9,963 matches
-
bărbatul își pierde dreptul la gelozie. Libertatea Marucăi se manifestă încă de la primele descoperiri erotice din luna de miere. La un moment dat, soțul este țintuit la pat vreo cîteva săptămîni de o febră tifoidă. Ea îl supraveghează grijulie, dar apăsată de o mică vină. Alături de camera lor, în hotelul de undeva din Grecia, era cazat un sirian, bărbat foarte frumos. Maruca lasă în fiecare zi ușa deschisă pentru a-l vedea cînd trece. încearcă o mică vinovăție pentru că soțul se
Poveștile Marucăi by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15447_a_16772]
-
viață, carele se strâmbă, lumina se urcă pe zidurile abrupte și se sparge de cer; un pumn de sânge se aruncă din inimă în cap - și atunci scrie!, căci altfel totul se ascunde și te roade: te târâi pe străzi, apeși în bălți, alergi-cânți [...] E o fericire inspirația: atunci sunt sincer ca setea, nu mă mai cert, toate se sorb între ele, nu mai văd intervale, lumea toată e împăcată." (p. 21) Într-o astfel de lumină nedumeririle lui Marin Mincu
Reușita scriitorului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15489_a_16814]
-
chiar e sigur că mai bine de atît nu s-ar fi putut... Sentimentul de liniște și siguranță i se clătina ușor în viscere, șuierînd, borborosind, și totuși era prea de dimineață ca să-l ia durerea de stomac. Ceva îl apăsa însă, camera asta mică, prea mică numită și dormitor, te duce cu gîndul la un soi de cavou. Se mai întîmplă, mai cu seamă după ora nouă și jumătate, destul de des i se întîmplă... La o adică, e numai vina
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15477_a_16802]
-
de cărți: știu cum se face obiectul ăsta, au un fel de îndemînare în a armoniza pagina cu subsolul și-n a crea accesorii inhibante. Foarte puțini sînt cei care scriu riguros, care simt nevoia s-o facă pentru că sînt apăsați de o întrebare vie. Tipul ăsta de text viu, de problematică asumată cred că e rar astăzi. Dar ceea ce iarăși mi se pare important e curajul cu care cartea asta abordează marile idolatrii ale timpului nostru. Oricît ar fi lucrul
"Să recuperăm obiceiul de a nu fi de acord cu cineva fără a-i dori Dispariția" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15476_a_16801]
-
trimiteri tainice, ezoterice, religioase, ultimele și cu un substrat apocaliptic. Nu ne silim să le deslușim în întregime. De ce? Mai întîi pentru că farmecul acestui tip de narațiuni rezidă în aliajul dintre realismul minuțios și unda de mister nedefinit. Peste tot apasă o neliniște fără contur, o alarmă difuză persistentă, sumbră, inexorabilă. Eroii au în față țeluri clare, ceea ce nu comprimă emisfera de ceață, cu rătăciri și popasuri în locuri fără semnificație, întîlniri al căror sens nu se divulgă. Judele emite chiar
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
meu buletin de identitate mi-au scris pocit Belebel’, deși m-am străduit din răsputeri să le explic. Pe deasupra, era suficient să pronunț acest nesuferit Belebei, această RASS Bașkiria, că imediat simțeam ațintite asupra mea priviri interogativ-examinatoare, de parcă aș fi apăsat pe butonul de alarmă al avionului: e de-al nostru, e străin, e bașkir sau e rus? Și a trebuit să explic tuturor toată viața că nu sunt bașkir, ci rus, că m-am născut doar, în perioada evacuării, dar
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
Uribe - personaj care avea să se regăsească ulterior în Aureliano Buendía - la numeroase războaie împotriva conservatorilor, își ucisese, într-un duel de onoare, un prieten. îi spune colonelul Márquez copilului de numai cinci ani: „Nici nu știi cât de greu apasă un mort". Atât de greu încât renunță la tot și se stabilește cu numeroasa-i familie în Aracataca, luând viața de la început pentru a scăpa de povara remușcărilor. Povestea de iubire dintre Luisa Santiaga - mama - și Gabriel Eligio - tatăl, poveste
Viața lui e un roman by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14417_a_15742]
-
cunoscut -/ Părea că de oameni nu mai încape;/ De-această întîmplare, atît de rău mi-a părut/ Eu nu mai știu nimic, și m-am întors acasă,/ Uitați-vă ce gol, ce ruină-n amurg -/ Amurgul galben m-a-ngălbenit, și m-apasă,/ Ce geamuri galbene, cu lacrimi ce nu mai curg". De altfel, cît și cum se poate demonstra faptul că "la George Bacovia dedublarea era imposibilă" și, în general, cum s-ar putea face acest lucru în cazul oricărui (fie și
Noul și adevăratul Bacovia by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/14464_a_15789]
-
pas, aduc prezența Ameliei Pavel mai aproape de spațiul literaturii, de acela în care instrumentele criticului și ale istoricului, fără a fi cu totul abandonate, sunt lăsate să respire mai relaxat și chiar să se plimbe nestingherite prin locuri îndepărtate și apăsate de o vagă melancolie. Mai mult decît în cărțile de specialitate, în textele memorialistice poate fi lesne observată solida formație umanistă a autoarei și largul orizont cultural în care s-a construit personalitatea cercetătorilor din generația din care ea face
Tinerețea unei senioare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14607_a_15932]
-
cu prilejul călătoriilor în străinătate, portrete agresiv bântuite critic, lipsite de orice complezență, Demetriade, tovarăș de drum în Norvegia și Caton Theodorian într-un restaurant pe Bulevard Des Italiens, la Paris. Până și portretul făcut de el lui Fanny, indirect, apăsând pe manifestările și pretențiile femeii, își lasă cititorul în preajma unei dominatoare, pe care ființa lui tânără și-o asumă dezinvolt și cu aprigă ardoare. Exemplară rămâne corespondența lui Liviu Rebreanu pentru cât reușește să contureze ea disponibilitatea scriitorului, surprins în
La volumul 21 by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14062_a_15387]
-
ne captivează pe toți, chiar dacă ne îngrozește. E un amestec de moarte și de show, de situații limită și de farse militare, fără cap și fără coadă, ca într-o casă de nebuni în care toți sînt Big Brother și apasă pe trăgaci. P. S. Furnicile din Ciorogîrla s-au adunat și au pus și ele de un canal de televiziune. Programul va fi alcătuit numai din mira postului și din Adrian Păunescu." E ceva suprarealist în comentariul lui Cornel Nistorescu - mai
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14099_a_15424]
-
el, aleargă alături de-a lungul peronului. El îi duce geanta. Se țin de mână, totuși pasul ei ezită, de parcă colo, în față, la capătul trenului înfierbântat, îi așteaptă judecata de apoi. Se îmbrățișează și i-o simte cum îi apasă burta, puțin rușinat și întreabă: "Simți?" Ea zâmbește și scoate un "da" euforic. Și pe urmă, într-o supremă disperare și convinsă că totul s-a sfârșit, spune: Da, de fapt, te iubesc". Și după o pauză: "Se poate spune
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
Surpinzător, se gândește ea, cum unul ca el poate să ofteze. Acum și-a lăsat cartea din mâini să-i cadă pe genunchi și și-a lipit capul de spătarul fotoliului. Cu degetul mare și arătătorul de la mâna dreaptă își apasă pleoapele și le freacă ușor. Apoi își îndreaptă privirea direct spre femeia care stă vizavi de el la fereastră. Această siluetă cu obrazul ei liniștit întors în altă parte îi oferă o suprafață adecvată pentru sentimentul puternic pe care lectura
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
autoexilul lui Iliescu la Cotroceni, propulsarea lui Năstase s-a bazat pe activarea rețelei de sprijinitori urzită în tăcere, pe când făcea umile temeneli lui Iliescu. Plantându-și oameni în absolut toate structurile de putere, Năstase n-a avut decât să apese butonul, iar noile marionete au început să joace după melodia fredonată când sprințar, când molatec de fostul delfin devenit cvasi-uzurpator. I se pot reproșa multe lui A. Năstase, dar nu că n-a învățat bine lecția înaintașului. Neavând, între 1996
Globul de Aur, Balonul de Aur, Tigva de Aur by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14216_a_15541]
-
altele, cu mai mică frecvență a colaborării. "Adevărul" și "Dimineața", la aceasta din urmă, fiind angajat de Const. Mille în calitate de corespondent al ziarului la Brăila, "Viața Socială" și "Calendarul Muncei". Am ocolit până acum citarea publicației "Tribuna Transporturilor", pentru a apăsa pe tenacitatea cercetării efectuate de Ion Ursulescu. Lipsind publicația din Biblioteca Academiei, Ion Ursulescu se adresează revistelor "Orizont" din Timișoara și "Familia" din Oradea, pentru că paginile lor reproduc în 14 decembrie 1972 și, respectiv, 1 aprilie 1971, textele numărului comemorativ
Despre pseudonime by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14224_a_15549]
-
șlefuit la maximum, poetul ne propune un angelism sufocat voluptuos de artă, o anamneză a unui Eden filtrat printr-o istorie estetizată: " Ultimele acorduri nu le mai cîntă organistul bătrîn,/ îmbrăcat sobru, aproape monahal, în cenușiu și maro,/ pedalele sînt apăsate de aripile unui serafim din/ vitraliile lui Wispianski de la domul franciscanilor." (Kosciol Mariacki). Un extaz prețios, o beatitudine luxoasă îl conduc pe Adrian Popescu la o considerare a materiei în răspăr cu frugalitatea pietății, cu austerul comportament prescris îndeobște bunului
Despre un Dumnezeu estet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15000_a_16325]
-
râului pe prund. Pe masă cădea din când în când câte un fluture care se izbea de lampă și rămânea câtva timp zăpăcit, dând disperat din aripi. Căutătorul de minuni a scos caseta din aparat, a întors-o și a apăsat din nou pe clape. - Nu spun că explicația mea este cea corectă, dar vă asigur că e plauzibilă. Nici o pasăre uriașă n-a lăsat oul acolo. Nici o reptilă nemaivăzută. Nu era un ou. Nimeni n-a spus nimic. Căutătorul de
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
franțuzesc, "cu sfințenie" și numai în colțul cel mai îndepărtat. Hipertrofiatul prezumțios, Gore Pirgu, plănuindu-și căpătuială prin însurătoare, ori supremația față de ceilalți, recurgând la retorica lui 'nveninat frivolă, își construiește alaiurile întoarcerilor acasă, pe măsura perspectivei sale valorice, voit apăsate de batjocură, umilire și ricanare: flașnete, urși, călușari, paparude. Pe targă, pe saca, pe dric. O văduvă, și după șaptezeci și doi de ani de singurătate, continuă să pună pe masă tacâmuri alese, întotdeauna douăsprezece, credincioasă "până la habotnicie" prejudecăților nobiliare în care
Ideea totalității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15047_a_16372]
-
aceeași iubire pentru români, Dej umpluse închisorile și lagărele de concetățeni ai săi și își lichidase (sau era pe cale s-o facă) tovarășii de drum deveniți incomozi. Și Ceaușescu, a spus Mizil, a fost un mare patriot, a cărui execuție apasă pe conștiința celor care au ordonat-o. A mai spus că realizările regimului trecut nu pot fi negate decît de cei ostili și proști. N-a spus că din cauza patriotismului executatului România a ajuns la un nivel economic, social și
Propagandă comunistă by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15035_a_16360]
-
prima mașină tresare, se uită la stop, pune mîna pe schimbătorul de viteze, nu înțelege de ce se intensifică claxoanele. întrebarea rămîne deschisă. 2. Dialogul șofer-cunoscuți. Acest dialog are diverse tipuri de manifestare: șoferul vede, din întîmplare, un amic. De surpriză apasă pe claxon. Cu cît e surpriza mai mare, cu atît se prelungește și sunetul. începe un dialog pe fereastra automobilului care face ca toate mașinile din spate să claxoneze. Dacă amicul se află pe trotuar și nu întoarce capul, șoferul
Actualitatea () [Corola-journal/Journalistic/15073_a_16398]
-
zbiera cu spume la gură, citez, absolut exact, cel mai bun aliat al meu fiind memoria: " Și mai lasă-mă naibii cu Marx al tău! Să-l văd eu pe tac-tu că ară pământul de dimineață până seara, că apasă într-una pe coarnele plugului, nemâncat, cu soarele-n cap, să-l văd!" Țiu minte că, asemeni unuia care asistă la o luptă aprigă de cocoși, m-am pomenit strângând din pumni și foindu-mă ca un chibiț pe colțul
Scene cu Marin Preda by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15112_a_16437]
-
dacă nu l-ar fi defăimat pe Mircea Eliade prin romanul Ravelstein, protagonistul fiind Allen Bloom, iar Eliade ascuns sub denumirea personajului Radu Grielescu; fantezii și derută dincolo de coaja narativă sunt aplicate aproape sadic. Autorul cărții nu uită și nu apasă prea tare pe faptul că viitorul premiat cu Nobel (În 1976), adică Saul Bellow, a stat multă vreme În preajma lui Mircea Eliade, În casa căruia și-a cunoscut viitoarea soție, originară din România. Cu toate minunatele clipe de destindere intelectuală
Din Canada, spre Mircea Eliade. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_320]
-
precumpănitor extraculturale. Oricît interpretarea unui personaj complex, compozit, vădind mobilități și slăbiciuni precum Nae Ionescu, nu pooate fi scutită de o normală basculare, id est de felurite obiecții pe care nu le respingem cu ușurătate, să admitem că asupra lui apasă un stigmat politic. Un stigmat accentuat, așa cum am menționat mai sus, de demonizarea la care l-au supus deopotrivă cele trei dictaturi succesive pe care le-a cunoscut România în veacul al XX-lea. Menționăm în treacăt că, în miopia
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15219_a_16544]
-
plecând și se uitară unul la altul până când Mañara își scoase căștile de parcă și-ar fi dat jos o cunună de lauri, iar soția lui oftă abătându-și privirea. Dintr-o dată amândoi păreau nefericiți, pierduți. Cu un gest confuz Mañara apăsă pe butonul aparatului. Delia rămase cu ochii la cutie și nu dădu prea multă atenție bomboanelor, dar când o mânca pe a doua, de mentă cu un moț de nucă, îi spuse lui Mario că știa să facă bomboane. Părea
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
a unui ambient urban bine definit și cu o puternică personalitate. Spre deosebire, însă, de anii anteriori, cînd participarea unor artiști străini a fost mai restrînsă, de data aceasta sculptorii din Grecia și Italia și-au pus o amprentă mai apăsată asupra configurației simpozionului. Veniți din zone culturale complementare, care, în modernitate, au abordat complet diferit problema statuarului, Antonia Myrodias și Fernando Caciorgna au demonstrat, practic, la scara mică a propriului lor proiect, deopotrivă atitudinea postbizantină și cea postrenascentistă față de statuar
Pitești, 2003 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13516_a_14841]