzitive este marcat cazual diferit de subiectul celorlalte intranzitive. Sistemul acordului verbal este de tip acuzativ. Prefixul verbal se acordă în persoană și număr cu obiectul (direct sau indirect), dacă acesta este exprimat prin pronume pe persoana
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
din urmă este tema unui verb tranzitiv. ZAN Familia caucaziană de sud, grupul KARTVELIAN. Limbă vorbită în Georgia. 500 000 de vorbitori. Într-o fază anterioară a limbii, cazul ergativ marca nominalul din poziția A numai dacă verbul era la aorist. Ambele dialecte ale acestei limbi (MINGRELIAN și LAZ/CHAN) au eliminat partiția aspectuală, dar în direcții diferite: în mingrelian, ergativul marchează pozițiile A și S la aorist, ceea ce înseamnă că trece la sintaxa de tip acuzativ; în LAZ, ergativul marchează
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
limbii, cazul ergativ marca nominalul din poziția A numai dacă verbul era la aorist. Ambele dialecte ale acestei limbi (MINGRELIAN și LAZ/CHAN) au eliminat partiția aspectuală, dar în direcții diferite: în mingrelian, ergativul marchează pozițiile A și S la aorist, ceea ce înseamnă că trece la sintaxa de tip acuzativ; în LAZ, ergativul marchează nominalul din poziția A (și niciodată pe cel din poziția S) la orice timp. Anexa 2 INVENTARUL VERBELOR INACUZATIVE/ERGATIVE DIN LIMBA ROMÂNĂ 1 (DEX 1998) A
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
povestirea e1-e9 din T86). În timp ce "el făcu obiectivizează evenimentul, detașîndu-l de prezent, el a făcut, dimpotrivă, stabilește o legătură între evenimentul trecut cu prezentul nostru" (2000: 237). Așa cum mai spune Benveniste: "Reperul temporal al perfectului este momentul discursului, în timp ce reperul aoristului [PS] este momentul evenimentului" (2000: 233). Considerînd PS și PC ca timpuri narative, Benveniste recunoaște că cele două moduri de a construi lumi narative estompează distincția dintre cele două planuri ale enunțării: "sistemul discursului va avea de suferit" (2000: 237
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
lumi narative estompează distincția dintre cele două planuri ale enunțării: "sistemul discursului va avea de suferit" (2000: 237). Aceasta îl incită să distingă două întrebuințări ale PC: un aspect încheiat al prezentului (PC1) și o "formă temporală de trecut" sau "aorist de discurs" (PC2): În sine, am făcut este un perfect care furnizează prezentului fac fie forma de complinire, fie forma de anterioritate. Însă, atunci cînd am făcut, formă compusă, devine "aoristul discursului", va primi funcția de formă simplă, astfel încît
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
prezentului (PC1) și o "formă temporală de trecut" sau "aorist de discurs" (PC2): În sine, am făcut este un perfect care furnizează prezentului fac fie forma de complinire, fie forma de anterioritate. Însă, atunci cînd am făcut, formă compusă, devine "aoristul discursului", va primi funcția de formă simplă, astfel încît am făcut poate deveni cînd perfect, timp compus, cînd aorist, timp simplu. (id.) Posibilitatea unei narațiuni la PC divizează "discursul" în narațiune de discurs și enunțare de discurs. Așadar avem de-
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
perfect care furnizează prezentului fac fie forma de complinire, fie forma de anterioritate. Însă, atunci cînd am făcut, formă compusă, devine "aoristul discursului", va primi funcția de formă simplă, astfel încît am făcut poate deveni cînd perfect, timp compus, cînd aorist, timp simplu. (id.) Posibilitatea unei narațiuni la PC divizează "discursul" în narațiune de discurs și enunțare de discurs. Așadar avem de-a face nu cu două ci cu trei sub-sisteme enunțiative de bază: Schema 26 Benveniste a mai avut și
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Emile Benveniste, ne ajută acum să înțelegem în ce mod funcționează indicativul. În limba franceză contemporană, cu ajutorul indicativului funcționează două sisteme enunțiative, în raport de complementaritate: narațiunea (histoire, récit) și discursul. Narațiunea se construiește pe baza unei triple relații temporale: aorist, imperfect, mai mult ca perfect.16 Discursul implică ambreiere, fiind legat de situația de enunțare (eu tu, aici, acum); registrul verbal este mai larg și persoana a treia este o "absență de persoană". Toate timpurile pot fi folosite, cu excepția perfectului
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
în Figuri III și preluate de D. Maingueneau. 16 "Evenimentele sunt introduse în ordinea în care s-au produs pe măsură ce se conturează în orizontul istoriei. Aici nimeni nu vorbește, evenimentele par să se relateze pe ele însele. Timpul fundamental este aoristul, timp al evenimentului în afara persoanei naratorului", Émile Benveniste, Probleme de lingvistică generală, vol. 1, (trad. de Lucia Magdalena Dumitru), București, Teora, 2000, p. 230. 17 "...în discurs, însă, locutorul opune o non-persoană el unei persoane eu, tu [...] toate timpurile sunt
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
evenimentului în afara persoanei naratorului", Émile Benveniste, Probleme de lingvistică generală, vol. 1, (trad. de Lucia Magdalena Dumitru), București, Teora, 2000, p. 230. 17 "...în discurs, însă, locutorul opune o non-persoană el unei persoane eu, tu [...] toate timpurile sunt posibile, cu excepția aoristului, alungat astăzi din planul enunțiativ și reprezentând forma specifică istoriei. Trebuie amintite, în primul rând cele trei timpuri fundamentale ale discursului: prezentul, viitorul și perfectul, toate trei excluse din narațiunea istorică (cu excepția mai mult ca perfectului). Imperfectul este comun ambelor
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
are în vedere două grupuri, unul oriental, azi dispărut, din care făcea parte akkadiana, și unul occidental, cu două subramuri: nordică (cananeeana și arameica) și sudică (arabă, sud-arabica, limbile etiopiene). Deosebirea oriental/occidental are la bază opoziția de aspect între aorist și prezent vs. opoziția nerealizat/rezultat.268 Cele mai vechi texte akkadiene, cu scriere cuneiforma, datează din a doua jumătate a mileniului III i.C. Clasificările mai recente au în vedere, mai frecvent, trei ramuri principale: - ramură de nord-est: akkadiana
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Verlag, Bern, 1950 Williams, Raymond, Culture and Society 1780-1950, Penguin Books Ltd., Harmondsworth, Middlesex, England, 1976 Zumthor, Paul, Babel sau nedesăvîrșirea, Polirom, Iași, 1998 Abrevieri a. = an(ul) abl. = ablativ acuz. = acuzativ adj. = adjectiv adv. = adverb alb. = albaneză, albanez aor. = aorist art. = articol; articulat art. hot. = articol hotărît art. neh. = articol nehotărît cat. = catalană, catalan ceh. = cehă, ceh cf. = confer, compară cuv. = cuvînt dan. = daneză, danez dat. = dativ d.Hr. = după Hristos dial. = dialectal engl. = engleză, englez f. = (substantiv) feminin fr.
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
beția unită cu curvăsăr lâcul; exemple Împreunate, ca o fatalitate a anticilor, În același om: În excelentul nostru profesor de elinește, pudicul, feciorelnicul, inefabilul profesor Pandele Ionescu, În fața căruia la catedră intram În pământ de rușine când nu-i știam aoristele, fiindcă se roșea de rușinea mea el mai Întâi, tocmai el, mătăhălosul și burduhănosul, buhăitul curvar și bețiv de uliță, pe care l-am văzut cu ochii mei consternați pe strada Brezoianu, beat mort și cu două servitoare depravate fugite
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
dar cu influențe de la alte dialecte. Acest dialect le-a înlocuit, în curând, pe cele vechi, deși cel doric a supraviețuit până în prezent sub forma dialectelor tsakonian și sud-italiene ale limbii grecești moderne. Dialectul doric a transmis și terminațiile sale aoriste în multe verbe ale limbii demotice. Până în aprox. secolul 6 d.Hr., Koine s-a metamorfozat ușor în greaca medievală (bizantină). Alfabetul grecesc are următoarele 24 de litere: !rowspan="2" style="background:#ccf;"|Litera !rowspan="2" style="background:#ccf;"|EchivalentulFenicianletter
Limba greacă veche () [Corola-website/Science/307052_a_308381]
-
persoana I, "-mai", "-măn" înlocuiesc pe "-ai", "-a". Desinența de persoana a III-a singular, "pherei", e o invenție analogă, înlocuind presupusul doric "*phereti", ionicul "*pheresi" (de la proto-indo-europeanul "bhéreti"). Timpul viitor este creat, inclusiv un viitor pasiv, ca și un aorist pasiv. Sufixul "-ka-" este atașat unor perfecte și aoriste. Sunt create infinitivele în "-ehen", "-enai" și "-men". Eduard Schwyzer, în cartea sa, "Griechische Grammatik" (1939, I.74-75) a tradus texte faimoase din greaca clasică în protogreacă. Reconstrucția sa a ignorat
Limba protogreacă () [Corola-website/Science/307300_a_308629]
-
de persoana a III-a singular, "pherei", e o invenție analogă, înlocuind presupusul doric "*phereti", ionicul "*pheresi" (de la proto-indo-europeanul "bhéreti"). Timpul viitor este creat, inclusiv un viitor pasiv, ca și un aorist pasiv. Sufixul "-ka-" este atașat unor perfecte și aoriste. Sunt create infinitivele în "-ehen", "-enai" și "-men". Eduard Schwyzer, în cartea sa, "Griechische Grammatik" (1939, I.74-75) a tradus texte faimoase din greaca clasică în protogreacă. Reconstrucția sa a ignorat miceniana și presupunea pierderea protogreacă a labiovelarelor și a
Limba protogreacă () [Corola-website/Science/307300_a_308629]
-
albastru pe centură sabia și o emblemă de balaur cu trei capete pe farfurie piept. [7] Cu toate acestea, cuvântul grecesc utilizat (δράκων drákōn, drákontos genitiv δράκοντος) ar putea însemna, de asemenea, "sarpe". drákōn δράκων este o formă de participiul aorist activ al grecești δέρκομαι dérkomai = "văd", derkeîn = "pentru a vedea", și inițial ar putea însemna "cel care vede", sau "cea care se aprinde sau lucește" (probabil referindu-se la reflectorizant scale). Aceasta este originea cuvântului "dragon". (A se vedea, de
Dragon () [Corola-website/Science/303891_a_305220]
-
a văzut”. Majoritatea verbelor împrumutate sunt biaspectuale: "organizovati" „a organiza”, "formirati" „a forma”, "operisati" „a opera”. Există legătură între aspect și timp verbal. De regulă, un verb perfectiv nu poate fi folosit la prezent într-o propoziție independentă. Timpul numit "aorist", corespunzător perfectului simplu din limba română, pot să-l aibă aproape exclusiv verbele perfective, dat fiind că însuși acest timp exprimă o acțiune terminată în trecut. În opoziție cu acesta, pot fi puse la imperfect numai verbele imperfective. În limba
Aspect și mod de acțiune () [Corola-website/Science/305683_a_307012]
-
perfectiv), mod (indicativ, imperativ, condițional, participiu și gerunziu), și timp (prezent, trecut și viitor). Dacă se iau în considerare formele temporale combinate cu cele aspectuale, numărul timpurilor se ridică la cinci. În trecut au existat încă trei forme de trecut: aoristul, imperfectul și mai-mult-ca-perfectul, dar astăzi se folosește numai așa-numitul „"perfect slav"”. Aproape toate verbele poloneze au două forme aspectuale: cea de perfectiv și cea de imperfectiv. Forma de perfectiv se formează: Există și subcategorii ale aspectului imperfectiv. De exemplu
Limba poloneză () [Corola-website/Science/296627_a_297956]
-
și moduri; substantive multiple și clase verbale; câteva articole sau fără; și mai degrabă cuvintele libere. Limbile germanice vechi sunt renumite pentru faptul că au doar două timpuri verbale (prezent și trecut), cu trei aspecte trecut-viitor specific limbilor PIE (imperfect, aorist și perfect/stativ) unite într-unul și niciun timp nou (viitor, mai mult ca perfect, etc.) în dezvoltare. Au existat trei moduri: indicativ, subjonctiv (dezvoltat din optativul limbilor PIE) și imperativ. Verbele gotice au avut un număr de caracteristici arhaice
Limbi germanice () [Corola-website/Science/296679_a_298008]
-
a fost "-u", fapt demonstrat de formele verbale precum: "cluiou" „eu aud”, "gniiou" „eu cunosc”, "regu" „eu conduc”. De asemenea, este confirmată existența verbelor reflexive: "nemnaliiumi" (= "nemnaliiu"-"mi", „eu sărbătoresc”), "pissiumi" (= "pissiu"-"mi", „eu văd”), "uediiumi" (= "uediiu"-"mi", „mă rog”). Aoristul de tip s proto-indo-european a evoluat în preteritul de tip t în galică, prin îmbinarea desinenței vechi de persoană a treia la singular de imperfect cu desinența corespunzătoare de perfect și afixarea desinenței noi la fiecare formă a noului preterit
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]