888 matches
-
poate apăra”. Prin fermitatea unei asemenea posturi, G. Dimisianu atestă înscrierea d-sale în nucleul de conștiință a celei de-a cincea generații postmaioresciene, căreia, cronologic, îi aparținem. Natural, opiniile criticului-memorialist nu se suprapun totdeauna cu ale subsemnatului. O mai apăsată diferențiere se ivește în capitolele închinate lui Paul Georgescu și lui Ov. S. Crohmălniceanu, prea tolerante în optica noastră, și care ne reamintesc un simțămînt exprimat în repetate rînduri de Witold Gombrowicz, fost o vreme judecător, în Jurnalul său și
Autoportret de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12928_a_14253]
-
tipografică: între Dorința și Mortua est! volumul pare „fracturat” pentru că după Dorința lipsește vigneta și începe numerotarea unei noi coli editoriale, iar acestei discontinuități tehnice îi corespunde și una de sens, în opinia mea. Presupun, apoi - și spun acest lucru apăsat! - că s-a făcut corectura pe coli tipografice de editură, ceea ce înseamnă că ordinea totală (definitivă) a fost stabilită prin culegere. Nu se poate ști dacă, procedîndu-se la o predare pur cantitativă a colii către corector (Maiorescu), poeziile de pe acea
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
nu aveți dreptate - Ba, pardon - Ba pardon, eu - Atunci cum venim noi să facem astfel ca opinia publică cu... Peste prima redactare Caragiale a trasat o linie orizontală și a adăugat probabil ulterior, cu o scriitură mai mare și mai apăsată: CHIRIAC: mă'nțelegi Și atunci nevricale, mă'nțelegi Eu n-am poftă pentru ca s-o supăr și să se plictisească dumneaei și... nevricale mă'nțelegi Din păcate, cum spuneam, Caragiale n-a putut structura acțiunea piesei și asta în pofida amănuntelor
Caragiale și franzela exilului by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/12813_a_14138]
-
nimerise din nou în fața comisiei de revizuire a pensiilor de la camera 666 a Ministerului Muncii și că era interogat. Răspunse totuși calm, alegându-și cuvintele, că, în ce-l privea, n-avea nici o importanță. Dar - și aici vocea îi deveni apăsată - i se părea pur și simplu de neînțeles că un inginer capabil și integru, cap de familie cu multe responsabilități și părintele unor copii minori, era pe cale de a deveni victima unor funcționari incapabili ai sfatului popular, indivizi care, fără
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
rugase pe Gaben, printr-un mail, să mă ajute, iar Iaru îmi promisese că mă sună înapoi, după ce se eliberează dintr-o complicație, cineva îmi zice, într-o doară, pe Facebook: “Ia vezi, nu cumva ți-a rămas o tastă apăsată?”. Am verificat imediat. Ce ziceți? Îmi rămăsese? * Titlul e parafrazat după asta.
Întâmplare ciudată, la miezul zilei, cu un laptop și o femeie by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21229_a_22554]
-
Odevian etc. Mai revelator e faptul că în textul ș110ț Două morale, pe fila 8 verso, figurează următoarea inscripție: ,Momente apocrife. Vezi în special Venin, Degustare și Zălog." Sînt tocmai prozele ,cedate" lui Sică Alexandrescu, împreună cu Vițelul turbat, cu asigurări apăsate că ,nu există copii în circulație după schițele în chestiune, iar persoanele care le-au cunoscut au dispărut de mult". Intenția de a-l mistifica pe regizor asupra vechimii celor patru compuneri rezultă cu ușurință prin confruntarea versiunilor. în schița
Caragiale și vițelul turbat by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11097_a_12422]
-
care se întretaie timpuri și spații, realități și irealități. Ca și în luptă, în contemplare avatarul lup îi rămâne alături eului liric, pentru a savura, într-o elevată tihnă, înseninarea antropocosmică. Cele patru personaje implicate în narațiune, conturate din tușe apăsate și apăsătoare, într-un registru sumbru, sunt remarcabil puse în scenă și... în abis. Pregnantă, ca semnificație și imagine, este iubita, absentă din punct de vedere fizic, dar foarte prezentă în conștiința Poetului, afectat, până la prăbușire, de lovitura primită. Metafora
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
14 octombrie 2014. În ultimii zece ani am avut doar trei vise: Chemarea, Suspinul și Regăsirea, descătușate, dezlănțuite Venite să doară, promise de Cel Ce Veghează... Și zorii se întristează în lipsa creației. Toate trei într-o singură noapte Trei șoapte apăsate, poruncitoare Într-o săptămână care mulțumea timpului Pentru nerăbdarea cu care-și scutură clipele De pe aripele obosite de așteptarea creației. Chemarea În primul vis, Cel Ce Veghează se-asează sub gânduri Poruncind luminii să se joace-ntre stele Alături de ele să
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
reci se ... Citește mai mult În ultimii zece ani am avut doar trei vise: Chemarea, Suspinul și Regăsirea, descătușate, dezlănțuiteVenite să doară, promise de Cel Ce Veghează...Și zorii se întristează în lipsa creației.Toate trei într-o singură noapteTrei șoapte apăsate, poruncitoareîntr-o săptămână care mulțumea timpuluiPentru nerăbdarea cu care-și scutură clipeleDe pe aripele obosite de așteptarea creației.Chemareaîn primul vis, Cel Ce Veghează se-asează sub gânduriPoruncind luminii să se joace-ntre steleAlături de ele să șteargă lacrima ce corodează lumiFurtuni
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
rădăcină s-ar afla psalmii Vechiului Testament, iar mai sus poezia lui Blaga. Tonalitatea e mai mereu gravă, există întotdeauna grija pentru ceea ce se află dincolo, și se pune întotdeauna în lumină relația uman-suprauman. (Po)căința, conștiința morală și trăirea apăsată gustând prezentul cu grija continuă a viitoarelor consecințe pe care gesturile de acum le determină, toate acestea definesc imperfect poemele din Călătorind în marea interioară: Imperfecțiunea mea se naște în fiecare zi/ din tulpina căinței o hrănesc chiar eu// mă
Prezentul de ieri by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/10235_a_11560]
-
colivii, legănate de minimul curent pe care poți să-l faci întorcînd, cu furie, sau cu lentoare de om obosit, paginile cărților. Sigur că Bietele corpuri, proza numită roman, hors concours în clasificările criticii, a Soniei Larian e o scriere apăsată, într-o piele care se scorojește și se fărîmă, un fel foarte dur, genul de duritate pe care-o au, uneori, numai poeții, de-a spune adio. Delicatețea ei, scenele de familie puțină, de unde fusese atît de expansivă, tristețile feminine
Femina by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10572_a_11897]
-
în aceeași măsură formatul, compoziția, așezarea în pagină, fonturile, calitatea hîrtiei, machetarea, cu alte cuvinte creația rămîne esențială dar tehnica, elementele tipografice sînt și ele valorizate plastic. Fie că e considerată o lectură figurată a povestirii, fie că are o apăsată funcție pedagogică sau una dominant estetică, albumul acaparează, încet, încet, noi teritorii precum Proust și Boris Vian, Homer și Cervantes, fiindcă orice capodoperă a literaturii generale (subînțelegînd pentru adulți) poate deveni album, dacă își găsește temerarul ilustrator și inspiratul adaptator
Alice, Peter Pan și Albă-ca-Zăpada by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10029_a_11354]
-
Echinox” - „tânăra” mișcare de la fondarea căreia au trecut peste patru decenii și jumătate. Mircea Muthu pășește lin și majestuos prin cultura literară a Transilvaniei românești - parte componentă a culturii și literaturii române în general - arătândune, fără ostentație, dar cu tușe apăsate, cum și de ce modernitatea s-a îmbinat aici cu veșnicia, ruralul cu urbanul, specificul național cu universalitatea, răsăritul cu apusul. Axat în creația sa, cel mai adesea, pe literatura sud-estului european, M.M. „se reabilitează” aici prin analiza operelor și personalităților
La aniversară: Mircea Muthu, transilvanul by Ioan-Aurel Pop () [Corola-journal/Journalistic/2814_a_4139]
-
pe loc un poem, Tocirea, Breban le-a rupt magnanim pe ale sale. În semn, firește, de recunoaștere a geniului poetului. Le-a publicat, totuși, mai tarziu. Sunt puțini romancierii a caror „pecete” pe fiecare pagină să fie atât de apăsata că a lui Breban. Recunoaștem imediat urma leului. Proza lui răsuflă greoi, ca și omul pe care l-am întâlnit o dată urcând pe munte, înaintează pas cu pas, răbdător (nu definea Goethe românul că o formă a amânării?), neuitându-se
Nicolae Breban, 80 by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2824_a_4149]
-
cu segmente dintre cele mai substanțiale și care, totodată, și-a precizat și intensificat militantismul antitotalitar, la intersecția dintre recalcitranta estetică și protestul civic. Ultimului i se acordă o pondere tot mai mare, direct proporțională cu deteriorarea situației din România, apăsata de orizontul negru al sfîrșitului "epocii de aur". Este timpul elaborării Istoriei literaturii române, a unei vaste prezentări a scriitorilor contemporani, menită a se deversa, în bună parte, în Istoria rămasă neterminata, a excepționalei autobiografii, oprită și ea la primele
EPISTOLELE MARELUI EXPERT by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17710_a_19035]
-
că dar, după multă încrîncenare, nu-i dă, asigurîndu-i pe Persida și pe Natl că mai bine sînt păstrați la ea. Acest capitol de final al românului poartă titlul dulceag: "Pace și liniște". Dar poate pentru a elimina edulcorarea prea apăsata, autorul a ținut să introducă, la sfîrșitul capitolului, scena uciderii lui Hubăr, prin sufocare, de către fiul său nelegitim, Bondi, copil abandonat, trăind de pripas, din mila altora, pînă ce Persida l-a strîns de pe drumuri, ocrotindu-l. Acest epilog putea
Capodopera lui Slavici by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17729_a_19054]
-
Maritain, Berdiaev, pînă la misticii evrei din vechime ajungînd la, să spunem, Martin Buber. Este catolic practicant, considerîndu-se ceea ce numește a fi "un ales"; adică un om care crede profund în adevărurile revelate. De aceea toate lecturile sale aveau o apăsata dimensiune comparată. Ce profesor extraordinar de filosofie, să repet și eu după d-na Marta Petreu, ar fi fost dl. Nicolae Balotă în Clujul natal, după generația lui Blaga, D.D.Rosca, Liviu Rusu, daca nu ar fi avut loc catastrofă
Un jurnal tulburător by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17934_a_19259]
-
legate de anumite momente din viața și din evoluția artistului. Peisagistica, naturile statice și compozițiile cu țărani și muncitori se situează, în cea mai mare parte, în perioada tinereții și a maturității, în timp ce compozițiile cu accente expresioniste și cu un apăsat conținut moral sînt mai degrabă interogații ale senectuții.De-a lungul întregii sale vieți, pictorul oscilează însă între contemplația robustă și coborîrea abruptă în istorie, între siguranța, puțin egoistă, a creatorului și revolta ca formă de participare la viața socială
Corneliu Baba, în absența aniversării by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17413_a_18738]
-
Demiurgului rău e mereu plesnit peste degete: "Cioran se miră că un spirit de anvergură lui Nietzsche a putut să producă ideea nătânga a supraomului (cf. 910). M-aș miră și eu dacă nu s-ar găsi la Nietzsche urme apăsate de pozitivism. Gândire de epocă, la fel ca supraomul. Mutarea paradisului din cer an viitor a fost frecvență, ca și scoaterea lui de sub jurisdicția lui Dumnezeu, de exemplu la Marx, dar și la Rimbaud și, mai tarziu, la Breton. Totodată
Cioran pe fată si pe verso (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17424_a_18749]
-
un roman erotic, la persoana întîi, în linia Sebastian, Bonciu, Holban sau Sulutiu. Partea de jurnal intim, caracteristică prozei din anii ă30, e redusă, ca și aceea psihologică, nota comună venind din aspectul experimental al relațiilor dintre personaje, cu un apăsat accent pe sexualitate. În definitiv, singura preocupare a bărbaților și a femeilor, fără excepție recrutați din medii artistice și mondene, pare a fi copulația. Descrierea e uneori îndrăzneață, dar nu scutită de perifrazele metaforice la care românul nostru mai vechi
Un scriitor aproape uitat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17529_a_18854]
-
de-a sila, cînd nu se întîmplă să născocească, ele singure, metode inchizitoriale superioare meșterilor din centrele politice principale. * * * Masive, compacte, contrare oricărei arhitecturi transcendentale menită să caute salvarea sufletelor prin avîntarea către cer a edificiului sacru, - Escurialul și Kremlinul, apăsate ca de o invincibilă gravitație ideologică ar fi, - după părerea unui politolog tînăr și îndrăzneț, - potrivite înființării unor muzee paralele ale Inchiziției mondiale, religioase și politice de la origini pînă în prezent. Am avea săli Ignațio Loyola, cu Exercițiile spirituale, la
Inchiziția by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16789_a_18114]
-
a putut fi întîlnit direct în România, teoreticianul, esteticianul cu un program apăsat creștin, istoricul și, la urma urmei, scriitorul Camilian Demetrescu a fost mult mai accesibil și mai prezent, uneori chiar implicat în polemici și discuții cu un mai apăsat caracter etico-memorialistic decît teoretic. În mod cert, cărțile și statura sa culturală, circulația mediatică, coerența epică și expresivitatea retorică i-au creat o imagine de ansamblu solidă care a proiectat și asupra artei sale un mare interes, plasînd-o, oarecum pe
Arta bicefală (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16849_a_18174]
-
afirmații personale, în slujba asigurării posibilității de a mînca la caviar cu polonicul și a porției zilnice de whisky, miza nu-i oare cam derizorie?!" Privit, în linii generale, cu prețuire, Nichita Stănescu nu se sustrage unor rezerve suficient de apăsate, atît în ordinea morală cît și în cea estetică. Acel Nichita față de care ne apropiem cu o tulbure religiozitate, neîndurîndu-ne a-l tulbura cu un veritabil spirit critic: "Nichita Stănescu a fost evident atins de un oportunism cronic, care-i
Un anticomunist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16925_a_18250]
-
fie individual, fie colectiv (prin inundații, cutremure de pămînt, avalanșe). Această schemă de o mare simplitate, model al multiplelor povestiri populare este interesantă prin aceea că ființele neospitaliere sînt prezentate ca puternice social, (în opoziție cu ospitalierii săraci).[...] Contrastele foarte apăsate, între zgîrcenia celor bogați și generozitatea celor săraci fac obiectul unei inversiuni în cursul poveștii: bietul străin se dovedește puternic, cel slab superior celui bogat etc. în timp ce neospitalierul este pedepsit, dorința lui avînd ca rezultat tocmai opusul lucrului cerut. Vedem
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
Gheorghe Grigurcu O tendință apăsată a poeziei noastre actuale este cea a "demitizării". Adică a destrămării convențiilor, deopotrivă cele ale semnificatului și semnificantului, a unei deplețiuni de substanță consacrată, pînă acolo unde mijește ori se instaurează de-a binelea golul. Astfel lirismul pare a se
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]