48 matches
-
încerca să prezinte o interpretare de încredere care depășea subiectivitatea. "Italy, 1927" se găsește intercalat între două asemenea articole, sfidând într-un fel paradigma jurnalistică dominantă a perioadei. În articol, Hemingway și tovarășul său de drum sunt amendați de un aparatcic 76 fascist și meschin sub forma unui șantaj, pentru că plăcuța lor de înmatriculare este vizibil murdară. Fascistul îi amendează din nou când Hemingway se opune acuzației și se plânge că dacă există vreo urmă de murdărie pe plăcuța de înmatriculare
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
el scoate capul un fel de natură foarte brutală a puterii. Vrea să rezolve lucru‑ rile, să acapareze decizia și nu se uită la mijloace. V.A. : Uitați-vă la biografia lui. El întotdeauna a fost acti‑ vist, a fost aparatcic. Ăștia sunt oameni la care ideologia comunistă a devenit adevărata lor natură. Sigur că dom‑ nul Iliescu, un om citit, dă dovadă în cele mai multe cazuri de o anumită civilitate, dar să te ferească Dumnezeu de mânia lui proletară ! Am trăit
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
factori destabilizatori. Revoluția din decembrie nu a fost inevitabilă dacă ne gândim la modalitatea specifică pe care a luat-o o mișcare populară dublată de o lovitură de stat, și la consecințele ei instaurarea unei noi puteri constituite din vechi aparatcici ai partidului făcând față unei opoziții "istorice" și unei intelectualități lipsite de viziune socială. Inevitabile n-au fost nici vărsarea de sânge și renumele de revoluție sângeroasă care i-a rămas, nici omorârea lui Nicolae și a Elenei Ceaușescu și
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
unitatea de măsură Pico della Mirandola în cap, am întâlnit în MAE și mulți "diplomați" mediocri sau, și mai și, "insule în derivă", aflați acolo deliberat sau întâmplător, "cadre" de partid sau "sub acoperire", foști sau actuali în acei ani aparatcici, șterși, slab pregătiți profesional, cenușii în gândire și ținută, care ocupau surprinzător și posturi înalte din ierarhia centralei și a ambasadelor. Aveam să dau "nas în nas" cu unii din aceștia chiar la intrarea în MAE, primul dintr-o lista
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
că și cei pe care i-am însoțit erau niște adevărați profesioniști, care nu s-ar fi pretat "să mă bage în cerneală" în mod gratuit și nemotivat, cu atât mai mult cu cât nu aveam aparența și prestația unui "aparatcic" supus orbește regimului și lăsam impresia unei culturi și informații bine puse la punct, putând conversa cu ei pe orice temă. Însoțindu-i permanent, dispunând de condiții de transport (Mercedes, Opel Admiral), cazare și masă excelente, aveam timp berechet, după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
să avem curajul și onestitatea de a ne mărturisi neputința, dezorietarea, lipsa de minimă coeziune, incapacitatea de organizare. (Toate acele „întâlniri prin parcuri” ale unor foști complici, de altfel, ai dictatorului, ca și unele, criptice, „demersuri” ale unor inși, foști aparatcici, ba la Moscova, ba la New-York, sunt din ce în ce mai rizibile!...Ă Cred însă că violența, singulară, a revoluției, uciderea potentatului va fi „un semn” de deșteptare cu adevărat națională, de „maturizare civică și politică” a românilor, de pierdere a acelei naive
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
se dea o țară și o naționalitate nouă, că limbă au, limba rusă. Dacă domnul Voronin vede în boierii români, în capitaliștii și funcționarii români „exploatatorii” moldovenilor, tot ca exploatatori ar trebui să-i vadă pe toți nemernicii: cinovnici, nacealnici, aparatcicii, culturnicii, pe popii ruși, pe uciteli, pe toți „bezculturnîi” etc. Până când domnul Voronin va veni la sentimente mai bune, să-i dăm o temă de rezolvat: Unde se află inscripția lui Alexandru cel Bun de la Cetatea Albă? Au distrus-o
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
Ileana Littera Ca un aparatcic al timpurilor noastre înaintez lin pe străzile Sankt Petersburgului, într-o mașină somptuoasă, neagră, care mă duce la hotelul Prebaltiskii, hotel comunist gigantic, fără telefon în cameră, hotel cu mii de "spații de cazare", veritabil buncăr pe țărmul Mării Baltice. Loc
George BANU - Sankt Petersburg, oraș de piatră by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/7650_a_8975]
-
politic comunist s-a cimentat puternic în condițiile de după 1989: din relații de subordonare, ele au devenit relații de conlucrare. Corupția pe scară largă, de la bacșiș la devalizare de bănci, s-a dezvoltat nestingherit pe fondul conlucrării întru ticăloșire al aparatcicilor. Structura demografică a țării - despre care se vorbește rar și doar în cadrul competiției "cine e mai social-democrat și dă pensiii mai mari" - explică voturile incredibil de multe acordate mafiei pesediste. Spaima de nou, întreținută la modul isteric de aparatul de
Colonia semi-penitenciară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12174_a_13499]
-
din gură și se traducea singur. Și în franceză, și în engleză! Aplauze la scenă deschisă. Michel Deguy, care moțăia până atunci, s-a trezit. Robbe-Grillet avea un aer admirativ. Probabil că în amintirea acestor scriitori Iliescu era un fost aparatcic pe care nu dădeau prea multe parale. Numai că dacă Chirac o rupe pe americănește, pentru că a spălat vasele într-un restaurant din New York când era student, iar Bush nici americana n-o știe cum trebuie, românul Iliescu se mișcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
mult nevoia de a debloca, de a degaja, de a de-scleroza economia sovietică și de a înlătura cortina de fier culturală" (p. 245); din acest moment, "se poate concepe ideea ca noul conducător, sprijinindu-se pe fracțiunea liberală a aparatcicilor realiști sau "cu față umană", susținut de intelighenția cadrelor, specialiștilor și tehnicienilor și dispunînd în sfîrșit de forța militară, să poată impune "compromisul istoric" în nucleul dur al Aparatului" (p. 245). Iată de ce "nu este exclus ca un pilotaj politic
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
cum Karl Marx seam? n? cu marxismul primitiv al Kmerilor Ro? îi sau cu cel al �C? r? rîi luminoase� din Peru. Sau a? a cum liberalismul lui Thomas Jefferson sau al lui Alexis de Tocqueville seam? n? cu acela al �aparatcicului� Hubert Humphrey de la Washington, al c? rui entuziasm era la fel de metodic că ? i z�mbetul s? u. Liberalii (sau Na? ional-?? r? ni? ții) voiau s? realizeze o tradi? ie direct? spre democra? ia parlamentar? occidental?. Abordarea s? m?n? torismului
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
artistice, literare, mundane. Anul trecut, după ce forțele neocomuniste reveniseră pe val, am simțit nevoia să-i spun ce gîndeam în chestiune, știind că în fibra lui vibra un iliescian nostalgic, marcat încă de unica, neuitata strîngere de mînă a fostului aparatcic de Iași. Cu atît mai mult simțeam această nevoie. Cu riscul de a nu ne mai putea revedea în obișnuiții noștri parametri. Făceam amîndoi pași printre castanele proaspăt căzute și reluasem, ca de fiecare dată, subiectele picante din romanticul tîrg
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Noul naționalism" al Gărzii de Fier, așa cum Karl Marx seamănă cu marxismul primitiv al Kmerilor Roșii sau cu cel al "Cărării luminoase" din Peru. Sau așa cum liberalismul lui Thomas Jefferson sau al lui Alexis de Tocqueville seamănă cu acela al "aparatcicului" Hubert Humphrey de la Washington, al cărui entuziasm era la fel de metodic ca și zîmbetul său. Liberalii (sau Național-Țărăniștii) voiau să realizeze o tradiție directă spre democrația parlamentară occidentală. Abordarea sămănătorismului lui Iorga (pe linia junimismului, deși mai puțin rațional decît Maiorescu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Est și cu adoptarea pozițiilor intelectuale pro și contra Uniunii Sovietice - cum repeta Sartre de câteva luni, „trebuie să alegem Între URSS și blocul anglo-saxon”. Pentru mulți critici ai Uniunii Sovietice, Kravcenko nu fusese purtătorul de cuvânt ideal. Un vechi aparatcic care alesese exilul În SUA nu le surâdea acelor intelectuali europeni anticomuniști (poate majoritatea) care doreau În egală măsură să stea departe de Washington și să conteste Moscovei monopolul ideilor progresiste. Cu o asemenea persoană, scriau Sartre și Merleau-Ponty În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
reforma economiei sovietice și liberalizarea aparatului de teroare. Vechii staliniști erau acum marginalizați: Molotov a fost Înlăturat din postul de ministru de Externe În iunie, În ajunul vizitei lui Tito la Moscova. Cât despre contemporanii lui Hrușciov și mai tinerii aparatcici, precum Leonid Brejnev, ei erau la fel de vinovați ca și el de complicitate la crimele lui Stalin și, din această postură, nu Îi puteau contrazice afirmațiile sau contesta credibilitatea. Destalinizarea controlată le convenea tuturor. Dar atacul lui Hrușciov asupra lui Stalin
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
scopul de a consolida instituțiile planificării centralizate. Sabotând propunerile lui Șik și ale altor economiști din partid, el și-a Înstrăinat și mai mult opinia publică slovacă. Comuniștii slovaci au Început să discute despre federalizare, despre colaborarea anevoioasă cu bătrânii aparatcici de la Praga. Ca mulți alți nemulțumiți - muncitori În construcții, Învățători, oameni de serviciu, vânzătoare -, ei se simțeau nedreptățiți și ignorați de majoritatea cehă. Se vorbea din nou de umilințele de mult uitate dinaintea războiului și de epurarea stalinistă a comuniștilor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de ani, cu șaisprezece mai puțini decât Novotný), provenea din aripa reformistă a partidului și, cel mai important, era slovac. Ca lider al Partidului Comunist Slovac În ultimii trei ani, el părea multora un candidat credibil pentru un compromis: un aparatcic comunist cu vechime, dar care va sprijini reforme și va calma resentimentele slovace. Primii pași ai lui Dubček păreau să confirme ipoteza: la o lună după numire, conducerea Partidului Comunist și-a dat acordul neprecupețit pentru programul de reformă economică
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
clatine, iată că a apărut un lider care a Înțeles ce se Întâmpla și a reușit să găsească o strategie pentru renunțarea la imperiu. Omul potrivit la momentul potrivit? Tot ce se poate. Fără Îndoială, Mihail Gorbaciov nu era un aparatcic oarecare. Însă e clar că el nu știa ce face, iar dacă ar fi știut, s-ar fi Îngrozit. Mai perspicace erau adversarii săi. Pe de o parte, lucru de Înțeles, cei din aripa dură a partidului Îl urau pe
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sfert din locuri. Drept urmare, inițiativa le-a aparținut nu naționaliștilor ucraineni, ci chiar comuniștilor. Ei au votat la 16 iulie 1990 proclamarea „suveranității” ucrainene, afirmând primatul legilor locale și dreptul republicii la o armată proprie. Sub conducerea lui Leonid Kravciuk - aparatcic și fost „secretar pentru probleme ideologice” al Partidului Comunist -, ucrainenii au participat la un referendum organizat În Întreaga Uniune Sovietică În cadrul căruia și-au exprimat sprijinul pentru un sistem federal, deși unul „reînnoit” (În termenii lui Gorbaciov). Numai În vestul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În folosul autorităților. În această lumină trebuie Înțeleasă revitalizarea „șovinismului Rusiei mari” În presa scrisă și audiovizuală din URSS (o sursă suplimentară de Îngrijorare pentru minoritățile naționale vulnerabile). Acesta era cadrul În care a apărut pe neașteptate Boris Elțîn. Un aparatcic din epoca lui Brejnev, specializat În construcții industriale Înainte de a deveni Secretar al Comitetului Central, Elțîn a urcat constant pe scara ierarhică a partidului - până În 1987, când a fost demis brusc pentru critici aduse superiorilor. În acest punct crucial, Elțîn
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de preferat să ia singuri decizii economice, fără corupția și nepotismul din cercurile puterii din capitala federală. Acest sentiment era exacerbat de teama crescândă că Slobodan Miloševiæ (obscurul președinte al Ligii Comuniștilor din Serbia lui natală) și cercul lui de aparatcici Încercau să pună mâna pe putere În vidul politic creat după moartea lui Tito - incitând și manipulând naționalismul sârb. Comportamentul lui Miloševiæ era tipic pentru un lider comunist În acei ani. În Republica Democrată Germană, comuniștii Încercau să-și consolideze
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În 1991 Partidul România Mare, a cărui platformă combina nostalgia iredentistă cu atacurile asupra minorității maghiare și afișa un antisemitism deschis. În alegerile prezidențiale din decembrie 2000, unul din trei votanți români a optat pentru Tudor; singura alternativă era fostul aparatcic Ion Iliescu 18. Chiar și politicienii naționaliști care Își Începuseră cariera În calitate de critici ai comunismului - cazul mișcării „național-patriotice” ruse Pamiat („Memorie”) - au alunecat cu destulă ușurință spre o simpatie simbiotică pentru trecutul sovietic, Îmbinând resentimentul naționalist cu nostalgia pentru moștenirea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]