162 matches
-
scriptural, a viziunii empirice, care reprezintă rezultatul procesului de creație artistică, operă de artă desăvârșită. Luând în considerare procesul de creație artistică în sine, ni se impune faptul că viziunea este subîntinsa de două etape: 1. o stare, definită că apercepția conținuturilor absolute ale universului (viziunea empirica); 2. procesul de creație artistică, la rându-i definit că înregistrarea concretă a stării vizionare, având ca rezultat o operă de artă poem, gravura, pictură sau o combinație a acestora (viziunea estetizata). Desigur, pot
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
stare de extaz, Blake are viziunea instantanee a întregului poem pe o poteca din Felpham. Totuși, ceea ce el vede este, simultan, un proces temporal și o clipă eternă, astfel încât conținuturile poemului devin o imagine a eternității în timp, în vreme ce momentul apercepției este o clipă de eternitate pură" (1981, pp. 110-111). Într-un alt rând, aceeași cercetătoare scrie: "În momentele vizionare, infinitul multidimensional poate înlocui tridimensionalitatea finita" (1981, p. 6). Devine, astfel, mai clar de ce contribuția personală a lui Blake la crearea
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
de acest lucru), dar pretenția să că un agent divin depășește exercițiul comun al intelectului în modelarea unei opere de artă trebuie privită cu circumspecție. Actul de a înlocui complet, în cadrul procesului de creație artistică, facultatea rațională cu facultatea unei apercepții superioare acesteia este pulverizat de studiul atent al manuscriselor, fapt care demonstrează, simultan, ca dimensiunea temporală a procesului, implicând talent și truda, nu poate fi anulată de declarații incendiare. În cazul lui Blake, un manuscris anluminat este completat pe masura
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
este individual și distinct se va pierde și Universul însuși va fi găsit (1958, p. 138). Puține texte din istoria gândirii pot fi aplicate mai cu succes în cadrul poeticii lui Blake, iar cel al lui Schleiermacher subliniază metodă infailibila a apercepției vizionare: contrariile individuale, fie ele de natură materială sau spirituală, trupeasca sau sufletească, trebuie sacrificate intru unitatea divină atotcuprinzătoare. Astfel se închide breșă dintre imanent și transcendent. Parcurgând rândurile acestui subcapitol, lectorul ar putea rămâne cu impresia, justificată până la un
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
psihometrice la datele istorice. De pildă, R.B. Cattell (1963) a adaptat Chestionarul celor 16 factori de personalitate la date biografice în scopul elaborării unui profil standard al savantului genial. În mod similar, numeroși cercetători au apelat la Testul Tematic de Apercepție pentru a analiza intențiile creatorilor în operele artistice și literare (Bradburn și Berlew, 1961; Cortés, 1960; Davies, 1969; McClelland, 1961, 1975; Winter, 1973). Unul dintre meritele acestor studii variate este conștientizarea asemănării pregnante a portretului geniului creativ desprins din cercetările
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
de ziare și criticii - și aplicarea unei baterii de teste (printre care multe dintre testele de gândire divergentă ale lui Guilford, câteva teste de măsurare a inteligenței și diferite teste de personalitate autodescriptive și de obiectivare, cum sunt testul de apercepție tematică TAT - Thematic Appreciation Test - și Rorschach - Rorschach Inkblot Test) persoanelor care acceptă să participe la un atelier de evaluare organizat la Berkeley pe parcursul unui weekend prelungit pe trei zile. Acest weekend le oferă câtorva membri ai personalului numeroase ocazii
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
implicare profundă în domeniul vizat (Amabile, 1996). Într-adevăr, motivația intrinsecă poate contribui la implicarea profundă. Investigația longitudinală a lui Carney (1986) pe un grup de studenți la Arte Plastice a demonstrat că subiecții la care desenul din testul de apercepție tematică (Thematic Apperception Test - TAT) cuprindea multe imagini intrinsece - reliefând bucuria de a crea lucrări de artă - au rămas în acel domeniu și după terminarea studiilor și au avut mai multe șanse de succes. Un studiu recent a sugerat existența
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
întotdeauna, în aceeași vecinătate de către agnostic) i se dă un nume fals, el va rămâne definitiv cu acest nume. Agnozia de obiect se manifestă atât pentru obiecte amorfe, cât și pentru animale sau plante. Lissauer întrebuințează (în loc de agnozie) termenul de "apercepție", care este contradictoriu cu leziunea asociativă. Bolnava D.F., în vârstă de 40 de ani, în urma unei asfixii cu monoxid de carbon (se încălzea cu o sobă cu cărbuni) nu recunoaște obiectele de uz curent. Cazul a fost studiat de Goodale
[Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
forma trupului, tunsoarea, expresia feței (tendința de a se încrunta cu capul lăsat în jos, opusă predispoziției de a zîmbi cu capul ușor înclinat) sînt considerate ca fiind în parte sub controlul personajului, ceva de care acesta este responsabil. Sursa apercepției personajelor, pe care am neglijat-o pînă acum, o reprezintă caracterizarea implicită, bazată pe felul în care acționează personajul. Desigur, oricînd putem fi judecați după faptele noastre și, în unele narațiuni orientate pe evenimente, descrierile și evaluările personajelor sînt atît
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
vocație critică, gândirea teologică dobândește un indispensabil caracter filozofic. Rațiunea luminată de credință purcede spre un examen autoscopic, țintind idolii falși ai prejudecăților sau propriilor judecăți. Paradoxal, acest sever exercițiu îl operează rațiunea însăși, chiar dacă pe un fond de profundă apercepție spirituală. Vocația critică a teologiei este universală: chiar dacă volumul lui John Milbank demonstrează inconsistența proiectului modernității seculare, rechizitoriul său ar putea fixa păcatele oricărei alte epoci. Cu greu ar fi de găsit un pasaj istoric sau cultural în care teologia
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
pictura în narațiune. Personajele, obiectele sau peisajele posibile din spatele picturii, imposibil de cunoscut, sunt reinventate cu fiecare nouă narațiune prin forța mediatoare a unui agent imaginator care are acces la realitățile posibile ale picturii, închise și interzise fără mijlocirea lui. Apercepția acestei Imaginații Active este înțeleasă de Harold Bloom în Prefața la Alone with Alone. Creative Imagination in the Sufism of Ibn’Arabi, ca percepție mentală, ca proces de înțelegere și interpretare, ca proces de: „amplificare a unei iluminări” care ar
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
cît te-ar fi dus textul vorbit, dacă îl însemnai în note pe partitură, pîine cu salam, un mod ciudat de a mă hrăni, se vede că nu ți-e foame! Vaslui al aberației locuirea, ejusdem farinae, ciudată din schema apercepției sale, locuiește aerul de deasupra, împins de panta dealului, cu oamenii acestor cuvinte, peron pe care eu te-am așteptat și alerg semiotic tropăit mărunțel că mă sărută cu sărutările gurii lui! mai era o explicație, cu osteneala lumii ostoită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
occidentale, acest fenomen este cu adevărat remarcabil. El merită un salut de recunoaștere și deferență. Ca revers, succesul binemeritat al acestor conferințe a evidențiat una dintre carențele majore ale sistemului de învățământ teologic din România. E vorba de lipsa unei apercepții pentru fenomenul duhovnicesc, în rândul majorității „cadrelor didactice”. S-ar fi cuvenit, poate, ca părinții duhovnici invitați la serile ASCOR să fi fost mai întâi chemați să conferențieze la Facultățile de Teologie, fapt care - cu mici abateri de la normă - nu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
teologilor este doar aceea de a putea transmite și de a interpreta semnificațiile acestei „metanarațiuni” într-o lume redusă la unități atomice aflate în raporturi de tip calitate-cantitate. După revoluția cibernetică a epocii postindustriale, ecranele video au prelevat oamenilor acea apercepție poetică cu care era înzestrat omul tradițional. În loc să alerge după fluturi, copiii zilelor noastre rup joystick-uri și fac excursii virtuale pe lună1. În epoca Internetului, capacitatea noastră de a integra experiența cotidiană a lumii fragmentate prin recursul la alegorii sau
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
semnificațiilor parazite, care sufocă adesea speciile dialogului (între care lectura este genul cel mai important). Cheia acestei simplificări se află în puterea de actualizare a „chipului divin” (imago Dei), centrul de unitate al tuturor facultăților spiritului uman. În absența acestei apercepții, formele variate de limbaj nu fac decât să exploateze diferența dintre intenție și expresie. Odată reîntregit spiritual, omul aflat sub puterea cuvintelor face trecerea de la usus la fruitio. În termenii lui Dionisie Areopagitul, limbajul capătă nu o funcție predicativă (kategorein
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a subiectului este oarbă fără concept, după cum și gândirea, fără intuiția sensibilă, funcționează în vid. Intuiția sensibilă reprezintă o condiție a cunoașterii, care implică existența unui "eu", a cărui substanțialitate este dată de ceea ce se sintetizează în experiența internă ca apercepție și transcendență. "Eu"-l este cel care gândește, care le judecă pe toate, existând limite între care, după Kant, acest "eu" poate fi în același timp judecător și judecat, actor pe scenă și totodată spectator în sală. Sunt limitele indicate
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
de rând, pentru a putea să dea explicații problemelor sociale cotidiene. În tot ceea ce a întreprins s-a simțit influența filosofiei germane clasice, a lui Kant și Hegel, în recunoașterea substanțialității fenomenelor sufletești, a celor de conștiință, în formularea rolului apercepției în reflectare, în elaborarea asociațiilor de idei, a experienței anterioare, a voinței, a stabilirii relațiilor dintre oameni. Psihologia încă nu era născută, iar disputarea problemelor de acest fel se făcea încă pe masa de lucru a filosofilor și nu în
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
două legități ale cunoașterii: cele asociative și cele aperceptive. Acestea din urmă, în acord cu o linie de gândire mai veche, a lui Leibniz, sunt cele care exprimă desfășurarea neîngrădită a gândirii în procesul de cunoaștere. Cu referire la această apercepție Wundt a încercat să explice voința, ca expresie a îmbinării unei activități interne instinctive, în raport cu o alta de relație cu obiectele externe. Timp de doi ani Wundt i-a fost asistent lui Helmholtz, pe care în final îl părăsește pentru
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
evidență de psihofizică. Fiecăreia dintre aceste direcții le era comună necesitatea de a aduce noi argumente, noi răspunsuri la eternele probleme legate de elaborarea asociațiilor, la cele care se refereau la reflectarea senzorială, la reflectarea mentală, la cele ale voinței, apercepției, etc. Obiectul de cunoaștere propriu-zis nici nu era încă destul de clar definit, dar elanul închegat și cultivat în acest cadru era inepuizabil și avea puterea să atragă în jur tot mai mulți adepți. De aici nu putea rezulta decât dobândirea
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
legături psihice poate ajunge să fie mai bogat decât elementele care o compun. Wundt a sesizat legătura cauzală dintre asociație și imaginea rezultată. Aceasta din urmă îl va determina să calce pe linia trasată de Leibniz în abordarea problemelor de apercepție. Prin acest termen el a vrut să explice claritatea și limpezimea imaginilor ca fiind diferită de imaginile confuze și întunecate. Spre deosebire însă de metodologia leibnizeană inițială, el subliniază că între imaginile percepute și apercepție se află o procesualitate asociativă
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
Leibniz în abordarea problemelor de apercepție. Prin acest termen el a vrut să explice claritatea și limpezimea imaginilor ca fiind diferită de imaginile confuze și întunecate. Spre deosebire însă de metodologia leibnizeană inițială, el subliniază că între imaginile percepute și apercepție se află o procesualitate asociativă graduală. La Wundt, claritatea sau întunecimea imaginii nu este decisă de altceva decât de un indicator subiectiv, de direcția atenției. Apercepția se află în centrul cercului atenției, locul unde vederea este cea mai clară, centru
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
Spre deosebire însă de metodologia leibnizeană inițială, el subliniază că între imaginile percepute și apercepție se află o procesualitate asociativă graduală. La Wundt, claritatea sau întunecimea imaginii nu este decisă de altceva decât de un indicator subiectiv, de direcția atenției. Apercepția se află în centrul cercului atenției, locul unde vederea este cea mai clară, centru în care totul se află la periferie. Concepția sa despre apercepție este formulată și fundamentată empiric. În laboratorul său s-au întreprins numeroase cercetări de explicare
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
întunecimea imaginii nu este decisă de altceva decât de un indicator subiectiv, de direcția atenției. Apercepția se află în centrul cercului atenției, locul unde vederea este cea mai clară, centru în care totul se află la periferie. Concepția sa despre apercepție este formulată și fundamentată empiric. În laboratorul său s-au întreprins numeroase cercetări de explicare a rolului atenției, completat de evocarea rolului emoției în atenție, a mișcărilor musculare, chiar de localizare frontală a apercepției. Viziunea lui, inspirată din teoria lui
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
află la periferie. Concepția sa despre apercepție este formulată și fundamentată empiric. În laboratorul său s-au întreprins numeroase cercetări de explicare a rolului atenției, completat de evocarea rolului emoției în atenție, a mișcărilor musculare, chiar de localizare frontală a apercepției. Viziunea lui, inspirată din teoria lui Leibniz asupra apercepției, este mai articulată și cuprinzătoare. Mai mult, la Wundt, formularea problemei apercepției va fi un bun pretext de a aduce pe același tărâm o serie de alte influențe și efecte determinante
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
și fundamentată empiric. În laboratorul său s-au întreprins numeroase cercetări de explicare a rolului atenției, completat de evocarea rolului emoției în atenție, a mișcărilor musculare, chiar de localizare frontală a apercepției. Viziunea lui, inspirată din teoria lui Leibniz asupra apercepției, este mai articulată și cuprinzătoare. Mai mult, la Wundt, formularea problemei apercepției va fi un bun pretext de a aduce pe același tărâm o serie de alte influențe și efecte determinante ale vieții sufletești, pe cele în care elementele senzorial-asociative
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]