33 matches
-
cred că-mi va fi permis și mie să mă întind la vorbă asupra acestei cestiuni tot atât frumoase, pre cât și de folositoare. Frumoasă, da..., dar folositoare? la ce?... mi va replica poate o minte mai rigoroasă întru dejudecarea aparinței acestei instituțiuni omenești care-n partea ei cea mai mare e așa de decăzută și de cuprinsă de gangrenă. Și 'ntr-adevăr cumcă omul nostru, judecând după cele mai multe zidiri ce pretind a fi teatre, va avea dreptate să întrebe cum pot
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
este mult mai explicit subsumat ideologiei clasice, deși vizează, după cum sugerează și titlul, scopul și liniile directoare ale actului critic. Observațiile făcute cu multă inteligență surprind, printre altele, o definiție generală a artei care poartă amprenta clasică: "...artea [...] caută o aparință frumoasă, o imagine a adevărului, o formă a idealului, care poate esista în nemărginita varietate a obiectelor de cari suntem încongiurați."237 Plasarea sub auspiciile frumosului, precum și transpunerea realității doar în esența sa ideală sunt principii familiare ce țin de
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
să-și implinească misiunea în lume, el e îndatorat de-a-și pune puterile sale pentru împlinirea acelei misiuni. Omenirea considerată ca un corp. ["VIAȚA E GERMENUL MORȚII"] 2285 Fiecare formă trebuie să degenereze, devine incompatibilă cu timpul, ba chiar în aparința formei, în mijlocul curentului vieței sale, putem observa germenii morții sale, tocmai cum știm că, chiar în copilul inocent, fiecare pulsațiune e un pas spre dezvoltare, dar și unul spre mormânt. Viața e germenul morții - moartea germenul vieții. Ceea ce e etern
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
bunul mobil muncă puțină și produce mult. Dar ecuația trebuie să fie neapărat deplină. Bunul imobil produce valori de-o utilitate imediată și incontestabilă, bunul mobil valori de apreciație, a căror consumțiune atârnă de stadiul de cultură al poporului. ["DATA APARINȚEI BILETULUI... "] 2259 Data aparinței biletului e precisă - până și ora; data când [î]i espiră terminul nu se poate preciza, deși e scris cu cerneală simpatetică; cam simți peste cât timp, dar preciza nu poți, căci dodată te pomenești c-
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
și produce mult. Dar ecuația trebuie să fie neapărat deplină. Bunul imobil produce valori de-o utilitate imediată și incontestabilă, bunul mobil valori de apreciație, a căror consumțiune atârnă de stadiul de cultură al poporului. ["DATA APARINȚEI BILETULUI... "] 2259 Data aparinței biletului e precisă - până și ora; data când [î]i espiră terminul nu se poate preciza, deși e scris cu cerneală simpatetică; cam simți peste cât timp, dar preciza nu poți, căci dodată te pomenești c-a espirat, că nu
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
desfășoară aceste părți ca întreg sunt necalculabil de mari. Exemplul cel mai evident e Germania. Asta-i avantajul descentralizării, a reducerii statului la naturalele sale părți constitutive și la dezvoltarea cât se poate de mare a acestora. Centralizarea pare, dă aparința puterei, e un fel de mizerie splendidă; ea îmbogățește un punt și răpește condițiunile de dezvoltare a celorlalte. Oamenii aceștia se cred mari pentru că cugetă în proporțiuni mari. Cugetarea proporțiunilor mari e scurtă, e scurtă însă în orice stat centralistic
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
că vine să mă reclame din partea comisarului imperial. Deși m-a atins urmarea lui Fuat-efendi, dar gândindu-mă la poziția compatrioților mei, între carii mă aflam, răspunsei îndată fără să mă mai îndoiesc: «Spune d-lui comisar imperial că, după aparință, fiind pericol a rămânea cineva aici eu nu voi să mă despart de compatrioții mei între cari ha zardul m-a adus». Mulțimea este prea impresionabilă, un nimic o descurage, și tot asemene un lucru cât de neînsemnat o reînsuflețește
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
târziu de origine armeano-greacă. Familia n-au venit din Grecia, cum se crede adesea oară greșit, ci din provincia otomană Bosnia, fiind numai de religie greco-ortodoxă. Sigur în orice caz, de la începutul secolului al XVIII-lea precum pe toată vremea aparinței ei în Austria, a fost de această religie. O proveniență aromana pare exclusă. Primul menționat a fost Simon Georg Șină, zis cel Bătrân, (n. 1753, Sarajevo, - d. 3 august 1822, Viena) El a fost om de afaceri la Bosna-Serai (pe
Familia Sina () [Corola-website/Science/334985_a_336314]