8,321 matches
-
mai strâmt și fără glorie: o pace neclintită sau abia hărțuită; o viață publică jalnică și un împărat ce nu voia să mărească hotarele imperiului. Nu e totuși fără folos de a ne opri atenția asupra acestor lucruri neînsemnate în aparență, din care însă izvorăsc mari învățăminte." Istoria va anexa religia?
Note 1954 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15274_a_16599]
-
și dispar: "Mă aflu aici fără nici un motiv/ cum e totul în viață/ privesc doi-trei copaci ce-s aplecați/ așa cum eu sunt distrat/ și-mi trimit umbra pe alte străzi/ prin uruitul tramvaielor silențioase." În relația aceasta melancolică, întreținută de aparența spectrală a obiectelor, subiectul este și el supus unui proces de choseificare. În cursul deambulărilor sale somnambulice, străbătut de fluxul hipnotic al lucrurilor, poetul pare el însuși un obiect: "Tăria de a nu face nimic/ de a sta pur și
Geometria visătoare by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15365_a_16690]
-
care fiica ei este spectator, arbitru și, în cele din urmă, martor. Nimeni nu se lasă păcălit, ci încearcă doar să păcălească. Nimeni nu se amăgește, căci fiecare știe că inevitabilul se apropie. Totul e să faci față, să salvezi aparențele. Imprevizibil nu este decât momentul fatal și identitatea victimei. Până să se arunce zarurile, autoarea se întreabă îngrijorat-vinovată: "Care dintre părinți va fi câștigător? Care dintre ei va fi socotit mai apt să rămână în viață, să facă mai puține
Memoria salvată by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15407_a_16732]
-
Șeherezada. Sărutările, mângâierile, clipele de grație arzătoare se împleteau totdeauna cu amintiri din ghetouri și lagăre, din peregrinările printre ruinele Poloniei") și Tamara, fosta soție, despre care Herman crezuse că a fost împușcată, dar care reapare, imposibilul devenind realitate. în aparență comedie, plină de replici savuroase și încurcături dintre cele mai pitorești, tragedia celor hăituiți de destin se vădește ca atare abia în final. Herman dispare, Mașa se sinucide, Tamara și Jadwiga cresc împreună (uitând ura) copilul celui care a avut
Împotriva orbirii by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15437_a_16762]
-
cresc împreună (uitând ura) copilul celui care a avut în zadar bune intenții.. Ori, faptele sunt cele care dau identitatea. De ele îi e mai simplu omului să se ascundă. Nu există nimic ca somnul. Tot restul e înșelătorie și aparență" Povestea, scrisă, ca toate cărțile lui Bashevis-Singer, în idiș ("limbă care are mai multe vitamine"), tălmăcită apoi în engleză, se citește cu sufletul la gură. Traducerea și notele domnului Anton Celaru redau întreagă savoarea acestei cărți clocotind de umor, energie
Împotriva orbirii by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15437_a_16762]
-
convingă, prin "descendența sa dintr-un presupus monah". Prilej de a ne reaminti de schițările de portret ale lui E. Lovinescu din "agende". Criticul îl apreciase ca autor, dar pînă să ajungă la semnatarul Cailor lui Cibicioc văzuse omul "cu aparența tîmpă, dar cu ochii extrem de șireți", "căruia îi scot mîna din buzunar, cînd dă mîna cu mine". Gabriela Omăt, informată în urma lecturii unui text al lui Romulus Dianu, din Rampa, îl descoperă și ea "naș" pe E. Lovinescu pentru "debutul
Monumentalitatea epică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15424_a_16749]
-
Antonio Tabucchi "pune în aplicare", în thriller-ul Capul pierdut al lui Damasceno Monteiro, știința sa despre critica filosofiei iraționaliste moderne de tip lukácsian. De altfel, Georg Lukács, cu antropocentrismul său pozitiv (arta are "menire dezalienantă, dizolvă fetișurile vieții cotidiene, aparența obiectuală a relațiilor umane") și ontologia în centrul căreia se află analiza categoriei fundamentale a muncii, este ironizatul "patron filosofic" al romanului. Patronul poetic-ficțional este Carlos Drummond de Andrade, citat chiar în deschiderea romanului (" Marțianul m-a întâlnit pe stradă
Capul tranșat al parlamentarului by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15461_a_16786]
-
să ți le dezvăluie. Povestea pe care Ioana Popescu i-o spune cititorului e și istoria personală a descoperirii aromânilor de către autoare prin intermediul imaginii. De altfel, statutul de martor impecabil, de document absolut neutru, al fotografiei etnografice e doar o aparență, iar cartea Ioanei Popescu se joacă inteligent cu acest fapt. Imaginea depinde de subiectivitatea celui care se află în spatele aparatului de fotografiat, iar marele avantaj al fraților Manakia, ne spune Ioana Popescu, e acela că "ei nu s-au aflat
A citi / a privi by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15490_a_16815]
-
spirit proustian, am spune. După un consistent capitol consacrat lui Philip Kolb și descoperirilor lui în privința Corespondenței proustiene, dar și unei nuvele inedite, Indiferentul, descoperită de același Philip Kolb, cartea se deschide și spre alte zone, îndepărtându-se ușor, în aparență, de tema centrală, dar de fapt construindu-i acesteia un context mereu imprevizibil. În centrul acestuia, și parcă deplasând brusc și centrul de greutate al cărții, al cărei stil devine unul al notației puternic colorată afectiv: vizita autoarei la Martha
O cercetare biografică by Irina Mavrodin () [Corola-journal/Journalistic/15497_a_16822]
-
am crezut, o perioadă, că aerul politic din țărișoara noastră va fi respirabil. La ora bilanțului, în toamna anului 2000, minusurile s-au dovedit, însă, a fi mai numeroase decât plusurile. De pe atunci mi s-a conturat bănuiala că între aparența U.D.M.R.-ului și esența lui se interpuneau câteva stridențe. A trebuit să cadă peste țară năpasta pesedismului pentru ca intuițiile de acum câțiva ani să devină certitudini. Sper din tot sufletul să greșesc, dar cred în acest moment că U
Stridența cu ifose democratice by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15484_a_16809]
-
incriminatorii, concluziile fatale. Poți să ai imaginea unei case și printr-o ușă întredeschisă". Stelian Tănase ne propune să citim pînă și dosarele ca pe niște ficțiuni, cînd la noi încă se citesc jurnale "artistice" pe post de dosare: "în ciuda aparenței lor de autenticitate, dosarele trebuie citite cu multă prudență: ele oglindesc nenumărate detalii, dar ficționează fără scrupul realitatea pe ansamblu." Ideea lipirii jurnalului de dosar generează o poveste aproape literară. Bineînțeles, aceste interpretări estetice ale unor documente (unde unii își
Teroarea pe înțelesul copiilor by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15493_a_16818]
-
ne-am obișnuit să ni le apropiem. Cuprinse doar de abia stăpînită melancolie. Pentru cîtă uluitoare prevedere și cîtă viață rezidă în unele, reproduc reacția la apariția pentru prima oară în cenaclu a lui Șerban Cioculescu: "Un tînăr interesant, cu aparențe ascetice sau numai vițioase, inteligent, mare admirator al dogmatismului lui Brunetère și totuși critic în stilul lui... Nicu Cocea... Va fi un publicist". " Notele" sînt copleșitoare, ele vin ca răspuns oricărui subiect care se cere explorat, care dă un sens
Două decenii de scris zilnic by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15517_a_16842]
-
și apatia strică omenia". Dincolo de poanta alcătuirilor de acest tip, Irina Nicolau și-a dezvoltat și rafinat un stil deja inconfundabil. O extraordinară ureche pentru sunetele limbii vorbite acum de tineri și adolescenți combinată cu privirea (etnologică) care vede dincolo de aparențe și ne rușinează cu tandrețe de toate surogatele culturale în care trăim în mod inconștient compun un fel de-a scrie unic în cultura noastră de azi. Mă trezesc după lectura acestei cărți folosind în mod curent o mulțime de
Irina Nicolau, scriitoarea by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15514_a_16839]
-
sunt nenumărate, dacă o curiozitate neostenită se manifestă simultan cu o enormă voluptate a experimentului, în planul celălalt, cel secund, artistul oferă un șir de observații fundamentale. Tot ceea ce pare un simplu capriciu al imaginației și are, la primul nivel, aparența unei incontinente vocații ludice, traduce, de fapt, o instabilitate profundă a lumii, o insuficiență gravă a morfologiei și a sintaxei acesteia, precum și permanenta stare de eroziune, de regres, de resorbție în primordialul și în vagul seminal. Dacă spiritul solar al
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
în permanență relații care ar părea năstrușnice oricărui onest burghez". Spiritul de farsă ce l-a animat de timpuriu pe G. Călinescu nu alcătuiește decît o față a complexului său de superioritate. În structura acestuia, megalomania apare mixată cu o aparență de modestie, sub forma nemulțumirii de sine a geniului romantic: "Conștiința insuficienței mă stăpînește mereu, cu toată aparența de infatuare". "Modestia, observă cu justețe Valentin Ionescu, e a omului excepțional, întotdeauna însă falsă, ea nu are decît un sens social
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
timpuriu pe G. Călinescu nu alcătuiește decît o față a complexului său de superioritate. În structura acestuia, megalomania apare mixată cu o aparență de modestie, sub forma nemulțumirii de sine a geniului romantic: "Conștiința insuficienței mă stăpînește mereu, cu toată aparența de infatuare". "Modestia, observă cu justețe Valentin Ionescu, e a omului excepțional, întotdeauna însă falsă, ea nu are decît un sens social, este mai repede o politețe față de cei mai puțin înzestrați. Cufundarea în anonimat, apoi, a geniului e o
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
o construcție extrem de riguroasă, care nu-i permite, nici o secundă, să alunece în prăpastia vulgarității. Deși ar fi fost atît de ușor. Înlănțuirea situațiilor aduce pe scenă o linearitate și un soi de imponderabilitate a pașilor. Sublimă iluzie. În spatele acestei aparențe se află investigația regizorului, care sapă în interiorul visceral al fiecărui personaj, care încearcă să descopere ce se întîmplă în profunzimea unui mecanism mișcat de plăcerile trupului, de compromisurile pasionale sau lucide, de ispita sexuală ce nu se poate să nu
Lanțul slăbiciunilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15503_a_16828]
-
gesturi mai studiate, mai precipitate sau nu, de elaborate strategii erotice, de ludicul senzualităților, de limbajul trupurilor, de ambiguitățile privirilor și cuvintelor, de complicitățile luminilor, clar-obscurului, de răbdare și grabă, de carnalitatea posesiunilor sugerate, dincolo de toate aceste jocuri subtile ale aparențelor zărim esența radiografiei fiecărui personaj, fiecărui cuplu. Aici găsesc că este miza montării lui Felix Alexa. Încărcată de fiecare actor în parte și de toți cei prinși în hora iubirilor. Fiecare partitură înseamnă o dublă raportare, complet diferită, față de alt
Lanțul slăbiciunilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15503_a_16828]
-
din România. Întrebarea e de ce Internele și Justiția nu au reacționat din timp față de caracterul scandalos al unora dintre afacerile sale. Din aproape în aproape ajungem tot la sfînta comandă politică, la care și Internele și Justiția reacționează slugos în aparență, mizînd însă pe faptul că vor fi mai puternice decît această comandă. Nemaivorbind de faptul că și comanda politică dă indicații restrictive - adică de X te legi, dar pe Y îl lași în pace. Or, cînd Justiția nu e oarbă
Justiția chioară din România by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15566_a_16891]
-
în domeniul ideologic, care paznici dințoși ai regimului, tari în pumni și cu încăpătoare cizme de călcat în picioare, care aezi și barzi, de frenetică inspirație. Zădărnicia oricărui efort de a-i scoate pe acești foști prezenți, iar după toate aparențele mult viitori din miezul pâinii, căci aflători și în inimile maselor, se impune cu atât mai orbitor cu cât ies mai supărător la iveală acele puncte de convergență de care de-abia am vorbit. Acest bebeluș gârbov căruia nu i
O mie și o sută de pisici sălbatice by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14397_a_15722]
-
a fost cu Socrate, cu Galilei, cu Giordano Bruno, cu Voltaire, cu Victor Hugo, cu Chateaubriand, cu Zola, cu Soljenițîn. De reținut nuanța cvasireligioasă pe care o acordă Bujor Nedelcovici apostolatului intelectual: "Tot ce se manifestă nu este decît o aparență care ascunde o esență. Trebuie spartă coaja pentru a privi sîmburele! Trebuie privit abisul pentru a vedea lumina... În fond, ce este creația decît o prelungită asceză laică în căutarea sfințeniei creștine?...". Acest fundament sacral reprezintă filosofia scriitorului, sîmburele de
Intelectualul în istorie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14400_a_15725]
-
zece cărți pe care le-ai lua cu tine pe o insulă pustie. Fără precizarea de la urmă, jocul e același în publicația menționată. După Andrei Pleșu, am intrat eu însumi în joc. Lista mea a apărut în numărul 3. În pofida aparențelor, jocul cu pricina are o mare doză de seriozitate. Eu cred că poți analiza, pornind de la titlurile indicate de fiecare, nu doar niște gusturi în materie de lectură, dar și felul în care dorește fiecare să fie perceput. Nu sînt
Biblioteca de zece cărți by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14422_a_15747]
-
care le aduce o asemenea întreprindere. Este o monografie care, paradoxal, se citește foarte ușor și de nespecialiști, fără rigiditățile subiacente realizărilor academice, scrisă dintr-o mare dragoste față de textul pe care autoarea, rescriindu-l, îl descoperă. Cartea însă păstrează aparențele genului: după o introducere personală despre cîteva întîlniri cu Ștefan Bănulescu, capitolele se structurează în funcție de cărțile și genurile ilustrate (povestire, roman, eseuri și memorialistică). Autorul este în primul rînd povestitor, și pornind de la această premisă monografia redă întregii opere a
Scrisul și ipotezele by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14485_a_15810]
-
nu pot fi schimbate, ele țin de o "ordine a lucrurilor" (sunt expresia ei), care nu poate fi altfel decât este. în același timp, această filosofie centrată pe limbă, prin accentul pe care în mod necesar îl pune pe jocul aparențelor "frumoase" ale lucrurilor, prin sofisticatul sistem de proceduri și tehnici retorice pe care-l atrage după sine, dezvăluie o altă contribuție nietzschenă majoră: anume, estetismul lui întemeiat ontologic, ideea că întrebarea fundamentală asupra existenței - inclusiv existența omenească - este dacă ea
...doi diavoli s-au întâlnit și ședeau de vorbă by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14447_a_15772]
-
totdeauna în coeficientul de primenire a limbajului muzical. Astăzi suntem martorii unei plictiseli generalizate, unui soi de je m'en fiche-ism funciar, poate ca o supremă replică a indiferenței, poate ca o formă chiar de lașitate, care vine probabil din aparența maladivă a scurtării timpului, ori din monotonia atâtor veacuri de detente și piruete creatoare. De ani buni peisajul componistic este atât de nivelat, iar orizontul de așteptare atât de estompat încât nimic semnificativ nu mai pare a fi actual sau
Plictiseală generalizată by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14501_a_15826]